miercuri, 20 septembrie 2017

Călătorii literare cu Radu Igna. De la Hațeg în țara lui Shakespeare. Să călătorim cu Radu Igna, s-ar putea să ajungem mult mai departe decât ne închipuim… Lectura este o aventură, o călătorie de la un sentiment la altul, de la un om la altul, de la un timp la altfel de timp… (Fragment din cartea Arhivele de la Hațeg. Monografii, legenede și vivisecții)



În ţara lui Shakespeare şi mai departe…


(Radu Igna, Periplu european Anglia – Suedia - Turcia. Note de călătorie
Sibiu: Editura CronoLogia, 2015)

Radu Igna, romancier, abordează călătoriile într-un mod clasic: educaţie, personalităţi, evenimente, modele de urmat, faptele oamenilor. Plecarea: Haţeg. Destinaţii: Marea Britanie, Suedia, Turcia. Repere pe harta Europei. Dacă vizita în Anglia s-a petrecut înainte de 1989, dată reper pentru cultura română şi societatea românească, călătoriile în Suedia şi Turcia s-au desfăşurat în libertate, marcate de pasiune şi curiozitate.
Şocul vizitei în Anglia a fost atenuat de fenomenul Shakespeare, de cultura anglo-saxonă, de rigoare şi calendar. Curiozitatea a declanşat energii importante şi a legat prietenii. Radu Igna a privit paradigma călătoriei prin ochii romancierului. Omul este călător pe pământ, e în trecere, dar pot fi reţinute fapte care rămân, care post schimba mentalităţi, destine, care au obligat lumea să privească din altă perspectivă.
Destinul a făcut ca destinaţiile să fie aparent lipsite de legătură, dar ceea ce leagă timpul călătoriei de textul pus pe hârtie de scriitor sunt curiozitatea, pasiunea pentru cultură, rigoarea profesorului în faţa crizei spirituale a omului grăbit.  
Notele de călătorie poartă un titlu simplu şi sugestiv: În ţara lui Shakespeare (Barmouth – Kinswinford – Londra – jurnal de călătorie, august 1871). Povestea ieşirii este una interesantă şi constituie pentru Radu Igna ocazia să fixeze în memorie cicatricele de pe faţa lumii. A fost scrisă la cald în anul 1971 şi a fost revizuită peste ani, în 2014, aproape o viaţă de om. Cu ocazia unei călătorii organizate oficial de către fostul Consiliu Naţional al Pionierilor, prin aranjament cu organizaţia similară din Marea Britanie, profesorul însoţeşte un grup de elevi. Ia contact cu o altă lume. Tinerii erau educaţi altfel în ţara prietenă: li se dezvoltă dragostea pentru natură, sunt încurajaţi să desfăşoare activităţi creative, iau contact cu regulile sanitare, cu organizarea societăţii prin partide politice, sindicate, asociaţii etc. A trăi în contact cu natura, în cunoştinţă de cauză privind istoria lumii, cu dezvoltarea omului în timp, sunt câteva principii de bază, apoi respectarea marilor personalităţi ale lumii care au contribuit la dezvoltarea societăţii. Organizaţia purta denumirea de Woodcraft Folck (Comunitatea iubitorilor de natură) şi avea un manual special, reguli stricte şi norme de convieţuire între membrii comunităţii. Scriitorul reuşeşte foarte bine să creioneze stilul de viaţă al tinerilor din acea parte a lumii.
Foto: Aurel Pantea și Radu Igna - 80
