Ion Pachia-Tatomirescu, Eminescologie la puterea a treia... Editura Waldpress, 2024. Fenomenul Eminescu, sumar oglindă...

 

Romanul Elipsoid și lumea agitată de azi: risc, scop, evadare din mundan

 

Viața între risc și eliberare

 

Elipsoid este titlul unui roman, mai exact un miniroman, publicat de Iosif Roca, unul dinamic, cu texte impregnante de adrenalină, cu tâlc și puțină dragoste la maturitate. Un titlu mai puțin obișnuit, transmite rigoare, căutarea sensului, disciplină, ieșirea din malaxorul vieții. Romanul a fost publicat la Editura Rafet în anul 2023 și cartea a fost premiată în cadrul proiectului „FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ TITEL CONSTANTINESCU”, ediția a XVI-a, Râmnicu Sărat, premiul „Fănuș Neagu”, festival organizat de Editura Rafet, director scriitorul Constantin Marafet. Premiul vine ca o recomandare din partea editurii, un semn în câmpia literară de la noi, vremurile se schimbă.

Miniromanul are ca temă viața și activitatea agitată și mereu în pericol a celor care lucrează în domeniul serviciilor secrete, a detectivilor particulari, a celor care, din umbră, decid anumite rezultate în societate. Zona este mai puțin abordată în literatura de la noi, mai ales din partea văzută de aceste persoane. Domeniul a fost mereu ocolit, zona fiind atinsă de revolta împotriva serviciilor secrete care au făcut poliție politică înainte de anul 1989, cu evenimentele care se cunosc din presă, istorie, literatură și propaganda partidelor după „loviluția” din decembrie 1989, plus revolta unor intelectuali de marcă din viața culturală. Domeniul este unul sensibil, presupune politică, cunoștințe economice, tehnici de urmărire și sabotarea adversarului, condiție fizică de excepție, abilități diverse formate de-a lungul anilor. Plus doza de violență, reflectând violența din lumea de azi.

Prin anii nouăzeci, Pavel Coruț a scris o serie de cărți dedicate domeniului, unele cu succes de piață, noutatea mesajelor atrăgând atenția cititorilor din zona „scenaritei”, atât de spectaculoasă prin traiectoriile narative. După anul 1989 au apărut la noi diferite profesii inedite, specifice economiei de piață, respectiv activități specifice detectivilor particulari, cu rolul lor în câmpul social. Marea majoritate a persoanelor nu cunoaște rolul acestora ca servicii doar în favoarea celor care le solicită. La fel și alte servicii de lobby, intermedieri internaționale, contracte de know-how etc. Societatea se schimbă treptat, dar sigur, capitalul pune în mișcare forțe sociale blocate, care stăteau latente în zona de confort.

Tema și ideile sunt inedite, aduc un suflu nou, la fel și cărțile care abordează Inteligența Artificială, viața mercenarilor, activiștii din diverse domenii, zona „oenge-urilor”, dar care pot avea efecte sociale neprevăzute, șocante.

Romanul are o acțiune dinamică, planurile în care eroii acționează sunt diverse, în țară, străinătate, pe frontul nevăzut al intereselor de tot felul. Evident, interesele economice primează, forțele economice au importanța lor în capitalismul global de astăzi, dominat de energii surprinzătoare, dincolo de limita în care statele pot acționa. Daniel, personajul principal este angrenat în astfel de acțiuni menite să protejeze interesele naționale, sub comandă politică. El are o pregătire aparte, știe să elimine sau să bareze activitatea altor detectivi sau agenți acoperiți, se folosește de dispozitive electronice speciale, activitatea lui este acoperită de alți colegi/ colege (Raluca), are o subordonare strictă și urmărește scopuri precise. Trece prin numeroase „aventuri”, este în pericol, dar răzbește. Când „munca de teren” îi afectează integritatea fizică, după o acțiune în Franța, este protejat de forțele superioare pentru a se reface. Pentru protecția sa, ulterior refacerii, i se oferă un birou de detectiv, i se schimbă numele în Mihai Muntean. La sanatoriul din Spania unde este dirijat, are parte de experiențe aparte, viața lui însemnând ceva din punctul de vedere al celor care îl coordonează. Reprezintă o valoare. Înțelege că în timpul acțiunii a fost protejat de alți colegi, alții au eliberat locul faptelor specifice de probele materiale legate de intervențiile în forță, acțiuni aflate sub acoperire. Iată cum descrie autorul zona de recuperare: „San Sebastian este locul potrivit pentru întremare. Clinica este situată pe colina estică a golfului ce pătrunde  spre inima orașului ca un disc semicircular, este așezată aproape de vârf, cu fața spre intrarea în golf. Vederea cuprinde imensitatea Atlanticului, aproape tot golful și colinele orașului. Micuța insulă de la intrare străjuiește oceanul și golful, flancat de cele două coline mai înalte decât celelalte din oraș și este o oază de verdeață” (p.65).

Acțiunea se desfășoară rapid dintr-o parte în alta a continentului, din Transnistria în Occident, sub forțe care pun preț pe valorile economice pentru care se dau bătălii extraordinare, de multe ori departe de ochii publicului.

