Paulina Popa: Ecoul ninge mov pe mâinile tale. High density în poezie

HIGH DENSITY, SAU POEMUL DE SÂNGE AL POETEI PAULINA POPA

Ajunsă la maturitatea stării de graţie pe care doar poezia o poate revărsa peste om, Paulina Popa aruncă în lume un ţipăt, este ţipătul celui care descoperă singurătatea absolută, singurătate în care abia mai poţi respira, mai poţi vieţui. Acest ţipăt s-a realizat în volumul de versuri SCRISORI CĂTRE ONIA SNAIDER SCRISE DE PAULINA POPA,  Editura Emia, 2003, colecţia „Orfeu“. Merită remarcată această colecţie, care stabilizează un stil publicistic solid, pornind de la semnul actual al informaticii totale, modelul unei dischete pentru calculatorul personal, high density  sau haute densite, îndrumându-ne spre densitatea maximă de trăire pe centimetru pătrat de cuvânt.

Realizându-se ca poet şi ca om al cetăţii, prin meseria de editor pus la dispoziţia furtunilor intelectuale ale perioadei de tranziţie, spre miracol pur şi simplu,  Paulina Popa ne provoacă prin această carte ce pare a fi interzisă celor care „nu ştiu”, a celor care au trecut prin viaţă doar ca simpli spectatori, uitând că sunt de fapt martorii.

Foto: Paulina Popa, lansare de carte 

 

 

 

 

 

 

Scriitoarea îşi caută arhetipul, tiparul dintâi, predispus la focul dragostei totale pentru creaţia lui Dumnezeu, îşi caută femeia primă, pierdută prin poeme, prin clipele de har, prin scrisul cel de toate zilele, prin trădările de fiecare clipă. Este o dramatică căutare, o dramatică chemare şi un ţipăt pur ca al animalelor marine trezite în mijlocul oceanului, înconjurate de infinit şi veşnicie. Poeta simte această prezenţă, acest arhetip, iar scrisoarea este un mod liric de a căuta legătura cu fiinţa plină de energie de la început: „ca o minge de aur / șuierând prin păduri / alerga trupul meu şi al tău …”.

Dorul după conexiunile necesare marchează prin suflu acest volum, după conectarea la înalta tensiune a pomului, pentru lipirea de nescrisul scris.

Ca cititor trebuie să remarci versul curgător prin timp, formula poetică ce s-a declanşat în cristale de lumină: „nu ştia că sărutând  / sângele închipuie vipere”; „ecoul ninge mov pe mâinile tale”; „mi-am acoperit trupul cu umbra ta de arbore”; „fructele tale otrăvite ce-mi picură pe limbă / mierea lor de poezie”; „muşti din carnea mea/ apoi stăm protejaţi de poeme”.

Scriitoarea îşi caută în cele 33 de poeme sensul pierdut al vieţii şi descoperă că poezia este singurul sens, inspiraţia aduce revelaţia, ţipătul se desfăşoară plin de forţă în aceste poeme, se linişteşte dincolo de versuri, în chiar sângele poeziei. „Oricum/ stăpâne/ fructele tale / cu sau fără voia ta / vor avea pururi sângele meu”; sau „am cincizeci de ani/ şi toate acestea / îmi fac sufletul / fruct proaspăt”.

Poţi simţi în aceste poeme desenul fin depus în fiinţa umană la creaţie de Dumnezeu, există în aceste poeme tiparul celor care se roagă mereu, poezia este un fel de rugăciune, este poate rugăciunea celui care plânge în lumi necunoscute, dar după care a tânjit, a fost mânat de dorul acela ce suflă în cuvintele care  chiar au miez şi fruct şi rodesc…

Cartea oferă cititorului o bogată sursă de informare despre scriitoare, mesajul este acela a unei persoane care a ars între cărţi, s-a desfrunzit între poeme, a plâns pe braţul unei metafore, s-a simţit singură între poeţi, dar scrie scrisori către fiinţa de început, către fiinţa aceea cunoscută dar care scapă percepţiei noastre obişnuite…, parcă ar dori ca sfârşitul să schimbe începutul prin puterea cuvintelor, lucru aproape miraculos, dar atins de tristeţe…

 „Te-am crescut în sângele meu”, mărturiseşte poeta, apoi: „ar fi trebuit / să-ţi scriu mai de mult / dar nu cântaseră cocoşii a treia oară / şi cuvintele / încă / se numeau / POEZIE”.

