ACUM, ORICE TIMP POATE
FI PREA TÂRZIU!
Portret
Pe
Ioan Barb l-am cunoscut prin anii 90, era un boem incurabil, iar rigoarea îi
dădea bătaie de cap. Uneori era boem intenţionat, fără motiv, iubea poezia, dar
renunţase să mai scrie versuri, s-a întors cu faţa spre jurnalism pentru a se
elibera în faptul divers zilnic, era curios, provocator, judeca oameni, fapte,
zile, furturi, viaţa aşa cum era. Şi-a ars caietele cu poezii într-un demers de
bravadă, nu le-a mai recuperat niciodată, dar le-a trăit şi asta nu se uită.
În
acea perioadă a cunoscut mulţi oameni, unii l-au uitat, alţii l-au dispreţuit,
dar s-a ţinut de familie, de unii prieteni, a dat un sfat, a câştigat un ban
pentru a-şi întreţine copiii şi soţia. Când au apărut calculatoarele cu
posibilităţi infinite de informare şi comunicare s-a dovedit reticent, dar după
ce a prins gustul picăturii de infinit a înţeles că timpul nu mai avea răbdare
cu el, scriitorul îl căuta în gesturile zilnice, în nopţile tensionate,
jurnalistul îi dădea beţia necesară, beţia scrisului, era un fulger anemic care
îi străbătea mintea, familia îl chema la credinţă, prietenii la aventuri
imprevizibile…
Chiar
a fost un moment când, din pricina opiniilor sale de jurnalist, cei afectaţi de
anchetele lui Ioan Barb l-au dat în judecată, a fost purtat prin sălile
judecătoriei, dar la urmă a învins, dreptul la opinie este unul normal într-o
lume liberă. Apoi jurnalistul a avut curajul să dea statul român în judecată
pentru că fusese condamnat pe nedrept, Curtea Europeană a Drepturilor Omului[1]
i-a dat dreptate, în democraţie libertatea de opinie este garantată!
Ioan
Barb nu a făcut bravadă de suferinţele sale, a reacţionat demn la o nedreptate,
a văzut viitorul ca pe o pradă.
Ioan
Barb a fost muncitor, jurnalist, şomer, consilier juridic, avocat, a urcat greu
treptele devenirii sale, a descoperit târziu secretul poemului şi al vieţii.
Dar a iubit viaţa… S-a simţit bine la Călan, în provincia poemelor sale, a
trăit modest şi a visat măreţ…
Am
fost o perioadă colegi, avea mari probleme cu disciplina, iubea mai mult
conjunctura, inspiraţia de moment, ulterior a înţeles că rigoarea, s-au
rânduiala, făceau parte din viaţă, apoi, brusc, prin anul 2010 a publicat un
volum de poezie intitulat Picătura de
infinit, părea să fi recuperat ceea ce abandonase din capriciu.
Viaţa
îl disciplinase.
Această
rigoare i-a permis să abordeze altfel problemele, a intrat în avocatură după un
examen destul de greu, a început să câştige mai bine, începuse să înţeleagă
faptul că viaţa nu-i o joacă şi nimeni nu-i cerea să fie stăpânul jocului, ci
doar un om care se bucura de sabatul său interior, discret, cu pasiune,
neînţeles, sau puţin înţeles. Şi-a focalizat energia în redactarea unei reviste
literare Algoritm literar, iar contactele
cu poezia, cu proza, cu eseul, cu alţi scriitori, l-au maturizat, înţelegea că
trebuia să devină responsabil pentru sufletele celor împătimiţi de frumos,
familia sa creştea, apoi descoperise o familie mai mare, cea din literatură,
ceva se mişca în netimpul său de poet.
Bineînţeles
că a primit reproşuri pentru modul cum făcea revista, erau scriitori care se
simţeau jicniţi pentru o poziţionare lângă un alt scriitor pe care îl
considerau minor, pentru mărimea literei, pentru un vers sau un poem. Ioan Barb
înţelegea că trebuia să-şi urmeze drumul, era unul al său, neştiut de nimeni,
doar de Dumnezeu, un fel de val îl prinsese, trebuia să se lase dus de el, să
plutească demn spre alte zări.
A
fost şocat să constate că a venit o vreme când lumea se depărata de el, nu-i mai scria cronici, comentarii, note
literare la volumele sale, sau pentru reviste. Totul a început în momentul în care
a intrat în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sibiu.
Liniştit,
Ioan Barb şi-a scris poemele, le-a trăit, a redescoperit taina vieţii sale, era
în Babilon, dar avea şansa unei sărbători infinite, devenise vier, cel ce lucra
în via sa, nu în via altora. Avea ceva de spus, are ceva de spus, speranţa dă
consistenţă zicerilor sale. Deschiderea spre scrierile contemporanilor, accesul
la informaţie prin intermediul internetului, studierea vechilor texte biblice
într-o manieră proprie, lupta pentru pâinea cea de toate zilele, apariţia
copiilor la o vârstă înaintată, rugăciunea zilnică şi încăpăţânarea, l-au făcut
să redescopere poezia ca un mod de rugăciune, de spovedanie, de eliberare din captivitatea
interioară…
Rigoarea
l-a schimbat, căci poezia înseamnă disciplinare la modul absolut: luciditatea
în faţa glasului blând şi dulce care coboară în inimile oamenilor.