Personajele sunt puține abia schițate, poate personajul principal, Daniel – Mihai Muntean, este mai conturat. Astfel de personaje nu au viață personală, sunt instrumente oarbe în mâna celor care îi controlează fie politic, fie prin contracte de servicii, fie prin tehnici de manipulare și captarea lor. Umanizarea personajelor se face prin tablouri introduse de autor în corpul acțiunii principale, relații de iubire tranzitivă, salvează un copil pe durata cât a fost în Spania la tratament, spre bucuria și aprecierea părinților. Lipirea unor scrisori în corpul acțiunii principale, ca semn al prezenței umane în lume, cu tragedii și speranțe mereu intacte.  De asemenea, acțiunea se desfășoară în zone aparte, locuri de frumusețe naturală, cu tablouri scurte, dar relevante. Personajul principal apelează la un sihastru/ pustnic, fost și el agent al forțelor speciale, cu unele capacități spirituale aparte, cu numele Daniel, nume predestinat.

Acțiunea are o deschidere specială spre o altă zonă socială, personajul principal este antamat de servicii universale specializate în apărarea valorilor globale, necesare echilibrului pe glob, ca activitate de protecție a valorilor generale ale umanității. Pentru astfel de servicii, acoperite ochilor publicului larg, există cineva mai sus pe scara sistemului.

Finalul acțiunii este descris printr-un elipsoid care arată sensul în timp și spațiu, cu puțină iubire, atenție, forță, înțelepciune, o zonă închisă, acțiunea desfășurându-se în spațiu închis, în jurul unor focare de interes pentru cel care îl generează, dar cu generozitatea simetriei. Este un final inedit, riguros, ieșind din sfera literară, doar atingând-o tangențial, pentru ca omul să rămână în picioare.   

Mijloacele literare sunt limitate, descrieri de natură, caracterizări sumare ale personajelor implicate, trimiteri spre zone de spiritualitate, cu focare de credință riguroasă, uneori spectaculoasă. Dialoguri scurte, exacte, închise în sfera strictă a evenimentelor descrise.

Romanul, mai exact miniromanul, se bazează pe schimbarea planurilor acțiunii, pe interesul pus asupra acțiunii în sine, ca poveste care face parte din marea poveste a lumii de azi. Poate fi tratat ca un script al unui film de acțiune, cu spioni și evenimente spectaculoase. Trădările vin din partea unor politicieni (parlamentarul Șarpe), ei au alte interese, mai ales personale și sunt sub controlul altor forțe, străine de interesele țării. Trădările fac parte din jocul internațional de acaparare a resurselor economice, naturale, umane. Comunicarea dintre personaje se face și prin gesturi, semne, semnale discrete, dispozitive electronice, limbajul este limitat, spre deosebire de limbajul oamenilor obișnuiți. Zbuciumul interior al personajului este al omului captiv, nu unul existențial, el trebuie să găsească mereu o ieșire din acțiunea imediată, raportat la acțiunea de ansamblu. „Mihai este asaltat de propriile gânduri existențiale. Până la urmă va trebui să clarifice, cât mai curând, calea de urmat. Nu este singur, are o mângâiere lângă el, în inima lui și asta schimbă totul. Muntele, împresurat de zori – faptul zilei vine mai întâi pe munte – îl atrage ca un magnet. Pustnicul este pe stânci cu Schatz și Pin. Cu hainele fluturând în bătaia vântului, stă drept și nemișcat cu fața spre Caraiman. (…) Prima rază de soare atinge vârful muntelui trimițând miliarde de scântei în jur. Una dintre ele se desprinde și lovește un bloc de stâncă instantaneu, fulgeră ochii lui Mihai” (p.123).

Cartea aduce în zona de interes pentru cititor activități care au importanța lor în vremurile acestea, dovadă că mai există domenii de exploatat în cadrul fenomenul literar. Cu fraze precise, exacte, Iosif Roca ne-a oferit o poveste aparte, realitatea și fantezia fac corp comun, cititorul fiind atras în vârtejul noii lumi în care am intrat.

Nu putem prevedea cum vor fi primite în registrul literar aceste domenii noi de activitate care se ivesc în viața de zi cu zi, literatura este o sferă sensibil la pulsul politic de la noi.

Paradigma vremurilor este tot mai abruptă, la fel ca acțiunea cărții. 

 

 

Constantin Stancu

*Text apărut în revista „Răsunetul cultural”, nr. 4/2024

Revista „Feed Back”, nr. 1-2/2024. Semnal, sumar, experiment literar și anotimp literar

 

Revista „Boem@”, nr. 4/2024. Semnal, sumar, redacția. O revistă densă de literatură și artă

 

IN MEMORIAM NICOLAE MANOLESCU... Portret, semne, cuvinte argintate

 Sursa: Rev. Răsunetul cultural, aprilie, 2024/ Menuț Maximlilian

Daniel Marian, SISTEMUL PERIODIC AL SENTIMENTELOR, Editura Rafet, 2024... „De altfel, poetul testează cititorul, titlurile sunt fie la început de poem, fie la sfârșit, este o joacă elegantă, dovadă că lumea literară a devenit mai relaxată. Titlurile se scriu cu literă mică, la fel și restul versurilor, este o familiaritate prestată tot mai mult în literatura de azi, sfera împrumutând ceva din tehnica publicității, menită să șocheze, să scoată în evidență”

 

Tema poetului: un război fără cai…

 

 

Daniel Marian este un poet dinamic, scrie intens, scrie și despre cărțile altor scriitori, este o grabă în activitatea lui, uneori sare peste umbrele din textele citite, alteori vine cu noutăți percutante. În volumul de versuri sistemul periodic al sentimentelor, apărut la Editura Rafet în anul 2024, director Constantin Marafet, poetul se descoperă preocupat de sistematizarea poemelor scrise, de punctarea liniilor de forță care îi caracterizează opera.