Cred că această carte a stat mult sub sânul poetei, a căutat un loc pe unde să izbucnească în mâna sa dreaptă, ca volum, dar cartea a fost trăită intens în acest timp de gestaţie, este şi o anumită melancolie în aceste poeme, o stare de tristeţe, dar şi o foame după dragoste, acea dragoste matură care face arborii să vorbească între ei în mijlocul vremurilor.

Cartea trebuie citită, apoi lansată la cel de al treilea cântat al cocoşilor în mijlocul cetăţii, acolo unde arborii vorbesc între ei: „trăiam pe atunci / într-o dulceaţă de fată”;  „sânii mei erau acoperiţi de fluturi / timpul era fecundat”...

…Şi cât de tineri sunt arborii?

Constantin Stancu

Deva Mall: Lansare de carte, scriitori, iubitori de literatură, spectacolul vieții din cuvinte potrivite... Organizator: Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Deva...

ARHIVE LITERARE: Constantin Stancu: Noul pământ

ARHIVE LITERARE: Constantin Stancu: Noul pământ: Noul pământ Lui Cliff McReynolds Cât spațiu încape în ochii mei slabi, cascadă după cascadă, apa îmi spală sângele de mor...

Aura Christi: Din infern, cu dragoste

Cartea se distribuie cu revista Contemporanul, nr. 6/2017.
Editura Ideea Europeană, București, 2017.
Carte apărută cu sprijinul financiar din Fondul Recurent al Donatorilor - Academia Română.
Colecția Seria de autor Aura Christi.

 

Pădure din Retezat

Yucca, greutatea florilor

Cetatea Devei

Mărturii culturale: Spectacolul cărților

Mărturii culturale, nr. 2/2017. Aurel Pop și cultura profundă. Semnal, sumar, lecturi libere

Lecturi la: 
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/memorii-culturale/

Vatra veche, nr. 5/2017. Semnal, cuprins, lecturi. Timpul fără de timp la Nicolae Băciuț. Pagini de literatură și bucuria anotimpului

