sâmbătă, 17 august 2019

Revista „Climate literare, nr. 117 (iulie-august)/2019. Semnal, sumar, anotimpurile literaturii într-un țipăt...



Ana Blandiana: CUVÂNTUL DE ACCEPTARE AL LAUREATULUI, STRUGA, 2019



CUVÂNTUL DE ACCEPTARE AL LAUREATULUI

Stimați membri ai Council for Golden Wreath Award,
Dragi colegi întru poezie din Macedonia,
Dragi cititori macedoneni,


      Nu sunt sigură că voi reuși să vă transmit emoția și tulburarea mea din acest moment al aflării minunatei vești că voi primi cununa de aur de la Struga. Pentru a-mi înțelege tulburarea ar trebui să știți că pentru mine ca poet român, a primi această cunună legendară este mai important decât oricare premiu european. Și asta nu numai pentru că este vorba de unul dintre cele mai vechi premii literare din lume, ci pentru că am crescut și m-am format ca poet în aura aproape mitică, a sărbătorii poeziei de pe podul din Struga și din Catedrala din Ohrid, iar momentul încoronării lui Nichita Stănescu a fost un moment magic al generației mele.

Într-o lume în care războaiele, revoluțiile și resetările istoriei și geografiei au lăsat puțin loc poeziei, Golden Wreath Award rezistă de aproape 6 decenii, pe cumpăna dintre veacuri, opunând lira și laurii oricăror arme și cuvintele îndrăgostite oricăror uri. De 58 de ani, marii poeți ai lumii aleși de Dvs. vin pe acest pământ călcat și de Orfeu, recunoscători și luminați de credința că frumusețea poate salva lumea și prin prezența lor în Balcani dau nimbului european forma cununii de la Struga. Fie ca cititorii lumii să se strângă în continuare în jurul poeziei cum se strâng palmele în jurul flăcării să nu fie stinsă de vânt.
Fie ca Dumnezeul poeziei, cu cu-nuna de aur în mână să binecuvânteze și de acum înainte Macedonia!


ANA BLANDIANA

Foto: Ana Blandiana - Festivalul L Blaga, 2019
Sursa: Vatra veche, nr. 8/2019; Nicolae Băciuț

vineri, 16 august 2019

Revista „Vatra veche”, nr. 8/2019. Semnal, sumar, semne în peisajul anotimpului. Literatura la temperaturi înalte


Revista „Vatra veche” 8/2019
În sumar:

