REZUMAT
Prezenta lucrare monografică, „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului”, axată pe investigare/cercetare, conservare și antologare a bogatei moșteniri folclorice a comunității românești rurale hațegane, rezultat al unei îndelungate perioade de elaborare, se structurează din mai multe secțiuni care se succed sistematic, ordonate tematic, unele conform calendarului nescris ciclic al obiceiurilor și datinilor de peste an ca rituri de trecere, iar altele, după genurile și speciile literare cărora le aparțin.
Succesiunea secțiunilor este următoarea:1. „Poezia ritualurilor, datinilor, eresurilor și practicilor ceremoniale de peste an”, 2. „Momente importante din viața omului: nașterea; căsătoria/nunta; moartea/înmormântarea”, 3. „Poezia lirică populară”, 4. „Poezia descântecelor populare”, 5. „Poezia populară epică” (balade și legende populare ), 6. „Proza literară populară”, 7. „Ghicitori; cimilituri”, 8. Genul paremiologic: „Proverbe și zicători”, 9. „Folclorul copiilor”, 10. „Jocuri de cuvinte, de vorbire și de istețime”.
Astfel, în prima secțiune am început cu abordarea ritualurilor, datinilor și obiceiurilor de primăvară, de la 1 februarie, Ziua gâzelor și a viermilor, continuând în 2 februarie, cu Ziua Ursului, Ziua lupului, urmând apoi alte zile importante: Ciumița, Dragobetele, Mărțișorul, Zilele Babelor, Sâmbăta morților ( Moșii de iarnă), Sărirea focului în pruni pentru alungarea purecilor, Caii lui Sântoader, Popâlnicul, Ciricul, Sângiorzul, Aure Maure, adică Strigarea peste sat din Joia Mare, care este o străveche judecată populară, Joia Verde, Armindenul, Sânzienele, Ielele, Vârcolacii, Licantropia și Priculicii, descriind fiecare obicei cu elementele sale componente definitorii și exemplificând cu date și situații concrete, relatări personale ale interlocutorilor chestionați, precum și argumentând cu texte ilustrative semnificative.
Am continuat apoi cu prezentarea riturilor și obiceiurilor practicate în timpul verii: Paparuda, Blojul de ploaie (corespondentul masculin al Paparudei), Dodoloiul (corespondentul din Ardeal al Caloianului), Cântecul Cununii de Grâu, Încununarea Boului Sacru la Silvașu de Jos, Precupul (8 iulie, ținut pentru a nu fi distruse recoltele), Sfântul Ilie, Ilie Pălie și sfântul Foca( 20-21-22 iulie) care se țin pentru a nu se produce inundații, trăznete și incendii, Ziua Ursului (1-2 august), Ziua Lupului Șchiop și Adormirea Maicii Domnului din 15 august, sărbătoare creștină suprapusă peste un străvechi cult al zeiței câmpurilor și recoltelor, Demeter/Ceres, corespunzătoare încetinirii ciclului de vegetare a naturii, concretizată prin uscarea ierbii pe câmpuri și apariția primelor semne prevestitoare ale venirii toamnei.
