vineri, 29 septembrie 2017

Editura Saga, câteva date, servicii, alte știri

Sursa: Adrian Grauenfels

Sintagme literare, nr. 5/2017. Geo Galetaru și lumea literaturii în plină mișcare. Sumar: Autori, poezia, proza, atelier critic, Turnul Babel, universalia, scriitori tineri, la Curțile Dorului




Lecturi:
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/sintagme-literare/

Eugen Dorcescu și Elegiile de la Carani



Sursa: Vatra veche, nr. 8/ 2017

Dumitru Hurubă: Scenarita între fantezie și realitatea de zi cu zi. Când scriitorul privește la rezervația cu zăpăciți în tranziție

Sursa: Mărturii culturale, nr. 7/2017
Constantin Stancu

Mărturii culturale, nr. 7/2017. Aurel Pop și cultura în cetate: Sumar, cărți și texte despre viața cea de toate zilele



LECTURI:
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/memorii-culturale/

miercuri, 27 septembrie 2017

Adrian Botez și o mie de ani de țipăt în artă. Când scriitorul și își scrie opera cu cerneala timpului. Sobogre / Chiromantul reginei, proză scurtă și ultra scurtă, mesaj cu bătaie lungă



Sursa: Vatra veche, nr. 8/2017
Constantin Stancu

Vatra veche, nr. 8/2017. Nicolae Băciuț și arta dialogului... Itinerar poetic, amurgul iubirii, meandrele vidului, între două lumi, mărturii... Sumar, lecturi, o revistă de cultură, oameni și cărți, texte și tablouri