Este un poet dinamic, scrie mult, mereu în căutarea de noi expresii literare care să definească sentimentul, starea, perspectiva, mirarea, angoasa, refuzul. Doza de frustrare se convertește în poeme energice, uneori inedite, alteori mundane. Nu refuză niciun argument, stare, mirare, revoltă. Este un revoltat ascuns după un nostalgic din vremea poeților activiști ai suferinței, cum scria Nichita Stănescu. A scris/ scrie și el despre poezia altor poeți, este preocupat de noile volume apărute, de noile ziceri sau revolte. S-a contaminat de poezia de azi, este permeabil la virusul liric.

Din aceste experiențe personale și de gașcă poeticească, el se ridică și afirmă că poezia este la baza multor crize și împăcări. Există un substrat (tabel) care susține partea bună, partea lirică din om, un tabel periodic, sistemul periodic în care om încape cu viața și moartea la un loc, nu poate evada. Poetul notează, reține, afirmă, strigă, e țipătul de pe podul dintre ieri și azi, ducând spre un mâine mai agreabil. El se joacă uneori și depune efortul să sistematizeze fluxul liric după puterile sale. Instabilitatea, sentimentele, dreptul la visare, istorii frânte, cai și holograme, singurătatea ca o boală, dragostea promisă, greu de prins în cuvinte, constituie teme pe care le abordează cu încredere. Este o cunoaștere indirectă prin poem, cuvintele au forța de a creiona universuri presupuse.

Uneori își permite și aproximări din punctul de vedere al omului muritor: Dumnezeu este rupt de realitate, cu toate că limitele umane îl aduc pe domnul poet pe calea cea bună, când moartea îi sare în față…Apoi, el își declară falimentul personal și dreptul de a vedea dincolo de moartea aparentă, poetul poate, adică, să acceadă dincolo de cele văzute. Dar ce nu face poetul pentru un car cu poezie?; dacă există Carul cu Bere, există și Carul cu Poezie: „stai să vezi caleaşca în flăcări/ sărind la garduri şi la scări/ făcând stelele jumări”. Pentru că: „foaie gri de aspic/ din gura asprului nimic/ carul mare sau carul mic?” (carul cu poezie, p. 82).

Sunt și teme mai grave, abordate în stilul său personal. Patria, războiul, credința, timpul, infinitul, fauna urbană, istoria ca argument liric, existențial. Ele sunt tratate cu un fel de detașare, de ce ar trebui să luăm viața în serios? Există poezie și libertatea de a spune orice, libertinajul exersat pe rețelele sociale, în piața publică, în tramvaiul nouă (9) etc. Patria este exprimată plastic prin metroul de serviciu: „când s-a făcut metroul de la timişoara la cluj/ toată şobolănimea s-a fost dat cu ruj/ iar de la baia mare la constanţa/ nu le mai tăcea clanţa/ (bucureşti avea deja zepelin/ de o sută de ani de chin)” (dar să vezi, p. 27). Acest gen de poezie este în opoziție cu poemele despre patrie, bine plătite înainte de 89, patriotismul vine din zicerea relaxată, detașată de capcanele istoriei.

Blocul de locuințe devoalează fauna urbană, „jungla civilizată”, locul unde se adună contrastele, libertinajul, angoasa: „la mine în bloc e o adevărată şcoală de arte şi meserii/ fiecare locatar are rolul său bine definit în organigrama blocului/ la parter sunt cei care cu urechea de pământ simt cutremurele/ la etajul unu se desfăşoară hărţi tactice şi se prevăd războaiele/ canicula taifunurile tornadele avalanşele ocupă întreg etajul doi/ şi trei este rezervat integral celor cu problema climatică în creier” (deasupra blocului meu vrăbiile se însoţesc cu vulturii, p. 65).Mediul social este bine conturat, ceva suprareal și apăsător unește oamenii în comunitate și concluzia vine promoțional: „iar pe scara blocului avem un ficus care consumă tot aerul”… Poetul prinde bine atmosfera urbană, marcată de „unitatea” absurdului…

O altă temă abordată, importantă în economia vieții, este credința, un aspect mai delicat și mai rar la poeții de astăzi, marcat de un realism imediat, necenzurat de partea spirituală: „există o religie a pâinii/ şi a vinului pe aceasta/ nu ţi-o pot povesti/ pentru că ar trebui/ după aceea să iubeşti/ foamea şi setea până ce/ cu adevărat dintr-odată” (vei învăța să crezi, 23).  Este singurătatea individului în blocul central, elementele sunt pâinea, vinul, iubirea, abstinența (aici, forțată de societatea modernă). Este multă tristețe în poem, dar și suferință ascunsă.

Presiunea timpului asupra ființei este prinsă într-un poem în care revolta individului este copleșitoare, nu se poate face nimic, stai în timp și aștepți sentința:

 

dă-i în cap să-i sară figurile de nisip

fă-l ţăndări cu tot cu perversa clepsidră

ori muşcă-l de urechea stângă pe unde intră

frisoanele haosului aclimatizat la timp

sau măcar reneagă-l dezmoşteneşte-l

înjură-l blestemă-l fă-l de ruşine

nu-ţi fie teamă de blasfemie

fir-ar al dracu’ de monstru

să ţină minte să nu mai treacă pe aici (omoară timpul, p. 56).  

 

Sunt teme esențiale ale condiției umane, mai rar abordate în poezie de Daniel Marian, de data aceasta el își asumă existența sub aripa unor versuri care pipăie destinul uman în timpurile de pe urmă.