Inscripție, de Ana Blandiana/1
Vatra veche dialog cu Ana Blandiana, de Nicolae Băciuț/3
Cununa de Aur a Serilor de Poezie de la Struga, de Nicolae Băciuț/4
Cuvântul de acceptare al laureatului, de Ana Blandiana,/5
Cununa de Aur, 2019, de Nicolae Băciuț/5
Eseu. Staulul Mioriței, de A.I. Brumaru/6
Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/ 9
Eminescum, de Răzvan Ducan/10
Remember -30. N. Steinhardt, de Veronica Pavel Lerner/11
Poeme de Dumitru Ichim/12
Ognean Stamboliev, Premiul pentru traducerea lui Eminescu/12
Elisabeta Boțan, Premiul European Clemente Rebora 2018- 2019/12
Să ne reamintim de… Valentin Silvestru, de Dumitru Hurubă/13
Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/14
Inedit. Blestemul chinezesc, de Francisc Păcurariu/15
Vremea întrebărilor (Octavian Paler), de Nicolae Postolache/17
Text și context în diarismul românesc (Eugen Simion), de Florian Copcea/20
Poeme de Tania Nicolescu/23
Scrisori deschise, de Constantin Stancu/24
Ochean întors. Sperând un pașaport, de Silvia Urdea/26
Poeme de George Călin/29
Asterisc. Maria Banuș. Însemnările mele, de Geo Constantinescu/30
Asterisc. Fascinanta memorialistică, de Dorin Nădrău/32
Vitrina. Un roman al emigrării (Valeria Bilț), de Nicolae Suciu/34
Poeme de Ion Gheorghișor/37
Un împătimit al sonetului (Mihai Merticaru), de Adrian Dinu Rachieru/38
Cafeaua cu sare dulce (Adelina Fleva), de Lucian Gruia/39
Cronica literară. Incendiu în albastru (Viorel Șerban), de Răzvan Ducan/40
Bazarul cu amintiri (Viorel Șerban), de Răzvan Ducan/41
Sensul unui patriotism fără margini (Virgil Ciucă), de Aureliu Goci), 42
Poemul ca justificare (Adriana Tomoni), de Ladislau Daradici/43
Aripi de albastru (Tatiana Scurtu Munteanu), de Ilie Șandru/44
Vibrații din spectrul luminii, de Mihaela Rașcu/45
Miracolul vieții (Nicolae Vălăreanu Sârbu), de Daniel Luca/46
Între Alb și Negru (Szekely Piroska), de Ion Gheorghișor/46
„Tu,tu, tu, turutu, tu” (Ștefan Mitroi), de Rodica Lăzărescu/47
A treia fiică (Madeleine Davidsohn), de Mihai Batog-Bujeniță/48
Litera augusta (Răzvan Ducan), de Nicolae Suciu/50
Țara Năsăudului (Iuliu Marius Morariu), de Luminița Cornea/52
Poetul și țara, de Nicolae Nicoară Horia/53
Olimpia Sava și cea mai frumoasă dintre lumi, de Emilia Dabu/54
În orizontul rigorii (Vasile Grigoraș), de Nicolae Busuioc/55
Injecții de cumințire (Răzvan Ducan), de Darie Ducan/56
Orizonturi literare (Cristina Sava), de Nicolae Băciuț/56
Poeme de George Terziu/57
Poeme de Adela Fleva/58
Poeme de Iuliu Ionaș/58
Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/59
Mihai Eminescu și Basarabia, de Gicu Manole/60
Supraviețuirea prin cuvântul scris, de Radu Șerban/61
„Vaidacuta – „Veșnicia s-a născut la sat”, de Gabriella Costescu/62
Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/63
Revista revistelor. „Revista română” în continuitate, de Eugenia Vâjiac/64
Amvon. Doamne, tu știi bine cine sunt, de Gheorghe Nicolae Șincan/65
Monahia Mina Hociotă, de Vicu Merlan/65
Starea prozei. Travesti… de Dumitru Hurubă/66
Poeme de Emilia Amariei/67
Starea prozei. O datorie mai veche, de Mihai Drumur/68
Despre francmasonerie, de Eugen Mera/69
Mapamond. Japonia, note de călătorie, de Mihai Posada/70
Întâlniri în spațiul canadian. Pictorul Tudor Banuș, de Veronica Pavel Lerner/71
Biblioteca Babel. All The Pretty Horses”, de Maria Cecilia Nicu/73
Poeme de Cristina Vasiliu/74
Reîntâlnire cu orașul amintirilor, de Ilie Șandru/75
La Lunca Bradului, Un altfel de Muzeu al satului, de N.B./76
Teatru. Streptease la Bazin, de Cristian Stamatoiu/77
Plastică. Marcel Lupoșe - 65/78
Muzică. Angela Mariașiu, „Cântece din cochilii”, de Virgil Popescu/78
Festivalul Internațional „Romaii Poesia”/79
Argument pentru pace, de Corina Simeanu/80
La ceas aniversar. Ilarie Gh. Opriș, de Florin Bengean/81
Lumea lui Larco, de Vasile Larco/82
De la un clasic citire. Vasile Vorobeț/82
Epigrame, de Nicolae Matcaş/83
Curier/84


Sursa: Nicolae Băciuț 
Lecturi: https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/vatra-veche/

Revista „Plumb”, august 2019. O revistă de cultură și atitudine. Semnal, lecturi libere pe sit-ul revistei


Andreea Maftei: Lebede roși... Un timp hain... „Fiecare poem are o surpriză: curge prin ființa femeii zăpada primei copilării, rătăcește printre gânduri precum un delfin, gândurile rodesc alte gânduri, pe stradă există un gol îmbrăcat cu haine de firmă, un circuit închis, un zâmbet între vitrină și parbriz, între parbriz și vitrină. Ea afirmă: „Printre pașii grăbiți,/ rezolv din treburi,/ mă conectez la viitor./ Aud și nu aud,/ cu toată puterea./ Câtă lumină vibrează! (Tăcerea despre care vorbesc, p. 74). Iată existența captată în câteva versuri, graba de fiecare zi este învinsă, există un viitor la care ne putem conecta, aglomerația este depășită și ar putea exista perfecțiune, un nou început se ivește…”