Dintre tradițiile de toamnă-iarnă am prezentat Șezătoarea și Claca, interdicția de a se lucra în serile de marți, pentru a nu o supăra pe Marțea Mânioasă care le pedepsea și le chinuia pe gospodinele care munceau marți seara, Ziua Lupilor (Andreiul Lupilor), Strigarea lui Ignat sau Povestea numerelor, ceremonial narativ urmat de dialogul întrebărilor despre semnificația numerelor de la 1(unu) la 10 (zece), ca reminiscență a concepției dualiste vechi iraniene, mazdeismul, a luptei dintre zeul Binelui și zeul Răului pe pământ, Ormuzd și Ahriman, propagată în Europa și Peninsula Balcanică de erezia bogomililor în sudul Dunării la bulgari sau de albigensi (cathari, valdensi) în Occident. Urmează apoi obiceiurile din preajma Crăciunului și Anului Nou: Roata de Foc (Mătăuzul, Auș Mori), Colindele (Pițărăii, colinde protocolare sau de primire, colindele vânătoarei în care apar simboluri animaliere totemice: Cerbul, Leul, Fiara, Găiuțul, Boul Sur, fiind evidentă vechimea lor, precum și valoarea lor de mit precreștin izvorând din timpuri preistorice. Acestui fond ancestral i s-au adăugat colinde care reflectă universul vieții pastorale ( Colinda Oii, Ciobăneii, Miorița-colind), agrare sau care recreează atmosfera vieții curții medievale feudale din Țara Hațegului, închinate Gospodarului - Boierului, uneori Împăratul sau Birăul, Gospodinei harnice, adică Doamna Curților sau Jupâneasa, Fetei de măritat, Junelui de însurat, colindul tragic al miresei moarte - „La curțile Chidviei”, colinde de factură creștină, colinde ale situațiilor din viață considerate tabú: interzicerea căsătoriei incestuoase dintre frate și soră, urmate de „Colinda Cetelor de colindători” care se întâlnesc pe drum și colindă, adresându-și urări reciproce. Colindele se încheie cu „Urarea” adresată gazdei și „Colindele de mulțumire - Mulțămita Colacului”. În continuare am prezentat „Învergelatul (Învăsâiatul)”, obicei premonitor practicat în seara de Anul Nou de fete și flăcăi pentru a-și afla ursita în vederea căsătoriei.
Nedeia, manifestare amplă ținută de ziua hramului bisericii din fiecare sat, este descrisă, având în vedere că se practică și în prezent în unele sate hațegane ca Boșorod, Clopotiva, Răchitova, Livadia, Sălașu de Sus, Densuș, Peșteana etc.
În secțiunea următoare, „Momente importante din viața omului!, nașterea, nunta și moartea”, acestea sunt abordate succesiv, accentuând specificul tradițional local al fiecăruia.
Momentul inițial al vieții omului, nașterea, rezidă în prezentarea și descrierea obiceiurilor specifice acestuia, legate de misterul, importanța și gradul de dificultate ce-l presupune, precum și deosebitul rol ce-i revine Moașei, instituție străveche conservată până în prezent, pentru ca nașterea să fie ușoară și copilul să fie întreg și normal. Pe lângă pregătirea primei scalde și pregătirile în vederea venirii Ursitoarelor, s-au făcut referiri la momentul botezului și s-au redat Cântece de leagăn din satele hațegane.
Momentul culminant al vieții omului, căsătoria cu ocazia căreia se celebrează Nunta, este amplu prezentat în cadrul lucrării, prin „Orația de Nuntă”și descrierea practicilor pregătitoare: pețirea, chemarea la nuntă, drumul alaiului mirelui la casa miresei, spargerea Oului miresei, rostirea Orației de nuntă în care este cerută mireasa, văzută ca o căprioară urmărită de vânătorul care este mirele, „Govirea miresei (Plângerea miresei)”, plecarea la biserică pentru cununie, drumul spre locul nunții, nunta propriu-zisă, strigarea darurilor, jocul miresei pe bani, „Dansul conciului nou', dansul și petrecerea până la sfârșitul nunții.
Moartea și Înmormântarea, al treilea și ultimul moment important al vieții omului, este prezentat accentuându-se gravitatea și solemnitatea morții ca fenomen tragic dureros pentru om, al trecerii din viață în marele mister al eternității neantului. Astfel, s-au descris și redat momentele de pregătire ale mortului pentru înmormântare, „Priveghiul” și „Jocurile de priveghi, Cântecul Zorilor, Cântecul Bradului, Cântări la morți, Bocete.”
În secțiunea a treia, destinată poeziei lirice populare, s-a acordat acesteia o
deosebită atenție, fiind redate doine și cântece populare de dragoste, de dor, de jale, de revoltă, de ciobănie, de plugărie, de cătănie, de înstrăinare, precum și cântece și strigături satirice.