A APĂRUT REVISTA
“Vatra veche” 5/2017
În sumar:
Vatra veche dialog cu George Astaloş, de Titus Suciu/3 Vatra veche dialog cu Constantin Barbu, de Ion N. Oprea/4 Vatra veche dialog cu pr. Constantin Necula, de Mihai Posada/5 Mâhnirile lui Caragiale, de Dumitru Hurubă/8 Poetica anotimpurilor, la Blaga, de Paul Dugneanu/10 Ion Gârbiceanu în actualitate (Violeta Calfa Dinu), de Marin Iancu/11 Poeme de Melania Cuc/12 Lumea în două zile (George Bălăiţă), de Mihaela-Adelina Viziru/13 Opinii. Băsescu, simbolul mizeriei politicii româneşti, de Silvia Urdea/15 Atracţia cărării, de Mărioara Novac/16 Puncte de vedere. Societăţi inutile, de pr. Ovidiu Bârsan/17 Scriitori mercenari fesbukişti, de Dumitru Hurubă/18 Poeme de Aurel M. Buricea/19 Eseu. Amurgul iubirii, de Aurel Codoban/20 Festivalul Naţional de Creaţie „Ana Blandiana”, de Nicolae Băciuţ/21 Timpul fără timp (antologie), de Nicolae Băciuţ/21 Nostalgii de/din viitor, de Nicolae Băciuţ/22 Ana Blandiana, Pecetea sufletului meu, de Daniela Stroe/23 Nu singurătatea, poem de Ana Blandiana/23 No seclusion, traducere de Victor Dumitrescu/23 Cronica literară - cartea de poezie. Preot deşteptării noastre (Nicolae Dan Fruntelată), de Rodica Lăzărescu/24 De-a fotonii şi reprezentările originale (Ion Pachia Tatomirescu), de Iulian Chivu/26 Gravuri pe inima Transilvaniei (Ion Horea), de Nicolae Dan Fruntelată/27 Iov lovit de cel rău (Dumitru Ichim), de Petre Isachi/28 Privilegiile artei poetice (Daniela Şontică), de Maria Daniela Pănăzan/30 Reconstrucţia lirică a realului (Mihaela Oancea), de Dumitru Hurubă/31 Iubire de modă veche (Gabriella Costescu), de Nicolae Băciuţ/32 Poeme de dragoste (Nicolae Silade), de Constantin Cubleşan/33 „Ut pictura poesis” (Dora Groza, Ovidiu Stan), de Nicolae Băciuţ/34 Lumea lui Daniel Marian, de Constantin Stancu/35 Pasăre în devenire (Maria Cernegura), de Mihai Merticaru/36 Cu tine nemărginirea... (Gabriela Enescu, Cosmin Neidoni), de Camelia Pantazi Tudor/37 Cronica literară – cartea de proză.. Demiurgie şi deriziune (Nicolae Suciu), de Ioan Marcoş/38 Povestirile lui Icu Crăciun, de Mircea Daroşi/40 Un roman al secolului al XVII-lea Românesc (Dan Perşa), de Mihaela Mudure/41 O paradigmă ludică şi parodică (Puiu Răducan), de Victor Rusu/42 Cronica literară – eseu. Colecţionara de suflete (Dorina Stoica) de Cornel Galben/43 Plăcerea lecturii (Vasile Vidican), de Iulian Dămăcuş/44 Cuvântul şi cuvântarea (Fănuş Neagu), de Mărioara Novac/45 Cronică literară – publicistică. Floarea rromă (Gh. Sarău), de Răzvan Ducan/46 Terapia prin râs (Dorel Schor), de Mihai Batog-Bujeniţă/47 Poveşti româneşti din New York (Menuţ Maximinian), de Maxim Morariu/48 Documentele continuităţii. Naţiunea în stare de veghe (Mihail Diaconescu), de Aurel V. David/49 Florian Medrea, un apărător al Marii Uniri, de Alexandra Medrea/51 Argument pentru Transilvania sufletului meu..., de Ioan-Aurel Pop/52 Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/53 Restitutio Grigore Pletosu (Iuliu Marius Moraru), de Luminiţa Cornea/54 Pedeapsa supremă: iertarea ( pr. Gheorghe Şincan), de Nicolae Băciuţ/55 Încercare despre sublim. Dialog cu Mihail Diaconescu, de S. George Săndulescu/56 O vrednică astristă: Silvia Pop/57 Silvia Pop . 80, de Nicolae Băciuţ/58 Un iluminist al timpului prezent (Silvia Pop), de Răzvan Ducan/58 Ancheta Vatra veche. Scriitori. Case memoriale , de Luminiţa Cornea/59 Asteris. Între râs şi plâns, de Milena Munteanu/60 Poeme de Darie Ducan/61 Starea prozei. Domnul ministru, de Geo Constantinescu/62 Poeme de Dumitru Băluţă/63 Trei fraţi, de Carol Feldman/64 Poeme de Tania Nicolescu/65 La mulţi ani, Canada, de Veronica Pavel Lerner/66 Ancheta Vatra veche. Exilul românesc. La o cafea cu Dora şi Ovidiu, de Monica Voicu/67 Biblioteca Babel. Yun Dong-ju, de Ion Roşioru//69 Biblioteca Babel. Constantino P. Kavafis, Alfredo Perez Alencart, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg şi Germain Droogenbroodt /69 Poeme de Gelu Dragoş/70 Timpul din timp. Autograful, de Alexandru Decebal Seul/71 Ninge în aprilie, de Angela Burtea/71 Ochean întors. Mărgelele copilăriei, de Simina Lazăr/72 Teatru. Condiţia de actor, de Nicolae Băciuţ/73 Tatiana Iekel/73 Literatură şi film. Imaginaţia şi rutina de Alexandru Jurcan/74 Un autograf Florin Piersic, de Nicolae Băciuţ/74 File de jurnal. Florin Piersic, de Nicolae Băciuţ/74 Aniversări. Convorbiri literare – 150, de Şerban Codrin/75 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/78 De la un clasic citire: Mircea Trifu/78 „Cucii” constănţeni, ludici şi lucizi, de Diana Dobriţa Bâlea/79 Curier/81 Vatra veche a lui Nicolae Băciuţ, de Melania Cuc/85 Concursul Naţional de Creaţie Literară „Ion Creangă”/86 Orizonturi. Cenaclul Literar „Nicolae Băciuţ”, Brăila/87 La taclale cu... Nicolae Băciuţ/, de Angela Macarie/87 Icoana din/în sufletul meu, de Nicolae Băciuţ/87

Lecturi la:
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/vatra-veche/

Petru Dugulescu a exclamat cândva: „Trezește-te, America!”