Revista "Vatra veche" 8/2017.
Din sumar:
Vatra veche dialog cu Eugen Simion, de Nicolae Băciuţ/3
Acad. Mihai Cimpoi, de Catinca Agache/4
Relecturi. Poezia lui Camil Petrescu, de Mihaela Meravei/7
Zaharia Stancu, Itinerar poetic, de Nicolae Munteanu/9
Ce mult, poem de Zaharia Stancu/9
Aniversare. Marin Preda – 95, de Marin Iancu/10
Restituiri. Anton Cosma, critic literar, de Ela Cosma/12
Poeme de Valeria Manta Tăicuţu/14
Amurgul iubirii, de Aurel Codoban/15
Poeme de Valeriu Matei/16
Cronica literară. Dimineaţa poeţilor/poeziei (Maria Borzan), de Nicolae Băciuţ/17
Meandrele vidului la Eugen Dorcescu, de Constantin Stancu/17
La o ieşire poetică dintre ziduri (Mihaela Aionesei), de A.I. Brumaru/19
Suflete de ceară (Camelia Ardelean), de Gligor Haşa/20
Cronica literară – cartea de proză. Omul dintre două lumi (Dianei Dobrița Bîlea), de Mihaela Savin/21
Când scriitorul chiar îşi scrie opera (Adrian Botez), de Constantin Stancu/22
O carte deschisă (Costantin Haralambie Covatariu),de Maria Antohi/24
Despre boerie, morală... (George Terziu), de Passionaria Stoicescu/25
Pelerinajul (Decebal Alexandru Seul), de Gh. Dolinski/27
Cronica literară. Critică şi istorie literară. Liviu Rebreanu şi „Pripasul lui Ion” (Ioan V. Boţan), de Mircea Daroşi/28
O altă formă de revoluţie (Iulian Cătălui), de Florin Şindrilaru/29
Valori estetice în concepţia critică a lui Andrei Moldovan, de Mircea Daroşi/31
Personalităţi... 300 la număr (Ioan N. Oprea), de Constantin Huşanu/32
Cronică literară. Publicistică. Viaţa second.hand (Mariana Cristescu), de Răzvan Ducan/33
Psihologia comportamentului uman ( Viorica Calfa Dinu), de Ioan Necula/34
Târgu-Mureş în cartografie (Ioan Eugen Man), de Cornel Sigmirean/35
Cultura mureşeană în cronică de carte (Florin Bengean), de Nicolae Băciuţ/36
Poeme de Cristina Cîmpeanu/36
De la Paris la Teheran (Ozias Marcovici), de Mihai Batog-Bujeniţă/37
Poeme de Viorica Şutu/37
Poeme de Dumitru Ichim/38
Documentele continuităţii. Argument pentru Transilvania sufletului meu..., de Ioan-Aurel Pop/39
Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/40
Amvon. Pr.dr. Gheorghe Nicolae Şincan, de Nicolae Băciuţ/41
Asterisc. Cu cine ţine Dumnezeu?, de Ovidiu Bârsan/42
Poeme de Anica Facina/43
Spre ceruri sacre (Melania Rusu Caragioiu), de Eva Halus/44
Interviu. Melania Rusu Caragioiu, de Eva Halus/45
Nevoia de mărturie/mărturisire, de Nicolae Băciuţ/46
Festivalul de Poezie Religioasă „Credo” – Palmares/46
Victor Ravini sau gâlceava mioriţologului cu lumea, de Mihai Posada/47
Marginalii. Anatomia unui fals (Hadassa Ben-Itto), de Eugan Mera/49
Poeme de George Anca/50
Mihai Diaconescu, tendinţa actuală, de R. Subţirelu/51
Semnal. De pe trambulină..., de Dumitru Hurubă/52
Călătoria ca o formă de catharsis (Corneliu Florea), de Silvia Urdea/53
Poeme de Florin Culcea/55
Starea prozei. Codan, de Maria Mera/56
Starea prozei. Căile Domnului, de Geo Constantinescu/57
Poeme de Tania Nicolescu/58
Starea prozei. Ultima comandă, de Ileana Cristina Rogojină59
Poeme de Marian Hotca/60
Biblioteca Babel. Elena Marques, de Elisabeta Boţan/61
Poeme de Adrian Botez/62
Starea prozei. O locuinţă plină, de Marian Drumur//63
Itinerarii. A trece, a se pestrece, de Mircea Moţ/64
Starea prozei. Scaune vechi, de Ştefan Jurcă/65
Poeme de Ribana Pascu/66
Profesorul şi barbiana dioptrie, de Mircea Moţ//67
Ferestre. Versuri Mihaela Meravei/67
Poeme de Miron Ţic/68
Carte poştală din Canada, de Anica Facina/69
Puncte de vedere. Multinaţionala, de Dumitru Hurubă/71
Starea prozei. Iphon, de Paul Leibovici/72
Starea prozei. Despre Dumnezeu, de Mihai Petre/73
Jurnal parizian, de Simina Moga Lazăr/74
Excelsior. Poeme de Teona Farmatu/76
Întâlniri cu scriitori (Ana Coman), de Nicolae Băciuţ/76
Sculptorul nonagenar Patriciu Mateescu și dorul de țară, de Ileana Costea/77
Jeanine Baude, „EU”-L ÎNTÂLNIRII, de Suzana Fântânariu/78
Plastica. Atemporal sau caligrafia timpului (Letiţia Oprişan), de Roxana Bărbulescu/79
Din fotoliul spectatorului. „Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, la Staatsoper din Viena, de Magdalena Brătescu/80
Literatură şi film. Gamlet, de Alexandru Jurcan/81
Lumea lui Larco, de Vasile Larco/82
De la un clasic citire: George Lesnea/82
Curier/83
Panoramic cultural/87


Lecturi la:


https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/vatra-veche/

luni, 25 septembrie 2017

Octavian Doclin: Sărbătorile, poeme din suflet... „Doclina-m-aș și n-am cui/ doclina-m-aș vinului/ și smerit copilului/ și-ncet asfințitului/ în veci liturgului…”. De la Piatra Eben Ezer la poemul minim




Temele, aparent banale și normale în vremuri dantelate, sunt diverse, unite de trăirea sinceră a poetului: puterea și duhul vinului, Reșița de la Marginea, clopotul, noaptea, întâmplarea reală și cea din imaginație, rostirea, vatra luminii, vocea, timpurile în jocurile din timp, păgânul… De reținut punctele fixe ale volumului, cele care fac armătura: portretul, sărbătorile, piatra Eben-Ezer, poemul minim, poemul care nu rezistă în fața eternității și Domeniu… Deși Octavian Doclin nu a fost inclus în lista poeților creștini, valorile pe care se bazează creația sa sunt de natură creștină asumată la nivel intim, ca-ntr-o baladă veche.