În continuare am valorificat variatele și bogatele descântece din Țara Hațegului,
redând descântece de deochi, de năjit, de soare, de sclintitură, de bubă, de junghi,
de miere, de orbalț, de ulcior, de dragoste, de Muma Pădurii etc., relevând valoarea lor apotropaică, fiind manifestări străvechi ale medicinei populare.
Poezia populară epică este reprezentată în secțiunea următoare de balade populare diverse: haiducești („Dăianu, Munteanu, Mantu din Căvăran” etc.), voinicești („Gruia lui Novac” etc.), familiale („Vălean”, „Iancu Sibiancu”, „Fata Banului de Hațeg”, „Voina” - sora otrăvitoare - etc.), fantastice („Iovan Iorgovan”), legende („ Manole”) etc.
Secțiunea „Proza epică populară” cuprinde basme și povestiri populare, snoave, legende locale ale originii diferitelor toponime, anecdote etc.
În continuare urmează „Proverbe și zicători”, „Ghicitori”, „Folclorul copiilor” și „Jocuri de cuvinte”.
Cuvintele arhaice și regionale au fost explicate alfabetic în „Glosar”. Lucrarea dispune de „Index de interlocutori”, „Index de culegători”, „Index de localități”, „Bibliografie” și o hartă a localităților din Țara Hațegului.
În ansamblu, culegerea monografică „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului” valorifică bogata moștenire literară populară din această străveche vatră de cultură și civilizație românească, prezentând obiceiurile tradiționale de peste an, acordând o atenție specială bogăției și varietății colindelor din satele hațegane, momentele importante din viața omului, relevând accentuarea valorii etice constructive profund umane care le amprentează și care este evidentă și din creațiile poeziei populare lirice și epice bogate, specifice acestui inestimabil areal spiritual cu certă valoare literară, estetică și documentar-istorică.
Hațeg, 2017
Raul Constantinescu
Prezenta lucrare monografică, „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului”, axată pe investigare/cercetare, conservare și antologare a bogatei moșteniri folclorice a comunității românești rurale hațegane, rezultat al unei îndelungate perioade de elaborare, se structurează din mai multe secțiuni care se succed sistematic, ordonate tematic, unele conform calendarului nescris ciclic al obiceiurilor și datinilor de peste an ca rituri de trecere, iar altele, după genurile și speciile literare cărora le aparțin.
Succesiunea secțiunilor este următoarea:1. „Poezia ritualurilor, datinilor, eresurilor și practicilor ceremoniale de peste an”, 2. „Momente importante din viața omului: nașterea; căsătoria/nunta; moartea/înmormântarea”, 3. „Poezia lirică populară”, 4. „Poezia descântecelor populare”, 5. „Poezia populară epică” (balade și legende populare ), 6. „Proza literară populară”, 7. „Ghicitori; cimilituri”, 8. Genul paremiologic: „Proverbe și zicători”, 9. „Folclorul copiilor”, 10. „Jocuri de cuvinte, de vorbire și de istețime”.
Astfel, în prima secțiune am început cu abordarea ritualurilor, datinilor și obiceiurilor de primăvară, de la 1 februarie, Ziua gâzelor și a viermilor, continuând în 2 februarie, cu Ziua Ursului, Ziua lupului, urmând apoi alte zile importante: Ciumița, Dragobetele, Mărțișorul, Zilele Babelor, Sâmbăta morților ( Moșii de iarnă), Sărirea focului în pruni pentru alungarea purecilor, Caii lui Sântoader, Popâlnicul, Ciricul, Sângiorzul, Aure Maure, adică Strigarea peste sat din Joia Mare, care este o străveche judecată populară, Joia Verde, Armindenul, Sânzienele, Ielele, Vârcolacii, Licantropia și Priculicii, descriind fiecare obicei cu elementele sale componente definitorii și exemplificând cu date și situații concrete, relatări personale ale interlocutorilor chestionați, precum și argumentând cu texte ilustrative semnificative.