O altă temă, de natură filozofică, ținând de un existențialism poetic mundan, este infinitul, tratată într-un poem mai lung, poetul testându-și capacitatea de a rezista în fața problemelor vieții și tristeții, limitele primite la naștere impunând un astfel de poem:

 

ce este un infinit şi la ce-ţi trebuie

nu vei şti să umbli cu el ca şi cu mercurul

cu mătrăguna sau cu veninul de şarpe

cu ozn-ul cu bomba cu neutroni

cu mămăliga explodată la nervi

vezi şi brâncuşi s-a ars cu infinitul i-a ieşit

doar pe jumătate restul a rămas impozit sau

oricum i l-au furat unii sau alţii (și acesta este un infinit, pp. 59-61). 

 

Sunt și poeme în care poetul devine manierist, exercițiul liric nu este de ajuns pentru a materializa unul, mai trebuie starea de grație care să permită vederea de pe balconul literar, ca una de ansamblu și penetrantă. Nu totdeauna sistemul poetic permite nașterea poemului: „ieri erai un monolit de care loveam întrebări/ acum te deschizi ca o stâncă la cutremur/ văd că îţi curge lumina printre degete/ flămânzesc de tine cei câţiva aştri/ cărora le e teamă să se trezească” (***, p. 63).

De altfel, poetul testează cititorul, titlurile sunt fie la început de poem, fie la sfârșit, este o joacă elegantă, dovadă că lumea literară a devenit mai relaxată. Titlurile se scriu cu literă mică, la fel și restul versurilor, este o familiaritate prestată tot mai mult în literatura de azi, sfera împrumutând ceva din tehnica publicității, menită să șocheze, să scoată în evidență.

Poet harnic, cu multe poeme scrise, unele publicate, Daniel Marian își testează singurătatea și tristețea, dorind să atragă atenția asupra unei lumi posibile mai bune. La baza ei poate sta și sistemul periodic al sentimentelor, marcă proprie… Cu alte cuvinte, arta este știința de a face ocolul unui sentiment în câteva poeme bine aranjate în sistemul literar. Scriind despre ceilalți confrați, Daniel Marian intră în sistemul literar de azi cu entuziasm, tristețe, călare pe poemele sale.

 Pentru a cita din dorințele sale: …un război fără cai: „…te rog Doamne/ măcar atât un război fără cai/ ochii lor lumânare de vecernie/ au parcurs deja toată întristarea/ din întreg universul” (fără cai, p. 30).

 

Constantin Stancu

 

*Daniel Marian, sistemul periodic al sentimentelor, versuri, 88 pagini, Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2024.

*Text publicat în revista „Acolada”, nr. 3/2024

 

 

  

  

 

Răsunetul cultural, nr. 4 (132 - aprilie)/2024. Semnal, câteva semne

 

BIBLIOTECA DE GHEAȚĂ, ULTIMA BIBLIOTECĂ...

 

Biblioteca de gheață

 

 

Cea mai perfectă bibliotecă: Biblioteca de gheață!

 

Se văd coperțile colorate prin stratul transparent,

nume de oameni, cuvinte jucăușe, semne neînțelese,

care duraseră de mii de ani.

 

Timpul fraged nu mai avea importanță,

frigul era cel mai perfect timp posibil!

 

…Până în ziua în care a crescut temperatura și

atunci au dispărut cărțile,

la picioarele fiecăruia, o pată umedă – acolo a fost o carte…

 

Apoi s-a stins pe pământul uscat, s-a ridicat la cer,

nimeni nu putea spune exact unde s-au dus cuvintele…

Constantin Stancu ©

 

Literatura internațională și mesajul actual... Adrian-Christian Kuciuk, ASEDIU... Editura Ideea Europeană, 2008

 

Ostatic în Patria Poemului... Ioan Barb și etapele călătoriei literare

 Poetul a avut un moment de reflecție asupra drumului său în viață legat de farmecul literaturii. Sunt mai multe paliere în care își mărturisește revelația personală: Tăcerea ca o flacără (1998); Picătura de infinit (2010); Sub via ființei plâng strugurii (2010); Babilon (2011); Sabatul interior (2011) (Găurile din suflet, Amurg ambiental, Cauțiunea). Cartea mai reține câteva note despre autor și referințe critice legate de activitatea sa, așa cum l-au văzut confrații și criticii literari.

Bilanțul de etapă proclamă identitatea lui, posibilitatea de a scăpa prin poezie de elementele facile și convenționale de fiecare zi. Există o picătură de infinit în aventura zilnică, o carte a vieții chiar dacă se rătăcește, uneori, într-o lume fără timpul prezent. Pașii sunt sărutați de ierburi, o apocalipsă poate începe și-n orașul interzis…

Așadar, călătoria între Ierusalim şi Babilon, dus-întors, este una spirituală şi interesantă, poetul o reface prin poezia sa, ca un dar pentru cititor, pe care îl şi provoacă la autocunoaştere şi la cunoaşterea istoriei umanităţii, căci fără credinţă lumea este mai săracă.

Note C Stancu ©

EVOCĂRI: IOAN DAN BĂLAN ȘI MAREA TRECERE... Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2023

 

Aurelian Sârbu: Mersul luminii...