EI MI - AU PROGRAMAT MOARTEA

„Dumnezeu are simţul umorului”,  afirma în cartea sa Petru Dugulescu. E o concluzie la care un teolog, mai bine zis un slujitor al celor de Sus, adică un om la care alegea aparţine lui Isus, ajunge după o experienţă care a durat aproape o viaţă, plus Biblia,  la o concluzie eliberatoare, care ne indică faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu al celor vii. Din păcate, Petru Dugulescu a trecut în altă dimensiune, dar ne-a lăsat aceste mesaje pertinente. Cartea a fost cumpărată de americani pentru a isca un film cu un astfel de personaj care a trăit în comunism.

Petru Dugulescu (sursa: Internet)

Cine nu cunoaşte bine Scriptura în adevărul şi duhul ei, va înţelege foarte greu că autobiografia din cartea EI MI-AU PROGRAMAT MOARTEA, Editura  Marineasa, Timişoara, 2003, este o scriere care depăşeşte simpla scriere a unei cărţi, este descrierea modului cum Dumnezeu lucrează cu omul.

Născut într-o familie modestă, Petru Dugulescu îşi scrie şi rescrie viaţa sa trecută prin deşertul comunist şi prin oaza palidă a începutului de libertate din România, acolo unde securitatea, ca organ de represiune a statului comunist nu a putut face faţă în nici un fel Planului din veşnicie a lui Dumnezeu, Plan în care au existat şi există şi o parte din noi cei trăitori pe aceste meleaguri.

Doar cine cunoaşte Biblia va înţelege căile lui Dumnezeu. Ca slujitor al lui Isus autorul a trăit din plin apostazia lumii, căderea spirituală a anilor 50-90 în România. Autorul, după cum se deschide această carte de excepţie, trebuia să moară şi această moarte i-a fost programată de oameni, dar nu şi de Cel de Sus şi dacă El vrea altceva, si dacă El este viaţă, dacă El este biruinţă şi biruinţă asupra morţii, atunci lumea trebuie să recunoască puterea Cuvântului.

Cartea este prefaţată, meritoriu, de Mitropolitul Banatului, cel fericit, Nicolae Corneanu, - „un sfânt în viaţă, un om smerit şi blând, cu o inimă caldă şi iubitoare”, după cum scrie autorul, cartea este susţinută de Pastor dr. Iosif Ţon, un alt slujitor al suferinţei în Hristos, cartea este susţinută de umblarea cu Dumnezeu şi veşnicia care curge prin fiinţele noastre.

Cartea trebuie citită, dincolo de text, există un mesaj al celui care cunoaşte forţa Cuvântului. Sunt fotografii, sunt texte autentice, este o flacără în text, dincolo de mode literare, dincolo de stiluri, Petru Dugulescu a adoptat stilul Scripturii, un stil care rezistă la proba timpului. Astfel de cărţi au puterea de a străbate graniţele care despart oamenii.

Cartea este susţinută şi de alţi creştini, de mărturia lor, de faptele lor, de participarea lor.

Dincolo de cortina oficială a comunismului a existat ceva, ceva ce mulţi nu au ştiut,  „Petru Pocăitul”  a dezvăluit acest lucru, l-a făcut cu tărie, cu puterea adevărului. Fiind o carte autobiografică, din empatie cu timpul nu voi insista asupra vieţii lui Petru Dugulescu, dar voi spune doar atât: cei fără Dumnezeu nu vor înţelege niciodată dragostea care îi uneşte pe creştini oriunde ar fi ei, nu vor înţelege că în Hristos toţi suntem una.

Autorul insistă pe faptul că trebuie să ne pese de ceilalţi, să ne doară de ceilalţi, să plângem pentru ceilalţi, iar creştinism fără ajutor practic, real în viaţa oamenilor, nu poate exista. Dimensiune socială a creştinismului este dată de Isus, el a dat orbilor vederea, şchiopilor mersul, chiar pe ape adânci, a dat Cuvântul lui Dumnezeu celor care cred…

Şi ce mare minune să–L auzi pe Isus vorbind.

Cartea se bazează pe texte din Scriptură, se sprijină pe aceste texte, este motivată de Cuvânt. Se dezvăluie modul în care cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul va rezista – comunismului, dictaturii, terorii, regilor pământeni, preşedinţilor, unui simplu poliţist, - Cuvântul, da, Cuvântul…

Numai prin har, prin credinţă, prin alegerea făcut de Dumnezeu se poate rezista în lumea aceasta şi acestea sunt lucrurile care dau tărie vieţii de zi cu zi….

Autorul adresează în final şi un avertisment Americii, ca reprezentant al puterii pământeşti în lumea aceasta – mesajul: „TREZEŞTE –TE, America!“, e un mesaj valabil pentru fiecare, Isus ne-a spus-o clar – „vegheaţi!“.