Am continuat apoi cu prezentarea riturilor și obiceiurilor practicate în timpul verii: Paparuda, Blojul de ploaie (corespondentul masculin al Paparudei), Dodoloiul (corespondentul din Ardeal al Caloianului), Cântecul Cununii de Grâu, Încununarea Boului Sacru la Silvașu de Jos, Precupul (8 iulie, ținut pentru a nu fi distruse recoltele), Sfântul Ilie, Ilie Pălie și sfântul Foca( 20-21-22 iulie) care se țin pentru a nu se produce inundații, trăznete și incendii, Ziua Ursului (1-2 august), Ziua Lupului Șchiop și Adormirea Maicii Domnului din 15 august, sărbătoare creștină suprapusă peste un străvechi cult al zeiței câmpurilor și recoltelor, Demeter/Ceres, corespunzătoare încetinirii ciclului de vegetare a naturii, concretizată prin uscarea ierbii pe câmpuri și apariția primelor semne prevestitoare ale venirii toamnei.
Dintre tradițiile de toamnă-iarnă am prezentat Șezătoarea și Claca, interdicția de a se lucra în serile de marți, pentru a nu o supăra pe Marțea Mânioasă care le pedepsea și le chinuia pe gospodinele care munceau marți seara, Ziua Lupilor (Andreiul Lupilor), Strigarea lui Ignat sau Povestea numerelor, ceremonial narativ urmat de dialogul întrebărilor despre semnificația numerelor de la 1(unu) la 10 (zece), ca reminiscență a concepției dualiste vechi iraniene, mazdeismul, a luptei dintre zeul Binelui și zeul Răului pe pământ, Ormuzd și Ahriman, propagată în Europa și Peninsula Balcanică de erezia bogomililor în sudul Dunării la bulgari sau de albigensi (cathari, valdensi) în Occident. Urmează apoi obiceiurile din preajma Crăciunului și Anului Nou: Roata de Foc (Mătăuzul, Auș Mori), Colindele (Pițărăii, colinde protocolare sau de primire, colindele vânătoarei în care apar simboluri animaliere totemice: Cerbul, Leul, Fiara, Găiuțul, Boul Sur, fiind evidentă vechimea lor, precum și valoarea lor de mit precreștin izvorând din timpuri preistorice. Acestui fond ancestral i s-au adăugat colinde care reflectă universul vieții pastorale ( Colinda Oii, Ciobăneii, Miorița-colind), agrare sau care recreează atmosfera vieții curții medievale feudale din Țara Hațegului, închinate Gospodarului - Boierului, uneori Împăratul sau Birăul, Gospodinei harnice, adică Doamna Curților sau Jupâneasa, Fetei de măritat, Junelui de însurat, colindul tragic al miresei moarte - „La curțile Chidviei”, colinde de factură creștină, colinde ale situațiilor din viață considerate tabú: interzicerea căsătoriei incestuoase dintre frate și soră, urmate de „Colinda Cetelor de colindători” care se întâlnesc pe drum și colindă, adresându-și urări reciproce. Colindele se încheie cu „Urarea” adresată gazdei și „Colindele de mulțumire - Mulțămita Colacului”. În continuare am prezentat „Învergelatul (Învăsâiatul)”, obicei premonitor practicat în seara de Anul Nou de fete și flăcăi pentru a-și afla ursita în vederea căsătoriei.
Nedeia, manifestare amplă ținută de ziua hramului bisericii din fiecare sat, este descrisă, având în vedere că se practică și în prezent în unele sate hațegane ca Boșorod, Clopotiva, Răchitova, Livadia, Sălașu de Sus, Densuș, Peșteana etc.
În secțiunea următoare, „Momente importante din viața omului!, nașterea, nunta și moartea”, acestea sunt abordate succesiv, accentuând specificul tradițional local al fiecăruia.