Octavian Doclin este o voce inconfundabilă în literatura de astăzi. Poezia sa are acea scânteie care pune lucrurile în mișcare. Sinceritate, trăire autentică, acceptarea cuvintelor în vremea baletului de noapte, credință, o viziune matură despre lume și despre sine. O viziune a poeziei care intră în sărbătoare la întâlnirea cu autorul ei. Volumul de versuri Sărbătorile, poeme, lansat la Timișoara: Editura Gordian, 2016, 96 de pagini, aduce pentru cititor un suflu special: viața merită acceptată așa cum ni s-a dat, timpul ne oferă diferențe care dor…

Daniel Pișcu: Per amorem, poeme din realitatea crudă, oamenii care ne-au cizelat și care ne-au iubit. Poemele chipului



Pavel Gătăianțu: Subiect rezervat. Poezia spre europoeme, colaj poetic dinamic, viitorul din mandibulele mașinii. Câteva cuvinte de la Daniel Pișcu și Virginia Popovic



Gregg Braden: MATRICEA DIVINĂ. Despre incubatorul cuantic al realității



miercuri, 20 septembrie 2017

Fototeca Algoritm literar. Ioan Barb și prietenii

Srsa: Ioan Barb

Dumitru Hurubă: Canapeaua cu scârț. Umor la SC Anonimul SA




Canapeaua pentru liniştea domnului Matracuciu



„În zilele noastre, când sinuciderile au devenit aproape o modă pentru reducerea perioadei de austeritate, a-ţi pune capăt  zilelor, înseamnă a lăsa în urmă exclamaţii de genul:
-      Ai aflat că tâmpitul de Matracuciu s-a spânzurat?”
Acesta este un fragment de la începutul romanului Aranka-néni sau Canapeaua cu scârţ[1], pe care Dumitru Hurubă, important romancier, îl lansează spre cititor. Se pare că autorul a sesizat că sinuciderea este astăzi un gest patriotic, omul care pleacă lasă în loc un post bun pentru un potenţial salariat.
Umorist de forţă şi culoare, savuros şi cu o fantezie bine temperată, Dumitru Hurubă pătrunde în mintea cititorului cu o fină ironie despre vremea pe care o trăim, despre personajele care ne asezonează viaţa, despre soarta individului mediu într-o lume în mişcare, atinsă de umbra rezervaţiei de zăpăciţi, tema de bază a scriitorului, temă de forţă şi luciditate.
Personajul principal Matracuciu Emilian (Miluţ), umil angajat la o întreprindere importantă, locuind în Bucureşti, trebuie să fie detaşat în Munţii Apuseni, la compania cu renume Anonimul SA, o catastrofă pentru un bucureştean legat de mediul său. Aventura se declanşează cu intensitatea interesul democratic şi privat, la această mişcare în peisajul patriei participă şi colegii, mai ales colegul matrice pentru aceste vremuri, Figheşanu.
Miluţ Matracuciu locuieşte, culmea, în capitala ţării, Bucureşti, la Aranka-néni, o femeie tipic ardeleancă de naţionalitate maghiară, cu ticuri, vorbe şi privire de husar, aparent rece şi corectă, o antiteză satirică demnă de news alert...
Cuplul acesta, dinamizat de prezenţa lui Figheşanu, dau culoare povestirii, personajele participă voioase la viaţa lor de zi cu zi, abordând tragediile minore în gamă majoră, prilej pentru scriitor să pună în lumină „cultura” la zi a celui rătăcit în tranziţie. Sunt împinse spre  mişcare evenimente umoristice, tipicuri, vorbe, motive, argumente, tragedii şi comedii specifice epocii de tranziţie de la comunism la capitalism. Diletantismul, cultura de mahala şi balcon, şmecheria de piaţa de legume şi nealimentare, cuvintele spuse fără control, automatismele acide, ratarea pe post de victorie, toate sunt bine redate de Dumitru Hurubă.
Remarcabilă creionarea femeii, Aranka-néni, unguroaică cu dichis, formată parcă în spiritul catolic rigid, grijulie şi atentă la detaliu şi soluţie salvatoare, vorbind într-o limbă specială, specifică zonei Ardealului, cu expresii maghiare şi valori româneşti, toate bine închegate în dialog, povestire, poantă.
Canapeaua cu scârţ, e mobilierul de serviciu, martoră la cele mai profunde reflecţii intelectual-fracturiste ale cetăţeanului Matracuciu. Întotdeauna scârţ-ul canapelei a fost motiv de profundă filozofie asupra vieţii, argumentul suprem, motivul pentru care personajul intră în transa necesară existenţei suprarealiste din provizorat.