Un timp hain cu lebede roșii


Volumul de versuri Lebede roșii*, publicat la Editura Junimea în anul 2018, de Andreea Maftei este ocazia ca poeta să-și declame feminitatea cu toată energia. Ea poate să strige lumii că femeia este îmbrăcată în iubire și merită să fie acolo, aproape de cei care suferă în timpuri abrupte. Cartea a apărut în colecția Numele poetului și ne prezintă, la început, un scurt portret al autoarei. Născută la 3 septembrie 1985 în Iași, este profesoară de limba și literatura română, a absolvit facultatea la Iași și a fost/ este activă în mediul literar. A dobândit funcția de redactor al revistei „Banchetul”, iar volumul prezent este premiul pentru debut al Editurii Junimea la Festivalul „Tudor Arghezi” de la Târgu Jiu.
Lebedele roșii reprezintă frumusețea suferinței pentru femeia care iubește, naște, se implică în viață până la ultimele consecințe.

Poezia curge brutal de sincer, textele se leagă, poeta redă faptele zilnice ale femeii, întâmplări necesare, pândește poezia care se ridică din noroiul zilei. Femeia se eliberează prin puterea de a accepta iubirea în forme concrete, uneori dureroase.
Unele poeme sunt construite din fraze scurte, dinamice, capabile să capteze miracolul zilei. Altele ele sunt bine închegate, se desfășoară ca mici tratate de tristețe sau bucurie, frazele se leagă pentru a marca eternitatea zilei. În orice împrejurare poeta are ceva de transmis, nu se joacă de-a poezia. Metaforele sunt rare, dar pătrunzătoare, ele strâng în jurul lor ideea de bază. Grafia poemelor este una liniștită, bazată pe fraze corect construite, se respectă regulile orografice, semn că poeta este dispusă mereu să accepte normele impuse de destin. Poezia înseamnă mult pentru cineva care poate iubi. Poate naște. Poate duce revolta pe umeri. Ultimul poem Viața naște iubire transmite energia unei femei mature, capabile să arate direcția corectă. Femeia și bărbatul se caută prin timp, răscolesc geografii eterne și se repetă în forme noi, prin anotimpuri speciale. Femeia și bărbatul au capacitatea de adaptare pentru a-și împlini menirea: „Ne găsim/ în pietre și în ape adânci,/ în ceruri și în abisuri./ Ne cresc aripi și degetele s-au lipit ca la înotătoare./ Iubim croșetând lacrimi și le dăm viață -/ valuri la marginea gurilor noastre/ împreunate” (Viața naște iubire, p. 96).
De la Adam și Eva la Romeo și Julieta viața este o perpetuă căutare a desăvârșirii trupești și spirituale pentru că „desenezi cărări line pe întreaga suprafață/ a pielii tatuată cu vise” (p.97).
Poeme se leagă prin lada cu zestre, se aude gongul de seară, dimineața este în doi, există ideea unui trup perfect, sunt gânduri, urme, clopote perdante, păduri de îngeri, tăceri despre care se poate discuta, singurătăți și suspine, muțenie, iluzii vândute – poezia de zi cu zi.
Acest fapt se întâmplă femeii, lebedele roșii înoată prin trupul devenirilor, atinse de nesiguranță: „Lebedelor/ le va ieși roșul din pene,/ din zâne albe, feciorelnice, / și/ nonconformiste./ Aceleași lebede/ înoată astăzi spre lumină” (Lebede roșii, p. 23).