 

JOCUL  CU  PRADA

 

ciudat e mersul luminii

mă poartă prin lume după voia ei --

           izvor ce urcă și coboară

           prin țesătura ei de păianjen --

           iubiri îmbălsămate

           vânat fără scăpare

           în jocul cu prada

 

Aurelian Sârbu

Revista „Discobolul”, nr. 313-314-315 (ian.-feb.-mar.)/2024. Semnal, sumar, date de contact, redacția... Cultura în Cetate

CĂRȚILE HAȚEGULUI: Ioan Prodan, Boboci de epigrame. Tipografia Color Print Zalău, 2024... Politice, administrative, memoria faptelor, diverse, evenimente cu tâlc

 

Nicolae Crepcia, TRANSILVANIA PLÂNGÂND... Poezia de suflet... Editura Vatra Veche, 2024. Semnal, semn, la limita veșniciei

 

SEMNAL: GLAS RÂMNICEAN, o revistă electronică, bilunară, cu apariție și în format tipărit... Date de contact, adresa, colaborări

 Sursa: Constantin Marafet/ Editura Rafet

Ladislau Daradici, SĂ NU ÎNDRĂZNEȘTI SĂ MORI FĂRĂ MINE, București, Editura Biscaria, 2023... „Scriitorul ne propune un fals jurnal vienez, un jurnal al ființei. Titlul este inedit, sugerează finalul unei lumi, apocalipsele necesare într-o lume în perpetuă schimbare. Rapiditatea schimbărilor generează ipoteze de final, iubirea ține legate ființele, ea și el se agață de viața primită în dar, se leagă de infinitul dintr-o secundă. Sensul în viață există, dă direcția trăirilor de fiecare zi”

 

O dimineață a lalelelor, paradox și sens la Viena

 

Viața ne pune în situații inedite, ne scoate din cercul în care locuim comod, ca la început de lume. Mișcarea omului pe harta destinului, evadarea din ziua de fiecare zi, generează noi provocări. Ladislau Daradici le acceptă, efectele acestei mișcări în spațiu și timp constituie experiențe aparte, ele scot la iveală noi perspective, noi gânduri, noi iubiri.

Cu volumul de poeme Să nu îndrăznești să mori fără mine, apărut la Editura Biscara din București, în anul 2023, scriitorul ne propune un fals jurnal vienez, un jurnal al ființei. Titlul este inedit, sugerează finalul unei lumi, apocalipsele necesare într-o lume în perpetuă schimbare. Rapiditatea schimbărilor generează ipoteze de final, iubirea ține legate ființele, ea și el se agață de viața primită în dar, se leagă de infinitul dintr-o secundă. Sensul în viață există, dă direcția trăirilor de fiecare zi. 

Poemele se leagă, au continuitate, exprimă sentimentul aparte al participării la viața unui imperiu global, clădit pe ruinele unui fost imperiu care s-a stins, cu măreția trecutului, gloria prezentului, strălucirea viitorului. Iubirea leagă oamenii, este greu de frânt, deși forțele lumii de azi apasă pe inimile și mințile oamenilor. Iubirea apare mereu în poeme, ca un fir roșu, părțile se caută pentru a forma întregul într-o capitală a speranțelor, este sensul pentru care merită să mori, conform motto-ului de la începutul volumului.

Ladislau Daradici le abordează în nota sa specifică, a celor o sută de cuvinte, se disciplinează, o disciplină impusă de nevoia de timp, istorie, viitor. Disciplina generează noi perspective, tablouri care șochează sau care îmblânzesc ființa, evenimente care au dimensiunea unor ore astrale pentru cei implicați în dinamica vieții. El surprinde aceste tablouri, le dă o deschidere literară evidentă. Tristețea, singurătatea, bucuria, întâlnirile, accidentele, abandonul, toate au o cheie a lor, poetul prinde esența, extrage rădăcinile unor idei care marchează cititorul, punctează substanța vieții. Călătoriile poetului sunt spirituale, moartea și viața fac alianță într-o lume dinamică, presată de limitele ei. Rămân mereu întrebări, gânduri nespuse, paradigme bine conturate. Experiențele de zi cu zi sunt depășite de perspectivele culturale mai largi. Europa nu este numai un continent legat de normele economico-sociale, este un continent al culturii, al vieții, al credințelor subsumate, a subconștientului.

Plimbarea prin oraș înseamnă o aventură, lumea este prinsă într-o centrifugă halucinantă, tăcerile umbresc străzile, parcurile, deși zgomotul de fond este abrupt. Lebăda apare mereu în peisaj, ca o emblemă, alături de iubire. Îngerii trec strada, cu istorii secrete pe umeri, catedralele punctează eternitatea care se ascunde în arbori vechi. Brusc, pe Dunărea care străbate Viena, plutește o fată, un boschetar cerșește pe marile bulevarde, sufletul se dizolvă în sânge. Cei în vârstă caută vechile trasee ale dragostei, sufletul este ca un arbore. Ninge lin peste lumea capitalei, moartea este o posibilitate pentru cei care speră într-o viață eternă.

Ladislau Daradici prinde esențele: „Viena pare o imensă grădină a iubirii” (p.9); trecutul este un mormânt incert, cețos (p. 15); prin Viena, prin ochii negri ai nopții: „simt cum sufletul mi se divide în două” (p. 17). Peisajul este frânt de căderile lumii: „peste parcul înțesat de lume/ pe lacul verzui o lebădă tristă/ își așteaptă zadarnic perechea/ ucisă de doi boschetari tuciurii/ flămânzi” (p. 18).