Imaginea societăţii într-un moment al ei, este surprinsă cu exactitate de autor, atingând multe straturi, mulţi oameni, dar unii îl vor contesta pe Pastorul Dugulescu, alţii nici nu vor înţelege, alţii vor spune - da, alţii nici nu există, vor poetului Nichita Stănescu…

Numai Dumnezeu ştie cu adevărat ce se află în spatele textului scris de Petru Dugulescu, pentru că El singur cunoaşte inimile oamenilor.

Autorul scrie: “ Sfânta Scriptură spune în Psalmul 53:1 – „Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu!”. Eu sper că acest Senat nu este o casă de nebuni, domnilor senatori! Ultimul recensământ a arătat că populaţia ţării noastre este în proporţie de 98 % creştină. Dumneavoastră pe care popor îl reprezentaţi, domnule coleg?”, sunt citate cuvintele poetului Ioan Alexandru rostite în Parlamentul României, când cei cu inima la Dumnezeu au  luptat pentru ca fiecare şedinţă din acest organ de stat, de natură democratică, să înceapă cu rugăciunea „Tatăl Nostru”.

Cartea EI MI-AU PROGRAMAT MOARTEA  a fost scrisă sub starea specială, dovadă că Dumnezeu nu vrea să ne pierdem memoria, alături de Eugen Evu, poetul hunedorean, care a scris despre încercarea focului, lucrarea lui Dumnezeu cu poetul, alături de valea plângerii rescrisă de Nicolae Uţică, scriitor din Petroşani, care a arătat nedeia minerului cu moartea, alături de cartea scriitorului Radu Igna, care a descris lumea profesorilor atinşi de boala comunismului, prozator şi el din Haţeg, Petru Dugulescu, ne dă imaginea modului cum Duhul Sfânt lucrează în această parte de lume ….

Iosif Ţon scrie despre autor: „Autobiografia lui este o relatare a modului în care Dumnezeu l-a crescut, l-a căutat, l-a cucerit, l-a făcut agentul Său şi l-a folosit în locurile şi în acţiunile determinate de El şi pentru scopurile Lui divine”.

Autorul scrie despre autor: „Niciodată nu am să înţeleg de ce Dumnezeu m-a ales pe mine şi m-a chemat în lucrarea Lui, un om lipsit de o pregătire aleasă, cu atâtea defecte şi atât de nevrednic...”.

EL, însă, ne-a programat viaţa altfel, în Hristos Isus, conform celor transmise de Apostolul Pavel în epistolele sale…

Haţeg

Constantin Stancu

Doina Ruști: Mesajul subliminal

Există perioade în viaţa noastră când nu realizăm sensul adevărat, sau ne scapă sensul,  există un sens ascuns, există puterea unui om, a comunităţilor, sau a unor grupuri care doresc să vedem, să auzim ceea ce vor alţii şi pentru alţii. Manipularea a devenit un model acceptat în mediile politice, chiar există o artă a manipulării, o ştiinţă absurdă a manipulărilor în epoca informaţiei, iar cei din spate, din planul secund, sunt consideraţi specialişti, după cum există cealaltă limită, limita frumosului acolo unde artistul poate transmite mesajul prin metode ale artei lui, care declanşează un adevărat proces de conştiinţă, de curăţie sufletească.

Prin cartea sa MESAJUL SUBLIMINAL autoarea Doina Ruşti, deschide o altă lume pentru cei care doresc să comunice într-o lume a comunicărilor de tot felul.

Doina Ruști (sursa: Internet)

Cartea, la limita dintre eseul specialistului şi documentarea zilnică a celui care nu doreşte moartea spirituală, a apărut în anul 2005 la Editura TRITONIC din Bucureşti şi, în mod cert, răspunde unei necesităţi în varii domenii: artistic, economic, politic, social, educaţional şi nu numai.

Analiza profundă a comunicării dintre oameni de-a lungul timpului este o necesitate pentru că am uitat să comunicăm cu adevărat, ducem dorul unei comunicări adevărate, a unei relaţii reale şi profunde. Ne-am rătăcit, într-un fel aparte stând şi privind la televizor sau la monitorul calculatorului, legaţi prin Internet de MARELE NIMIC, sau de absolutul informaţiei.

