A înflorit pomul cu o mie de scribi,
toţi tineri, purtând în mâini albe coli nescrise,
istoriile noastre precum aripile,
păsări carnivore se
rotesc deasupra,
ieri purtam un nume obişnuit,
astăzi sunt deja un număr,
mâine voi fi o culoare,
dar să credem în tăceri,
există un alfabet al
tăcerii,
îngropat în muntele acesta geamăn,
născut de zăpada gravidă…
Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu