miercuri, 5 iulie 2017

Maria-Daniela Pănăzan: Poezia lui Dumitru Ichim. Eseu mongrafic... Semnal







Maria-Daniela PĂNĂZAN
 
Poezia lui Dumitru Ichim.
Eseu monografic

Editura CronoLogia
Sibiu, 2017


Scriind acest eseu monografic m-am întâlnit cu îngeri, pe care îi poți atinge citind poezia lui Dumitru Ichim.
Poezia este rugăciune. De la primul la ultimul vers vibrează esența divinității regăsită în sufletul omului postmodern, însă trăind emoția  pe care doar starea de sfințenie o poate atinge și exprima în cuvinte. Am pășit în templul divin al poeziei lui Dumitru Ichim cu multă sfială. Și am rămas în rugăciune, realizând cu adevărat că mă aflu în fața uneia dintre cele mai profunde și originale creații lirice prin care autorul devine o voce excepțională în literatura română de azi.
Poezia exprimă adevăruri izvorâte din trăiri adânci, în sfera sfințeniei dar și a cumințeniei poetice, a unei așezări lăuntrice aparte. Citindu-i poemele, descoperim capodopere lirice, dovadă de netăgăduit că și în perioada literară dificilă pe care o traversăm se poate scrie poezie de cea mai bună calitate exprimând adevărurile esențiale ale existenței prezente în lirica universală. Fiindcă este foarte adevărat: marile creații ale lumii au fior religios. Iar poezia lui Dumitru Ichim se înscrie între cele mai alese petale ale corolei universalității cuvântului scris.

Cartea de față se dorește a fi un prolog al unor așteptate interpretări critice, prin care să fie promovată lirica lui Dumitru Ichim la adevărata ei valoare. Eu nu sunt decât un umil iubitor de poezie religioasă și o cititoare fidelă a unei capodopere. Îmi doresc ca, prin ceea ce am încercat să surprind în paginile cărții de față, în fond o schiță monografică, și în ciuda unor stângăcii de analiză critică a poemelor, să surprind esențele fine ale universului lui Dumitru Ichim, în care fiecare dintre lectori să pășească sfios, ca într-o Casă a Domnului. Ușile Casei invită la rugăciune dar și la întâlnire. Te întâlnești cu Dumnezeu și îl cucerești cu Poezia care exprimă, într-un mod absolut, cele mai înălțătoare sentimente omenești, prin care poți aspira spre unirea definitivă cu și în Iubirea Lui.


În convorbirile telefonice pe care le-am avut cu Pr. Dumitru Ichim, Poetul, am aflat un Om ales, cu o erudiție fabuloasă, care m-a impresionat deopotrivă prin trăirile și mărturisirile poetice, dar și prin cultura covârșitoare a domniei sale. Am realizat că Poetul este același cu Omul și cu Preotul. De multe ori m-am gândit la cartea lui Virgil Gheorghiu, „Tatăl meu, preotul, care s-a urcat la cer. Amintiri dintr-o copilărie teologică”. E atâta frumusețe lirică izvorâtă dintr-o viață trăită în sfințenie și bucurie a împărtășirii cu Iubire!

E atâta dor de dragoste de Dumnezeu...!
Mi-am propus să redau, parțial, cele mai importante aprecieri critice despre opera lui Dumitru Ichim. Pentru a evita unele confuzii, am folosit ghilimele pentru citatele critice și am preferat caracterele italice, fără ghilimele, pentru versurile preluate din volumele autorului.
Mulțumiri alese Părintelui Dumitru Ichim pentru îngăduința cu care a acceptat interpretarea literară a autoarei și neliniștile sale lirice, izvorâte doar din dragoste față de poezie și față de frumusețea trăirilor profunde ale versurilor aflate în fiecare volum – rugăciuni de fiecare zi.

Maria-Daniela Pănăzan