Autoarea este doctor în ştiinţe filologice, cunoaşte în profunzime lumea simbolurilor literare şi a scris importante cărţi de sinteză culturală, dicţionare, enciclopedii, etc…

Cartea începe cu o poartă, poarta subconştientului şi continuă cu modul de relaţionare a indivizilor, a oamenilor obişnuiţi sau  personalităţi reale ori false, prin cuvânt, prin salut, prin nume, prin şablon, prin cuvântul criptic, prin povestire, sau imprecaţie, ajungând la nivelul simbolic al comunicării, la sensul sensurilor, la mesajul persuasiv şi la cel subliminal.

Interesante sunt, din punctul de vedere al comunicării, experimentul comunist din România, care începe cu arhetipul vătafului şi intră în cotloanele limbajului, care, iată, ne mai face feste.

Penetrante sunt analizele făcute fenomenelor în zona de influenţă subliminală în limbajul actual şi stârnesc curiozitate pentru că descoperim modul în care suntem manipulaţi prin presă, prin prestaţia „vip”  –urilor din regiunea politicului, prin denominare, prin şablon, prin ambalajul înşelător, prin formule de politeţe, prin ideologie şi prin multe alte fenomene care ne ard inima zilnic şi ne fac să pierdem sensul adevărat.

Trimiterile la marile opere literare, la importanţi autori români sau străini sunt interesante pentru scriitorul pasionat de scrisul său. 

Cartea merită citită pentru că multe aspecte tratate în carte au scăpat analizei specialiştilor care nu s-au aplecat asupra unor lucruri banale în aparenţă, dar care în final fac să se încline balanţa într-un mod care doare şi care sângerează pe anunţurile publicitare, pe ideologiile de orice sens, pe programele partidelor sau pe modul de atragere a clientelei de către marile companii sau bănci.

Cartea reuşeşte să adune experienţa în domeniu şi cred că mulţi scriitori care se consideră importanţi, vor trebui să ţină cont de regulile comunicării în vremuri tulburi afectate chiar de comunicare, de lipsa limitelor sau de limite artificiale, de haosul ordinii impuse de afaceri, interese, căderea umană …

Tehnicile acestea de comunicare au fost utilizate şi sunt utilizate şi de serviciile secrete, de oameni ai puterii, care ştiu când, printr-o formulă de politeţe banală, ca „domnişoară”, să declanşeze un alt mod de a vota. „Domnişoară” la vârsta de 35 de ani, va avea impact pentru că lumea acceptă faptul că o personalitate, oricât de complexă, care nu şi-a făcut familie la o vârstă stabilită cutumiar, sau nu este căsătorită, nu are copii, nu-şi asumă responsabilităţi, este una care nu poate conduce o comunitate… Este un simplu exemplu şi poate banal pe care îl întâlnim în fiecare zi, dar multe alte exemple sunt redate în carte, chiar la limita de a provoca răul dacă sunt preluate de grupuri de interese.      

Dar cartea, evident, a fost scrisă pentru a ne apăra de rău, dacă rămânem de veghe în lanul de cuvinte, suntem atenţi la intonaţie, la simbol, la repetiţie, la poreclă, la dialogul condus din umbră, sau prin seducţie…

Autoarea recunoaşte că sunt multiple modalităţi de transmitere a unui mesaj în ciuda voinţei noastre. Multe din comportamentele noastre se justifică prin inocularea din spatele limbajului vizibil sau invizibil.

Aş sublinia doar cele opt situaţii ale povestirii prin care oamenii stabilesc relaţii: povestitorul transferă asupra altora povara prin povestirea sa, prin povestirea ca artă, prin interesul pentru manipulare prin povestire spre un scop dorit, cu dorinţa ca celălalt să se implice sau să fie implicat prin povestire, prin transmiterea moştenirii spirituale la urmaşi, prin dorinţa de a ului prin povestire, prin introducerea pietonului în labirint pentru că povestitorul este stăpânul labirintului, prin exerciţiu de morală pe care îl regăsim în povestire. Aşa învăţăm că sufletul are alte limite decât credeam şi că marii maeştri au cunoscut că lumea are nevoie de salvare, sau de pedeapsă.

Putem alege, pare să spună autoarea, între bine şi rău, doar printr-un cuvânt, dar, desigur, într-o zonă creştină, recunoaştem că de multe ori cuvântul este agentul unei lumii subtile, mai mult, veşnicia este scrisă pe marile bulevarde cu alb şi că este chiar după, colţ, dar ce preţ înseamnă drumul interior pentru a ajunge după colţ…

Un artist are nevoie de astfel de cărţi, pentru că opera sa este până la urmă efectul cunoașterii profunde…

    Constantin Stancu