Sensibil și atent, poetul caută sensul în orașul capitală, omul își caută deznădăjduitsufletul într-o lume fără suflet (p. 25). Evadările sale sunt spirituale: „Îți voi clădi o catedrală/ de cuvinte să-ncapă toate/ rugăciunile tale” (p. 33). Singurătatea atrage poezia, sufletul caută spre infinit: „parfum de tăcere vuiet surd în infinit” (p.37). Există o lumină discretă în oraș, una care învăluie destinele: „un miliard de fluturi incandescenți/ mi-au acoperit trupul/ atâta lumină încât păsările/ ard de beția zborului” (p.41).

Istoria își are regulile ei, răzbate prin continentele orașului: „noaptea când e liniște/ auzi îngerii respirând în orașul imperial” (p.45).

Fiecare zi are o dimensiune aparte, poate însemna finalul sau începutul: „e o după-amiază aurie pe Lisztgasse/ în care se poate muri fără regrete” (p.55).

Exemplele pot continua, avem un jurnal existențial, lumea concretă se desfășoară într-un areal spiritual. Tineri, bătrâni, copii, sfinți, vagabonzi, trecători, îndrăgostiți, nebuni, străini, toți au loc sub acoperișul orașului, mereu la intersecția marilor drame. Iată starea: „morții tac laolaltă cu vii/ amintindu-și unii de alții” (p.97).

Există și un ghid real în acest jurnal, cititorul este purtat prin parcuri, pe malul Dunării, pe marile bulevarde, în locuri unde istoria a intrat în pietre și-n mințile oamenilor, în locuri simbol, cu deschidere spre alte orizonturi: Prater, Zieglergasse, Stadtpark, Lisztgasse, Kohlmarkt etc. Aceste puncte nodale spirituale declanșează poemul, îl duc într-o realitate a suprarealității, cu drame, tristeți, bucurii noi, iubiri care declanșează baletul sufletului între o lume și alta.

Regulile poeziei moderne sunt respectate, un prezent apăsător planează peste cuvinte, idei, deschideri…O panoramă suprarealistă se desfășoară în versuri: „ÎN STADTPARK O DOMNIȘOARĂ/ bătrână se ofilește pe o bancă/ un puști obez înfulecă un hamburger/ din carne de vită modificată genetic/ dintr-un platan găunos/ păianjenii păroși se scutură/ în creștetul unui grup de asiatici/ un pedofil creponat transpiră/ într-un costum elegant de lână/ la umbra fărădelegilor sale/ sunt patruzeci de grade la umbră/ și parcul pare o oază în deșert…” (p. 13).

Poetul a prins și tarele vremii: carne modificată genetic, migranții, deviantele de comportament, singurătatea, natura afectată de haosul existenței etc. Iubirea oferă oportunitatea unui dinamism straniu, poemul continuă: „aștept să te ivești să reînverzească totul/ să se pogoare vraja/ pe undele verzi ale lacului/ pe care plutesc șapte lebede/ exact sub malul unde/ stafia unui puști înecat/ își așteaptă cuminte mama/ să-l ducă acasă” (p.13).

Ultimul poem dă titlul volumului, teama de moarte ca sentiment al despărțirilor definitive, declanșează un sentiment profund de iubire, una existențială, dincolo de carnea fragilă, bărbatul dorește să îmbrățișeze trupul ființei femeii„cu teama de moarte”, deslușindu-i respirația „de la celălalt capăt al lumii”, o „gutuie însângerată zăcând în iarba ninsă de blândele sângerări ale toamnei” (p.104).

Fiecare poem are primul vers scris cu litere mari, el preia titlul acestuia, face un corp comun cu restul versetelor, se încrustează în idee, în temă, în peisaj. Toate poeme adunate spun o poveste, povestea celor care au evadat din spațiul și timpul lor, intrând într-un spațiu familiar și străin totodată, parte din Europa; parte din acest timp curgător, greu de prins în malurile unui poem. Un jurnal liric, poetul lasă textul să respire liber, fără semne de punctuație, într-o geometrie urbană bine ordonată, capabilă să asimileze această civilizație aflată într-o perioadă de trece, cu un final între perioade, zid ale stărilor și viziunilor.

O carte de literatură existențială, cu multe trimiteri între viața reală și viața din sufletul omului în mișcare, prin lumea care i-a fost dată prin destin.

Lumea poate încăpea într-un poem de o sută de cuvinte, nu prea multe, nu prea puține, pentru că „poeții mor sângerând în poeme lor” (p. 100)…

 

 

Constantin Stancu

 

*Ladislau Daradici, Să nu îndrăznești să mori fără mine, poeme, fals jurnal vienez, 110 pagini, București: Editura Biscara, 2023. Moto: „Paradoxal, viața are sens câte mai există lucruri pentru care merită să mori”. Texte coperta a IV-a: Ana Ardeleanu, Monica Grosu, Iulian Chivu. La final, câteva date despre autor: profesor, prozator, poet, critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România etc.