„Stând întins pe Canapea, între două scârţâituri, reflectez… Ei,da, îmi face Canapeaua asta scârţăitoare şi afurisită: mă obligă să reflectez, să despic firul, să acuz oamenii nevinovaţi, cum ar fi, culmea!, şeful instituţiei, ministrul, şeful statului, pentru necazurile mele, respectiv azvârlirea într-un post în cine ştie ce sătuc uitat de societate, de Guvern şi de autorii actuali de ghiduri economico-practice şi turistice, pe lângă care romanele science fiction sunt nişte texte fără cap şi coadă, chiar anodine”.  


Aranka-néni, e proprietăreasa lui Matracuciu, participă activ la viaţa acestuia, ca  orice proprietăreasă, are soluţii pentru un burlac stând cu stabilă chirie, e grijulie ca o femeie matură, căsătorită şi botezată în biserică.  
„Cred că se observă bine: eu mă înţeleg cu Aranka-néni într-un dialect româno-maghiar perfect. Ca să nu spun cât de armonios comunicăm când ajungem la capitolul literatură, domeniu în care proprietăreasa mea este profund şi iremediabil îndrăgostită”.
Savuroasă scena în care femeia recită „Luceafărul”, poemul poetului Mihai Eminescu, dialectul este perfect, de fapt autorul punând în centrul povestirii superficialitatea unor persoane pentru care cultura a devenit o limbă străină şi în  fapt şi în ipoteză sociologică.
Dumitru Hurubă surprinde foarte bine atmosfera dintr-o întreprindere de stat, unde cutuma socială lucrează până la paroxism în ce priveşte incultura. Iată un anunţ de societate: „Cine mai aruncă în veceu ceva, chiar şi hârtie igienică folosită, va fi aspru pedepsit! Conducerea.”  
Relaţiile interumane sunt văzute cu luciditate şi rigoare, cu o umbră de umor: „…am bârfit cu grijă să nu ne scape nimeni, începând de la directorul-manager, care îşi înşeală nevasta cu secretara, conform tradiţiei româneşti, şi terminând cu portarul care fură conştiincios hârtie pentru imprimantă crezând că e hârtie igienică…”
Lui Hurubă nu-i scapă nici superficialitatea religioasă a individului în căutarea eternităţii, preotul neserios şi în căutare de „miracole” financiare este bine creionat, pendulând între incultură şi şmecherie, cu scene de un umor greu de egalat în literatura română actuală…

„Calendarul ortodox? Îmi convine! Mi l-am şi imaginat o clipă: plin de sărbători, cu cruce roşie, cu cruce neagră… Cred că, din punct de vedere al Calendarului, suntem cel mai creştin şi mai religios popor de pe glob. Ideal ar fi, ca la fiecare două zile, să fie câte o sâmbătă urmată de duminică, astfel ca românii, demonstrând lumii că sunt un popor vesel căruia nu-i pasă de sutele de taxe, tarife şi preţuri aruncate pe capul contribuabililor”.