Despre cei maturi, Radu Igna reţine pragmatismul lor, pasiunea pentru muncă, lipsa de complexe în faţa noutăţilor. Despre societatea engleză reţine preţuirea pe care o acordă democraţiei reprezentată prin parlament, accentul pus pe valorile culturii, pe rigoarea zilnică şi pe respectul pe care oamenii şi-l acordă unii altora. Sunt prezentate pe scurt, dar cu profunzime, Londra, Magna Carta Libertatum, Stratford upon Avon, muzeele vizitate, străzile parcurse, viaţa de zi cu zi a cetăţeanului englez. „Suntem la Casa Memorială William Shakespeare, în Henley Street, într-un grup masiv de străini. Clădirea, construită din piatră şi lemn, construcţie obişnuită în epoca elisabetană, a suferit schimbări de-a lungul timpului. Aici s-a născut William Shakespeare în 1564. Clădirea a rămas în proprietatea descendenţilor direcţi. Fiecare încăpere îşi are istoria sa. Mobilierul, căminul de piatră, fotoliul, diverse obiecte datând din secolul al XVI-lea, au înfruntat timpul. Iată aici arborele genealogic: Părinţii – John Shakespeare (mort în 1600) şi Mary Arden (moartă în 1608). Soţia, Anne Hathaway (1556-1623). Copiii: Susanna, Hamlet, Juduth. Linia directă a lui Shakespeare se încheie cu Lady Barnard, moartă în 1670”.   
La celălalt capăt al Europei, un scriitor român, Marin Sorescu, explica foarte bine ce însemna pentru lume Shakespeare, poemul său dedicat marelui dramaturg este memorabil şi astăzi, şi pune în lumină efortul artistic al unui geniu capabil să schimbe faţa literaturii universale. Radu Igna îl citează şi face din călătoria în oraşul marelui William o sărbătoare spirituală.
Notele de călătorie în Anglia se încheie cu regretul că autorul avea să nu-i mai întâlnească niciodată pe prietenii englezi, lumea suferea efectele rupturii dintre naţiuni, şocul civilizaţiilor.
De remarcat episodul întâlnirii scriitorului cu un redactor de BBC care îl invită să rămână în Anglia, să devină disdent, întâmplare neclară, poate a fost o provocare, poate o încercare, se practicau ambele în anul 1971, a trecut o viaţă de om de atunci şi, parcă, misterele din dramele lui Shakespeare se întind peste timp şi formează zgomotul de fond al istoriei.    
Iniţial, cartea Cultură şi civilizaţie suedeză a fost editată de Editura Signata, redactor regretatul Ioan I. Iancu, Timişoara, 2002, aparţine colecţiei Mileniul Trei şi are un cuvânt de prietenie din partea scriitorului Eugen Evu, care notează: „Observaţiile sunt mereu calde, însă deloc exaltate de acel impuls frecvent pentru noi, al turistului ocazional, cel <<de consum>>”.
Regăsim şi un motto interesant: „Nu există pe lume o ţară mai liniştită ca aceasta” (Lars Gustafsson). Autorul şi-a atins scopul cu vizita în Suedia, ne-a oferit un moment de civilizaţie şi cultură. Cititorul poate găsi în notele de călătorie o experienţă relevantă: călătoria ca mod de regenerare, şcoala este a copiilor, casa noastră cea de toate zilele, bibliotecile, între suflet şi nori, şcoala pentru adulţi! - biserica, evident Volvo, apoi limitele: Welcome to Sweden !“ şi “Good - bye Partille”...
Cartea este o lecţie discretă de civilizaţie suedeză, de răbdare şi bun simţ: „Când cineva are un eveniment în familie, ziua de naştere, botez, ceva ce trebuie sărbătorit, se aduce la cunoştinţa comunităţii prin arborarea steagului suedez, afară deasupra uşii. Şi astfel fiecare îşi pune steagul afară pentru a marca evenimentul, chiar dacă nu ştie de cine sau despre ce eveniment este vorba”, nota Radu Igna.