*Text apărut în rev. „Actualitatea literară”, ian-feb./2024

 

 

Ioan Dan Bălan, VISE ÎN KOGAYON, Editura Fundației Culturale „I.D. Sârbu”, 2024... Poezia și timpul, locul poeziei, memoria literară

 

Dumitru Hurubă, SARABANDIA ȘI ALTE POVESTIRI... Editura Vatra veche, 2024... O galerie a personajelor de tranziție, umorul cel de toate zilele, capcana libertății sub presiunea figurilor impuse de manipulare

 

POEMUL ÎN PRIMĂVARĂ

 

SCRIEREA POEMULUI

  

…cum să scrii poemul în miezul zilei

când unii oameni mănâncă bucate gustoase,

le înghit cu poftă, le curge unsoarea pe barbă, pe piept,

când unii transpiră şi stropi de sudoare picură

pe bucata de lemn mirosind a pădure şi a iarnă…

 

…cum să scrii poemul când telefonul plânge

în tăcerea lui albastră şi

rândunele îşi fac cuib la colţul ferestrei

între zidul care leagă nordul de sud şi

zidul care leagă estul de vest,

cum să–l scrii,

mai bine îl trăieşti,

dar nici nu ştii că deja poemul te-a pătruns

ca o sabie în mijlocul zilei 

care nu ştii dacă a fost, este,

sau va fi, fiind…

Constantin Stancu - Hațeg ©

 

Voicu Lăzăruț: POVESTEA EURO -2024... „Cât mai trăim trebuie să ne bucurăm de sport, mai ales că-l vedem de data asta din fotoliu, nu ca pe vremuri pe dealuri de unde”

 

    Campionatul European de Fotbal -  

EURO2024 din Germania 14.06-14.07

 

 

Mi-am adus aminte că, timp de 40 de ani am fost reporter de sport și am încercat să fac o avanpremieră la EURO-2024. Am făcut-o, ca o broșură program de pe vremuri pentru cei care n-au timp și nici dorința de a consulta informațiile sportive apropiate. De aceea, Revista Banchetul mi-a acordat, de 4-5 ani, o rubrică sport pe care vreau s-o fac documentată, ca pe vremea lui Cristian Țopescu. Următorul număr al revistei va fi mai amplu pentru că din 26 iulie începe cea mai dorită și curată manifestare a lumii sportului-Olimpiada Paris-2024. Mai întâi, să dăm drumul informațiilor EURO2024...

Dreptul de organizare a Euro sau CE-2024 a fost acordat UEFA încă din 1958. La acest eveniment, din anul acesta, participă 24 de echipe calificate din preliminarii europene. Primele două clasate din fiecare grupă se califică alături de alte 4 națiuni de pe locul 3, cele cu cel mai bun golaveraj și care merg în optimi. Sponsorul principal-Adidas lansează cu acest prilej versiunea cosmică de minge care poartă denumirea din dragoste de fotbal...în limba germană...

Fiind unul dintre cele mai importante evenimente din Europa, cu cei mai importanți și mari sponsori germani, americani și chinezi se preconizează ca ediția 2024 să fie urmărită de peste 3 miliarde de telespectatori, asta ca să se vadă că cei ce trăiesc în pace și prietenie beneficiază de importanță, organizare, fonduri, prime și publicitate de la cele mai importante societăți comerciale și de mass-media. România s-a calificat la acest EURO pentru a șasea oară, după ce o mai făcuse în 1984, 1996, 2000, 2008 și 2016. La acest EURO- 2024 s-a calificat cu multă ambiție și dorință dintr-o grupă omogenă, dar calificarea de pe locul I i-a adus dreptul de cap de serie, care i-a dat cea mai favorabilă grupă de la Campionatul European German.

Participă toate marile puteri fotbalistice din Europa, cu performanțe în trecut, la C.E.-astfel Germania, ca țară organizatoare s-a calificat direct, ea are 3 ediții câștigate, altele națiuni ca Spania-3, Franța-2, Italia-2, ultimul titlu fiind cucerit în fața Angliei pe Wembley, la penaltiuri, Cehia-1, Olanda, cărora le place să li să zică batavii din Țările de Jos, au o ediție câștigată, Danemarca au o ediție câștigată după ce nu se calificase la turneul final, au profitat de descalificarea Iugoslaviei, cu fotbaliștii care veneau de pe plaje, Portugalia adevăratului Rege Ronaldo are o ediție, chiar și Grecia are una în 2004...și incredibil marea forță a Fotbalului – Anglia nu are câștigată nicio ediție. Iată ce-ți aduce războiul, Tavariși Putin, deși Rusia=URSS a câștigat un CE, în 1960 și a fost participantă la toate edițiile, nu mai trag azi la poarta Brandenburgă cu mingea, ci doar cu tunul, racheta și tancul în oropsiții ucrainieni, cu care ne vom înfrunta noi, aprig și decisiv în grupa F. Pacea și sănătatea sunt lucrurile tot mai rare, cele mai dorite de Lume, de miliarde de iubitori de fotbal care iubesc acest sport ca o religie, cel care le oferă puțină bucurie și dorință de a mai trăi, incă o ediție, încă un eveniment, încă o zi din Spectacolul Lumii.

În Germania reunită, grație lui Gorbaciov - UN RUS LUMINAT, se va desfășura în perioada 14 iunie-14 iulie 2024 acest EURO, cu participarea a 24 de echipe, repartizate după criteriul valoric, în 6 grupe după cum urmează:

Grupa-A -Germania, Elveția, Scoția, Ungaria

Grupa-B -Italia, Croația, Spania, Albania

Grupa-C -Slovenia, Danemarca, Anglia, Serbia

Grupa-D -Polonia, Austria, Franța, Olanda

Grupa-E -România, Belgia, Slovacia, Ucraina

Grupa-F -Cehia, Turcia, Portugalia, Georgia

Această a XVI-a ediție a fost acordată, ca organizare Germaniei, țara cu cea mai bună bază materială, cu stadioane mari, medii, toate moderne, noi și luxoase, niște splendori arhitecturale a căror capacitate variază de la Stadionul Olimpic din Berlin, cu 74.461 de locuri, Munchen cu Alliantz-Arena-70.076 locuri, Dortmund-65.849, Gelsenkirchen-54.740, până la cele medii, la Dusseldorf-51.031, Koln-49.827, Frankfurt-48.387, Leipzig-42.959...Condițiile de joc, participare, tehnică video, și de gazon vor fi de excepție...ca la nemți...!