Fiecare poem are o surpriză: curge prin ființa femeii zăpada primei copilării, rătăcește printre gânduri precum un delfin, gândurile rodesc alte gânduri, pe stradă există un gol îmbrăcat cu haine de firmă, un circuit închis, un zâmbet între vitrină și parbriz, între parbriz și vitrină. Ea afirmă: „Printre pașii grăbiți,/ rezolv din treburi,/ mă conectez la viitor./ Aud și nu aud,/ cu toată puterea./ Câtă lumină vibrează! (Tăcerea despre care vorbesc, p. 74). Iată existența captată în câteva versuri, graba de fiecare zi este învinsă, există un viitor la care ne putem conecta, aglomerația este depășită și ar putea exista perfecțiune, un nou început se ivește…
Timpul crud își pune amprenta pe ființa femeii, apare femeia cu pene, amețită, îmbâcsită de parfumul puterii ei femeiești, atinsă de frigiditate: „Spre două și ceva, femeia cu pene stă rezemată de un fotoliu/ mai bătrân decât visele ei” (Femeia cu pene, p. 63).
Destinul este aici, sub lumini difuze, a existat o clipă a inițierii: „Apar flash-uri iridescente care mă învăluie/ și văd…/ cum Dumnezeu m-a plămădit/ în pântecul curat al mamei mele,/ cum ea mi-a dat viață,/ cum am crescut lângă frații mei,/ cu câtă dragoste” (Mirificul inițierii, p. 82). Un dans etern, care leagănă ființa de alte destine, sub steaua iubirii familiale, pe buze purtând gustul unor plămădeli de aluat frământat cu dragoste și bunătate, pe cealaltă parte arse de griji și supărări trecătoare… O lume care se scurge pe sub arcadele destinului, care nu se mai întoarce, se reia cu fiecare familie, rămâne amintirea…
Există miracole pe care doar femeia le trăiește, ea este potirul unor fapte mărețe, căzute în anonimatul zilelor, dar orice femeie știe asta, poartă asta în trup, ca o altă ființă înmugurită acolo: „Pântecul meu și-a născut iubirea. Te-a adorat./ Durerea m-a încoronat regină./ Deși coroana a avut spinii dumnezeirii,/ am rezistat./ Ei mi-au arătat calea. Cu sângele curgând șiroi./ Picioarele mele, mâinile, organele,/ lumea dinlăuntrul meu,/ toate au fost spălate/ din chinul facerii grele” (Tăcerea suspinelor, p. 87). Iată, mitul Genezei repetat de suferința femeii…
În cuvântul însoțitor, Ioan Holban reține despre poezia aceasta, atinsă de daimonul feminității: „Într-o altă ordine, Andreea Maftei adună în <<Lebede roșii>> fragmente ale fluxului unei existențe cu doi protagoniști: <<tu, un Adam, eu, o Eva>>, Romeo și Julieta, în eterna poveste a păcatului și a dragostei” (p. 6).
Pentru ce poezia în aglomerația zilnică? Poeta răspunde  timid: „Mă-ntrebi ce caut/ în poezie. Iată, cu doi copii./ Ei,/ poezia mea/ toată ce-mi dă putere,/ mă înalță,/ oază a sufletului/ obosit, mocnind./Serviciul e la mijloc/ de timp. Respir/ la sunetul de clopoțel./La bibliotecă, deschis și poezia așteaptă” (Răspund, p. 37).  Vine și afirmația pragmatică din partea lui, în rând cu obsesiile zilei: „în această junglă/ metafora nu-i comestibilă”.
Există un dialog între el și ea, o circulație a ideilor și sentimentelor, dar vine clipa: „Ca într-un crater/ ne vindecăm de răni…/ Levităm,/ doi orbi,/ Să tot orbim, e mai bine” (Dimineți în doi, p. 36).
Sunt cicatricile unui timp hain…