Profesorul şi scriitorul Radu Igna reţine despre sistemul de învăţământ din Suedia: permite abordarea simplă a procesului de asimilare a cunoştinţelor de către elev, dar nu simplist, iar profesorul este în atenţia comunităţii, pe care o serveşte decent şi de la care primeşte o răsplată normală, cu încărcătură etică evidentă.
Notele de călătorie din Istanbul ne prezintă un oraş pe două continente, un adevărat coridor cultural între Europa şi Asia, o cultură interesantă şi marcată de schimbări profunde, pregătită să accepte valul de civilizaţie care vine din vest. Cartea Istanbul, un oraş pe două continente a apărut pentru prima dată la Timişoara: Editura David Press Print, 2011 şi a fost repede epuizată, deoarece Fundaţia Tuna şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, au fost implicate într-un schimb de idei, de gânduri, obiceiuri. Domnul Ahmet Ecirli, director al fundaţiei, s-a arătat entuziasmat de notele de călătorie, mai ales că a fost un participant activ la eveniment.
Cartea are un motto semnat de marele scriitor Orhan Pamuk, un citat din cartea Viaţa cea nouă: „Ai ajuns cât ai putut de departe, călătorule, dar m-am gândit că ai putea merge şi mai departe…”. De reţinut acest mesaj, ca mesaj iniţiatic despre călătoria spirituală a scribului într-o lume diversă. 
Scriitorul este atent la istorie ca fenomen pertinent: „Am citit, prin cronica lui Evliya Celebi, despre incursiunea turcilor, la care a fost participant direct, în Ţara Haţegului, 1662, deci la câţiva ani de la vizita sa la Spitalul din Edirne. Secvenţe din acel text au fost publicate în revista „Sargeţia” a Muzeului din Deva, cu un comentariu semnat de Aurel Decei. Cumplite incursiuni. Era în timpul domniei principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea, când turcii au pustiit, în repetate rânduri, judeţul Hunedoara”.
Voia bună şi bucuria ocazionate de călătoria în Turcia sunt afectate de o întâmplare neprevăzută, scriitorul se pierde de grupul din care a făcut parte, devine un simplu cetăţean, în buzunar cu 100 de euro, mai nimic şi o carte despre viaţa culturală a Haţegului. Cu o geantă pe umăr, plus câtva lucruri simple care, brusc, au prins valoare de reper. Însă scriitorul în vârstă îşi găseşte un prieten mai tânăr, în compensaţie, care îl readuce în coridorul cultural, un taximetrist plin de viaţă care vorbea limba engleză şi conducea abil pe autostradă. Călătorul îşi are aventurile sale, ele dau culoare momentelor şi schimbă ritmul călătoriei.
În Suedia călătorul prinde culoarea vieţii sociale: familia este în centrul atenţiei şi clasa de mijloc este cea care dă tonul ritmului social. Poate suntem şocaţi de schimbarea valorilor, de ţinta socială, dar experienţa descoperă o altă lume care ne transmite un mesaj pe care merită să-l primim şi să reflectăm la adevăratele valori.
La Istanbul se impune Sfânta Sofia, monument remarcabil, biserică, moschee, muzeu, e ca o piaţă rotundă înconjurată de ziduri mari, o cupolă imensă, o minune arhitecturală, creştini, sultani, ctitori, pictură cu scene din Biblie… istoria ca suferinţă. Lecţia supremă pentru a învăţa eternitatea care se întinde spre două lumi, pe două continente…
În Sultanahmet, Radu Igna îşi reaminteşte: „Pe aici îşi făcea probabil plimbarea de seară prinţul Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor moldovean, trimis de copil ca ostatic. A stat 17 ani. Numit domn al Moldovei în 1710, s-a orientat spre Rusia. În capitala acestei ţări a terminat, în 1716, „Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman” (în limba latină, Incrementa arque decremmenta aulae othomanicae), lucrare care a stârnit interesul savanţilor din Europa”. Lucrurile se leagă, lumea pare mai mică, mai accesibilă, istoria se modelează pe înţelesul nostru.
În Anglia, scriitorul a întâlnit o altă civilizaţie, experienţa a lăsat urme, timpul călătoriei se deschidea într-o Europă complicată, ruptă de zidul de fier al celor două sisteme care, brusc, se legau prin vasele comunicante ale culturii. Notele de călătorie în Marea Britanie nu au fost publicate până în prezent, apariţia lor este rodul unor frământări de mai mulţi ani, evenimentul însă nu putea fi ocolit, scriitorul ducea cu sine un miracol şi el trebuia mărturisit.   
Călătoria? Un eveniment spiritual produs de contactul cu  o altă civilizaţie, timpul dantelat de cuvinte simple, dar care ating esenţa, contactul viu este mai important decât relaţiile virtuale atât de mult lăudate în ultima vreme.
Să călătorim cu Radu Igna, s-ar putea să ajungem mult mai departe decât ne închipuim… Lectura este o aventură, o călătorie de la un sentiment la altul, de la un om la altul, de la un timp la altfel de timp…


Aprilie, 2015