Pe
viitor Ioan Barb are nevoie de răbdare, va fi înţeles tot mai greu, va fi
invidiat, se va supăra pe greşelile proprii, va pierde prieteni, va descoperi
oameni, copiii vor creşte şi-l vor trage de barbă, va pierde multe pentru a
regăsi altceva, pentru altundeva, căci sub via fiinţei plâng strugurii…
· A fost
reporter corespondent la Curierul
Naţional.
· A fost
Redactor la Ziarul
Hunedoreanului.
· A fost
Journalist la Ziarul
Curentul.
· A fost
Correspondent la CAPITAL.
· A lucrat la Editor-in-chief
· Trăieşte în Deva
· Căsătorit cu Barb
Sofia
Adresa
de contact:
https://www.facebook.com/barb.ioan.3?lst=100002116316161%3A100001166914203%3A1509695105
Opere:
- Tăcerea ca o flacără, poeme - Ed. Călăuza, Deva, 1998
- Picătura de infinit, poeme, Ed. ATU Sibiu, 2010,referințe critice, coperta IV, Silviu Guga.
- Sub via ființei plâng strugurii, poeme, Ed. ATU, Sibiu, 2010, referințe critice, coperta IV, Cornel Ungureanu, Ioan Radu Văcărescu.
- Babilon, poeme, Ed. Brumar, 2011, prefață, Cornel Ungureanu.
- Sabatul Interior, peme Ed. Limes, 2011, referințe critice, coperta IV, Ioan Moldovan.
- OSTATEC ÎN CER, antologie poeme, Ed. TipoMoldova, Iași-2012.
- ORAȘUL SCUFUNDAT, proză scurtă, Ed. "Cenaclul de la Păltiniș", Sibiu-2012.
- Meditând închis în ochiul ciclopului, poeme, Ed. Brumar, Timișoara, 2013, referințe critice, coperta IV, Al. Cistelecan.
- Etc.
Volume colective
- Sub arcuri de lumină, Deva, poeme, 1979, debut, Coordonator prof. Silviu Guga.
- Harfele harului, poezie creștină, Ed. Corvin, Deva, 2007, coordonator Eugen Evu.
- Amprente literare, vol.1 și vol 2, vol 3, poeme, Ed. RBA Media, București, 2010,2011, coordonatori Geanina și Crisian Lisandru.
- Antologiile Revistei Singur, volum poezie, 2010, Ed. Grinta Cluj, coordonator Ștefan Doru Dăncuș.
- Antologiile Revistei Singur, volum proză, Ed. Grinta Cluj, coordonator Ștefan Doru Dăncuș.
- Semințe literare, antologie, poeme, coordonator Daniel Lăcătuș, Ed. PIM. Iași, 2010.
- Tratamente pentru inimă, poeme, volum colectiv, 5 autori: Liviu Ioan Mureșan, Teodor Dume, Alexandru Gheție, Ottilia Ardeleanu, Vali Slavu, Ioan Barb, ed. STUDIS - Iași, 2011.
- Poetic@, antologie, 45 de autori, Ed. ART BOK Bacău, 2011, coordonator Cristina Ștefan.
- Romeo și Julieta la Mizil, poeme, Mizil, 2011.
- Antologia ARGOTICA, Ed. ATU, Sibiu - Hermannstadt, 2011, coordonator Călin Sămărghițan.
- Antologia Cuvântul în timp, Ed. Grinta - Cluj, 2011, coordonator Gabriel Cojocaru.
[1] Cauza
Barb vs Romania ( nr. 5945/03)
Reclamantul, Ioan Barb, este cetăţean roman, s-a născut in anul 1960, este de profesie jurnalist si locuieşte in localitatea Călan , judeţul Hunedoara. Cazul înaintat CEDO priveşte condamnarea lui Ioan Barb pentru calomnie, acesta publicând un articol despre un om de afaceri, preşedintele unei filiale a Forumului Democrat German si compania sa, care oferea intermedierea de locuri de munca în Germania şi cursuri de limba germana. Articolul sugera ca omul de afaceri ar fi înşelat mai multe persoane prin promiterea unor locuri de munca in Germania. Plângerea reclamantului invoca încălcarea articolului nr.10 privind dreptul la libera exprimare,din Convenţia europeana . Conform acestui articol, orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice si fără a tine seama de frontiere. CEDO a hotărât, in unanimitate, ca articolului nr. 10 din Convenţie a fost încălcat si a decis despăgubirea reclamantului cu suma de 1000 euro. De asemenea, statul roman este obligat sa plătească si onorariul pentru avocatul reclamantului , in valoare de 1781 euro. –
Reclamantul, Ioan Barb, este cetăţean roman, s-a născut in anul 1960, este de profesie jurnalist si locuieşte in localitatea Călan , judeţul Hunedoara. Cazul înaintat CEDO priveşte condamnarea lui Ioan Barb pentru calomnie, acesta publicând un articol despre un om de afaceri, preşedintele unei filiale a Forumului Democrat German si compania sa, care oferea intermedierea de locuri de munca în Germania şi cursuri de limba germana. Articolul sugera ca omul de afaceri ar fi înşelat mai multe persoane prin promiterea unor locuri de munca in Germania. Plângerea reclamantului invoca încălcarea articolului nr.10 privind dreptul la libera exprimare,din Convenţia europeana . Conform acestui articol, orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice si fără a tine seama de frontiere. CEDO a hotărât, in unanimitate, ca articolului nr. 10 din Convenţie a fost încălcat si a decis despăgubirea reclamantului cu suma de 1000 euro. De asemenea, statul roman este obligat sa plătească si onorariul pentru avocatul reclamantului , in valoare de 1781 euro. –
SURSA: www.avocatnet.ro–