Constantin Stancu

*Andreea Maftei, Lebede roșii, poezie, 101 pagini, cuvânt însoțitor de Ioan Holban, Iași: Editura Junimea, 2018.
 


Sursa: Revista „Plumb”, august 2019.

Brândușa Răileanu - Retrospectiva Dimitrie și Aurelia Ghiață. Volumul 5. Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Uniunea Scriitorilor din România se implică în promovarea volumului

Comunicat de Presă București, marți 12 august 2019
Ediție online
Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din BucureștiThe British Council, Institutul Cultural Român  și Uniunea Scriitorilor din România

Anunță publicarea volumului
Brândușa Răileanu
Retrospectiva Dimitrie și Aurelia Ghiață.
Volumul 5.
Aurelia Ghiață, ctitor al școlii românești moderne de tapiserie.
ISBN 978-606-760-144-2
Editat de Lidia Vianu

            Adunând la un loc imagini, reacții și fotografii--document, Contemporary Literature Press recuperează, de fapt, istoria intelectualului român care nu s--a lăsat pervertit de falsele repere---morale, profesionale, artistice--- ale comunismului.
              Dimitrie Ghiață s--a născut în anul 1888, cu șapte luni după James Joyce. Prozatorul englez (irlandez?), însă, a avut libertatea---plătită scump, e drept, cu prețul sărăciei, dacă putem folosi paradoxul---de a răsturna ideea de roman, de a face tabula rasa, de a regândi noțiunea de proză universală. Nimic nu mai este la fel în literatură după Joyce, nici măcar ideea de literatură.
            Pentru Dimitrie și Aurelia Ghiață, lumea era deja răsturnată de brutalitatea constrângerilor comuniste. Arta lor profundă, sănătoasă, frumoasă prin simplitatea, puritatea și totala independență de schingiuirile istoriei est--europene, mi --a dat toată viața putere. Putere să cred că nici comunismul, nici postcomunismul secolului XXI, nu mă pot doborî.
             Este atâta bucurie în monumentala liniște din tablourile lui Ghiață, și atâta grație celestă în tapiseriile pe care vi le oferim acum, ale celei cu care a împărțit un sfert de veac de sfârtecare umană. Privind formele pe care le--au zămislit ei, am traversat și eu Sahara comunistă cu capul sus. Recuperându--i acum, după căderea Cortinei de Fier, le înțeleg și mai bine esența: ei au fost, și rămân, mesagerii bucuriei spirituale. Ei îmi dau puterea să uit nedreptățile comunismului, dar și să trec, astăzi, prin tot ceea ce--i urmează. Trăim un timp la care ei nu au ajuns. Au trimis, însă, în posteritate, sufletul lor frumos și neaplecat.
             Arhiva GHIAȚĂ este o lecție de viață: chiar dacă pentru cei doi artiști timpul s--a oprit, bucuria creațiilor lor merge mai departe.

Lidia Vianu
Aurelia Ghiață, ctitor al școlii românești moderne de tapiserie, de Brândușa Răileanu, editat de Lidia Vianu, se lansează oficial luni 12 august 2019, dar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/aurelia-ghiata.tapiserie.html
Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website--ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm adresați --vă Editurii,  lidiavianu@mttlc.ro.


Return to the Contemporary Literature Press website.
Contemporary Literature Press

marți, 13 august 2019

Medalion liric Constantin Stancu, de Eugen Evu


Medalion  liric

Prin empatia sufletului cu spiritul, oglindite în limbajul plăcut auzului şi vederii ce se contopesc armonios în substanţa inefabilă a cuvintelor-scântei, lirica poetului Constantin Stancu este dintre cele mai originale, neatinsă de turbulenţele stihiale, inocentă în sensul Fiinţei ce se înnoieşte prin rostire şi ia podoabe sărbătoreşti, prin transfigurare .
O cultură poetică şi  religiozitatea creştinilor originari, un fior transcendental scarat în sus, primitor de energie şi transparent ca aurele sferice, o redescoperire prin fiecare poem, a sinelui în Marele Sine Cosmic, sunt câteva din culorile ce simt potrivite cu lucrarea lui însetată de esenţe.

Emoţia este înfloritoare mereu în metafore autentice, condiţia umanului este mereu de a se dărui celorlalţi, iubitoare de aproapele din departe . Între noi trăieşte de mulţi ani poemul viu al prieteniei prin poezie , cuvânt şi vrere de mai bine. Într-atât de mult şi tulburător a scris Constantin Stancu despre cei asemenea lui, Poeţii, încât aceste propoziţii  rămân doar o  strângere de mână, la marginea unui Unic Cuvânt, cel Viu: de frăţietate şi de bucurie de a ne fi întâlnit pe aceeaşi cale, prin Duh intuită.
Opera sa critică este şi ea structurată original, pe temelia unui sentiment aderent cald, fertil şi cu harul de a decoda în scrisul celuilalt, mesajul de profunzime, dincolo de chipul şi asemănarea fiecăruia .

Poemul scris de C Stancu și selectat de Eugen Evu:




NINSOARE ÎN BABILON

Mai ninge-n Babilon, zăpada acoperă finalul,
zăpada e umbra iubirii,
mai ninge-n Babilon,
statuile suferă de frig,
oamenii s-au îmbolnăvit de veşnicie,
întotdeauna mai rămâne cineva
care va scrie cuvântul Babilon 
pe zăpada proaspăt ninsă…
 



Eugen Evu
De pe discheta roz, 2006