Momentul inițial al vieții omului, nașterea, rezidă în prezentarea și descrierea obiceiurilor specifice acestuia, legate de misterul, importanța și gradul de dificultate ce-l presupune, precum și deosebitul rol ce-i revine Moașei, instituție străveche conservată până în prezent, pentru ca nașterea să fie ușoară și copilul să fie întreg și normal. Pe lângă pregătirea primei scalde și pregătirile în vederea venirii Ursitoarelor, s-au făcut referiri la momentul botezului și s-au redat Cântece de leagăn din satele hațegane.
Momentul culminant al vieții omului, căsătoria cu ocazia căreia se celebrează Nunta, este amplu prezentat în cadrul lucrării, prin „Orația de Nuntă”și descrierea practicilor pregătitoare: pețirea, chemarea la nuntă, drumul alaiului mirelui la casa miresei, spargerea Oului miresei, rostirea Orației de nuntă în care este cerută mireasa, văzută ca o căprioară urmărită de vânătorul care este mirele, „Govirea miresei (Plângerea miresei)”, plecarea la biserică pentru cununie, drumul spre locul nunții, nunta propriu-zisă, strigarea darurilor, jocul miresei pe bani, „Dansul conciului nou', dansul și petrecerea până la sfârșitul nunții.
Moartea și Înmormântarea, al treilea și ultimul moment important al vieții omului, este prezentat accentuându-se gravitatea și solemnitatea morții ca fenomen tragic dureros pentru om, al trecerii din viață în marele mister al eternității neantului. Astfel, s-au descris și redat momentele de pregătire ale mortului pentru înmormântare, „Priveghiul” și „Jocurile de priveghi, Cântecul Zorilor, Cântecul Bradului, Cântări la morți, Bocete.”
În secțiunea a treia, destinată poeziei lirice populare, s-a acordat acesteia o
deosebită atenție, fiind redate doine și cântece populare de dragoste, de dor, de jale, de revoltă, de ciobănie, de plugărie, de cătănie, de înstrăinare, precum și cântece și strigături satirice.
În continuare am valorificat variatele și bogatele descântece din Țara Hațegului,
redând descântece de deochi, de năjit, de soare, de sclintitură, de bubă, de junghi,
de miere, de orbalț, de ulcior, de dragoste, de Muma Pădurii etc., relevând valoarea lor apotropaică, fiind manifestări străvechi ale medicinei populare.
Poezia populară epică este reprezentată în secțiunea următoare de balade populare diverse: haiducești („Dăianu, Munteanu, Mantu din Căvăran” etc.), voinicești („Gruia lui Novac” etc.), familiale („Vălean”, „Iancu Sibiancu”, „Fata Banului de Hațeg”, „Voina” - sora otrăvitoare - etc.), fantastice („Iovan Iorgovan”), legende („ Manole”) etc.
Secțiunea „Proza epică populară” cuprinde basme și povestiri populare, snoave, legende locale ale originii diferitelor toponime, anecdote etc.
În continuare urmează „Proverbe și zicători”, „Ghicitori”, „Folclorul copiilor” și „Jocuri de cuvinte”.
Cuvintele arhaice și regionale au fost explicate alfabetic în „Glosar”. Lucrarea dispune de „Index de interlocutori”, „Index de culegători”, „Index de localități”, „Bibliografie” și o hartă a localităților din Țara Hațegului.
În ansamblu, culegerea monografică „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului” valorifică bogata moștenire literară populară din această străveche vatră de cultură și civilizație românească, prezentând obiceiurile tradiționale de peste an, acordând o atenție specială bogăției și varietății colindelor din satele hațegane, momentele importante din viața omului, relevând accentuarea valorii etice constructive profund umane care le amprentează și care este evidentă și din creațiile poeziei populare lirice și epice bogate, specifice acestui inestimabil areal spiritual cu certă valoare literară, estetică și documentar-istorică.
Hațeg, 2017
Raul Constantinescu