Figheşanu e un personaj-coleg special, aflat în relaţii speciale cu şefa lui, pregătit să participe la momente romantice şi intime cu orice colegă, având soluţii perfecte pentru alţii, e prezent în viaţa lui Matracuciu ca un catalizator ce pune în mişcare reacţiile sociale, prin aluzii, incultură şi superficialitate. El ştie ceea ce alţii nu pot să ajungă şi să prindă…
Numele personajelor sunt atent alese de Dumitru Hurubă, o tehnică specifică în scrierile umoristice, menite să atragă atenţia supra dimensiunii sociale a catastrofei culturale şi să aducă un zâmbet pe buzele cititorului atras de povestirea hazlie, de fraza cu tâlc şi trimitere specifică, de cuvintele spuse inconştient de personaje, convinse că au ceva important de zis! Chiar şi numele companiei naţionale este unul bine pus în operă, Anonimul SA, o ironie potrivită pentru că orice întreprindere pe acţiuni e definită ca anonimă, dar tautologia e bine poziţionată în roman pentru că, se ştie, orice afacere este controlată de cineva care bine cunoscut, deşi el se vrea anonimul om de afaceri cu integritate şi generozitate politică, iată doi termeni bine garnisiţi pentru epoca pe care o trăim…
Umoristul lasă înadins ca eroii romanului să amestece fără logică lucruri de nimic cu teme importante ale civilizaţiei, într-un ghiveci ultra-progresist şi sumar… Cuvinte ca matrice, dex, Afrodita, Pytia, Badea Cârţan, google, anticariat, spici, stenbai, sandvici, okei, Socrate, se alătură altei grupe de cuvinte, uşor elastice în minte personajelor: bojoci, euroi, boşorog, hârtie igienică, siviul, ciocoflender, ţuică de Turţ, organ de ordine, iţari, hingher cu licenţă, rahitici, naşpa…
Scriitorul are simţul umorului şi firul povestirii trimite spre lumea de dincolo de poveste, de societatea în dizolvare spirituală, incapabilă să asimileze noul val de valori, valori care copleşeşte generaţii de români în căutarea fericirii de fiecare zi.
Romanul are un final surpriză, pus în scenă de Dumitru Hurubă cu arta „umorului serios”, sănătos, care trezeşte mintea de pe urmă a cititorului în căutarea personajelor ideale care întârzie în provincia de serviciu…
Aranka-néni poate fi proprietăreasă, femeie în casă, soră, mamă, este o enciclopedie volantă, personificarea soţiei puse la dispoziţie de UE, uniune menită să ofere în mod democratic şi fără deosebire de naţionalitate, neveste românilor aflaţi în tranziţie şi în căutare de fericire pierdută în economia de piaţă…
Iar Canapeaua se erijează în personaj principal, pe post de psiholog, preot, confident, terapeut… Scârţâitul este noul limbaj, dacă lucrurile nu merg, scârţâie…
Cum vede lumea pe Miluţ Matracuciu?
Băiatul lui Matracuciu, cel care a terminat facultatea pe bază de viţel, curcan, porc, un prăpădit, cu mintea focalizată pe prostii, înjură, te temi să stai lângă el din cauza Prealuminatului… o înjurătură ţinea nouă-zece minute… dar nu în Bucureşti, încă!  
În vremuri curajoase, Dumitru Hurubă ne oferă un roman în care umorul este de bun simţ, mijloc prin care el aduce cititorului argumente pentru o viaţă liniştită, până la urmă în Munţii Apuseni nu-i aşa de rău, păcat că nimeni nu ştie numărul la telefonul lui Avram Iancu (ca să cităm în stil hurubian, despre asta este chestia zilei)…


Constantin Stancu
Martie, 2013.


[1] Dumitru Hurubă, Aranka-néni sau Canapeaua cu scârţ, roman, Editura Limes, Floreşti-Cluj, 2012.