Trofeul care se acordă câștigătoarei - Henri Delaouay este prezentat ca siglă în toate orașele germane în postere imense în jurul cupei sunt 24 de felii de tort inscripționate cu steagul fiecărei națiuni participante, iar elipsa cupei reflectă forma Stadionului Olimpic, în plus, fiecare dintre cele 10 orașe gazdă au propriul logo, mai mic, dar care să prezinte atracțiile turistice și stadioanele din cele mai importante orașe mari.

Sloganul oficial, cel general al turneului, a fost ales cu multă grijă istorică, prin concursul unor mari ziariști sportivi și președinți de cluburi, cu frica endemică ca nu cumva să aibă niște reminiscențe din anul 1936. A fost desemnat un slogan demn și simplu, unul care să promoveze în Lume, în special în Europa divizată, diversitatea și incluziunea. El este scris în două limbi ale unor popoare care s-au războit și omorât în lupte seculare de/pe teritorii. Sună sloganul principal ca o goarnă de trezire a națiunilor, pentru pace și prietenie între popoare, ca înainte...?! United by Football=Vereint im Herzen Europas...adică pe românește = Uniți prin fotbal...Uniți în inima Europei. Și, mingea Adidas poartă un nume de iubire de fotbal tradus Dragostea de fotbal-Fusballeliebe, iar mascota este haiosul ursuleț Albert, prezentate spectatorilor și telespectatorilor prin două sentimente nespecifice poporului german, dar des altoit cu milioane de emigranți, printre care și 1,2 milioane de români, mult mai veseli.

Toți românii sperăm într-o participare fastuoasă cu o ieșire din grupă, dacă nu e prea mult, la ce fotbal avem în țară. Vom fi prezenți în Germania cu zeci de mii de români care nu mai suntem nici săraci, nici interziși în capitalism lor. Deși suntem țara care transmite prin onorantul post ProTv 32 de meciuri, cele mai multe și bineînțeles cele ale grupei noastre după cum urmează:

    17 iunie, ora 18, Belgia-Slovacia la Frankfurt

    17 iunie, ora 15 România-Ucraina la Munchen Alianz-A

    21 iunie, ora 15 Slovacia-Ucraina la Dusseldorf

    22 iunie, ora 21 Belgia-România la Koln

    26 iunie, ora 18 Slovacia-România la Frankfurt

    26 iunie, ora 18 Ucraina-Belgia la Stuttgart

     Dragi germani ! O lună vă vom invadam țara, cu flori, urale și zâmbete, nu ca voi, în 1940, ca să vă cucerim cu fotbalul nostru latin, cam prea plin de optimism și politică și cu valoare mediocră. Sperăm să trecem de grupe, și toți ne punem nădejdea în jucătorii care evoluează în străinătate și în niște tineri pe care nu putem să nu-i iubim, că plângem alături de ei la TV, ei la imn și noi,... la finalul unor jocuri. Ne prezentăm la acest EURO2024 cu mândrie, dorințe, speranțe, cinste și orgoliile unor tineri talentați ca: Drăgușin, Man, Mihăilă, Moruțan, Hagi, Moldovan, Rațiu, Coman, Drăguș, cu mai experimentații Stanciu, Burcă și Alibec, cu toții provenind de pe tot cuprinsul țării noastre bogate în de toate, cu mulți, toți și netoți...! Echipa este formată de băiatul lui Anghel Iordănescu, un ins capabil, tăcut și inteligent. Să sperăm că are și-un pic de noroc. Vom fi, cu siguranță reprezentați la EURO și de 4-5 arbitrii de valoare mondială recunoscută din care în mod sigur va face parte: Istvan Kovacs, Ovidiu Hațegan, Sebastian Colțescu, și de câțiva asistenți tușieri.

Vom fi prezenți cu demnitate, disciplină și fericire la toate meciurile Naționalei, cu zeci de mii de români și germani veniți din România care vor cânta imnul și vor aplauda spectacolul fotbalistic ca niște cunoscători. Eu, care am călătorit mult și greu, ca un amărăștean prin multe țări, am un pic de orgoliu naționalist, că de data asta nu vom mai fi priviți în Lume Mare ca niște săraci, cerșetori sau emigrați. La toate meciurile vor fi oameni care doar se bucură de prosperitate și respect în Țară și vor să arate lumii și altora că nu mai suntem niște amărâți, cerșetori și hoți și, că venim din cea mai frumoasă țară a Europei și că la noi este mereu, și soare, și zăpadă, și păduri, și grâu, și e bine că e Pace !

Cât mai trăim trebuie să ne bucurăm de sport, mai ales că-l vedem de data asta din fotoliu, nu ca pe vremuri pe dealuri de unde. Iar, la o lună de la acest eveniment mult dorit vine unul memorabil - Olimpiada Paris-2024. Ne facem analizele, ne luăm hapurile și ne străduim, chiar ne făgăduim intim să mai trăim un pic, încă un eveniment drag ! Ne trebuie ochi buni, inimă fără trepidații, nervi de oțel în corp de Adam.        

                                      Voicu Lăzăruț 28-martie 2024