MĂRTURISIRE
am
zburat din lut în stele
n-am
luat decât vise rele
vise
rele – insomnii
magii
ne-au uitat copìi
nu-nţeleg
şi tot nu plâng
crugurile-n
cer se frâng
ochii-s
plini de praf de stele
acum
joc doar între iele
LUMEA CEALALTĂ
ţi
se va da ce n-ai voit nicicând
ţi
se va lua tot ce-ai iubit tăcând
va
fi o lume scrisă doar pe faţă
va
fi o lume dreaptă – nu măreaţă
îi
văd de-acum statuile de pini
şi
voci strămoaşe zgârie-mi cu spini
nu
amintiri – cât dorul de sfinţenii
…pe-aici
nu bate niciun clopot de utrenii
nu-s
munţi în lumea care va să vină
ai
parte doar de ce-ai putut păstra
şi-ai
apărat cu sânge şi cu viaţa ta
dar
cerul tău aici e cer de tină…
…să
n-aşteptaţi – când trece-veţi ascuns pârâu
îmbrăţişarea-a
ce n-aţi văpăiat a grâu…
***
Adrian Botez
