miercuri, 31 ianuarie 2018

Ion Brad, potret... Poetul sub aripa memoriei, cuvintele care îmblânzesc timpul

Sursa: Nicolae Băciuț
Vatra veche, nr. 10/2017 - Supliment

Dumitru Hurubă: Ion Minulescu, simbolul poeziei, poezia simbolului... „Purta ochelari subţiri (…). Avea o mustaţă roşiatică, tunsă, şi un obraz rotund, rumen, ca obrazul unei femei. Corect şi proaspăt îmbrăcat (…), se purta cu lavalieră (…)” ş.a.m.d. (Emil Manu, Cafeneau literară, Ed. Saeculum I.O., 1997, p. 102)

(fragment, continuarea pe acest blog)


Întors de la Paris în anul 1904, Ion Minulescu devine în scurtă vreme unul dintre cei mai obişnuiţi clienţi ai cafenelelor bucureştene: Oteteleşanu,  Capşa, însă, în primul rând Kübler, unde şi face cunoştinţă cu  scriitorii-poeţi Şt. O. Iosif, Ilarie Chendi, Panait Cerna, D. Anghel, cu ultimul chiar împrietenindu-se, şi traducând în colaborare versuri din creaţia poeţilor francezi: Albert Samain,  (1858-1900), Charles Guérin (1873-1907), H. Bataille, poet şi dramaturg (1872-1922), H. de Régnier (1864-1936), pe care le-au şi publicat apoi în revista Sămănătorul.  Şi încă un amănunt legat de perioada respectivă, extrem de interesant: în iarna 1906-1907, Ion Minulescu împreună cu prietenul Dimitrie Anghel, se află la Constanţa, şedere care va fi ilustrată în volumul Romanţe pentru mai târziu (1908), şi, respectiv, Fantazii, de D. Anghel (1909). Dar să mai reţinem că, în anul 1906, Minulescu începuse deja să publice poezii în revista Viaţa literară şi artistică al cărei conducător era Ilarie Chendi şi care urma să intre, doi ani mai târziu, în alcătuirea volumului de versuri Romanţe pentru mai târziu (1908). În a doua parte a perioadei, respectiv în anul 1907, Ion Minulescu este participant activ la „sâmbetele literare” organizate de revista Convorbiri critice a lui Mihail Dragomirescu (1868-1942), cerc din care mai făceau parte Liviu Rebreanu (1855-1944), Emil Gârleanu (1878-1914), Mihail Sorbul (1885-1966), Dim. Nanu (1873-1943) ş.a.

Aşadar, proaspăt „aterizatului” de la Paris, din zona celebrului Cartier Latin, poate chiar cu ceva… ifose, explicabile la urma urmelor, Emil Manu îi face poetului un excelent portret din perioada respectivă: „Purta ochelari subţiri (…). Avea o mustaţă roşiatică, tunsă,  şi un obraz rotund, rumen, ca obrazul unei femei. Corect şi proaspăt îmbrăcat (…), se purta cu lavalieră (…)” ş.a.m.d. (Emil Manu, Cafeneau literară, Ed. Saeculum I.O., 1997, p. 102). Dacă luăm în considerare, şi nu văd de ce n-am face-o!. şi spusele altor contemporani ai poetului-simbolist, portretul se mulează perfect pe… original.
După întoarcerea de la Paris, Ion Minulescu a fost angajat pentru o scurtă perioadă la Administraţia Domeniilor Regale din Constanţa unde a început relaţiile sale cu viitorul celebru Krikor H. Zambaccian (1889-1962), colecţionar şi critic de artă român, de etnie armeană, membru corespondent al Academiei Române şi autor, între altele, a monografiilor lui Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, precum şi al volumelor de eseuri „Pagini de artă”, „Însemnările unui amator de artă”, etc. Este perioada în care Minulescu a început să atragă atenţia asupra lui însuşi prin îmbrăcăminte boemă colorată, care cuprindea cravate imense şi eşarfe pe care le înfăşura în jurul gâtului, cu o neglijenţă studiată; tot pe-atunci îşi lăsase barbă şi purta, cum era la modă, pălărie cu boruri largi… 
În scurtă vreme, Ion Minulescu se impune tot mai mult în lirica vremii ca o voce distinct-veselă, căreia i s-a spus chiar umoristică, în peisajul liricii noastre de la începutul secolului XX, publicând în revista Viaţă nouă a lui Ovid Densuşianu, în 1905, versuri şi fragmente de proză din Jurnalul unui pribeag. Colaborarea la respectiva revistă nu este deloc întâmplătoare dacă avem în vedere caracterul ei pronunţat simbolist…
Dar să nu mergem mai departe, ci părăsind acest cadru cu semnificaţie importantă pentru viaţa şi opera lui Ion Minulescu, să ne întoarcem puţin în timp, respectiv la începuturile literare (cu primele poezii publicate) ale lui Ion Minulescu eveniment care a avut loc în anul 1897, încă elev fiind la Piteşti, în revista Povestea vorbei, însă colaborând şi la revistele: Foaia interesantă, Vieaţa, Foaia pentru toţi, Moda ilustrată, Carmen, Evenimentul (Iaşi), Adevărul de joi.
În anii următori, 1906-1907, într-un mers normal al lucrurilor, poetul semnează creaţii de-ale sale şi in revistele Viaţa literară şi artistică, Sămănătorul, Convorbiri critice, poezii care vor intra în alcătuirea volumului său de debut intitulat, nu fără o anume semnificaţie: Romanţe pentru mai târziu, Ed. Alacalay, 1908, ilustraţia copertei fiind semnată de prietenul său Iosif Iser (1881-1958). În  acelaşi an, vede lumina tiparului Casa cu geamuri portocalii, cu precizarea limpede şi hotărâtă: proză simbolistă.
Cu aceasta, plus colaborările tot mai asidue la diversele publicaţii, nu neapărat preponderent literare, sau simboliste, precum şi faptul că în acel an 1908, el  conduce – este adevărat: doar trei numere – Revista  celorlalţi (20 martie, 1908 – 10 aprilie, 1908 – ultimul număr), publicaţie de orientare normal simbolistă, cu articolul-program, Aprindeţi torţele, editorial nu doar promovând înnoirea modalităţilor lirice de la noi, ci reprezentând o reacţie de-a dreptul violentă împotriva tradiţionalismului. Dintre colaboratorii publicaţiei ar fi de remarcat: Mihail Cruceanu, Eugeniu Stefănescu-Est, N. Davidescu, Eugeniu Speranţia ş.a. Cumulând toate-aceste date literar-statistice, intrăm într-un fel de normalitate a lucrurilor şi, cu toată responsabilitatea şi certitudinea, putem considera anul 1908, „Anul literar Ion Minulescu.” Însă e bine şi corect să amintim aici şi faptul că în anul 1908, au mai apărut cărţi precum: Şoapte din umbră (versuri), de E. Farago; Caleidoscopul lui A. Mirea (D. Anghel şi Şt. O. Iosif); Poezii. Impresii si senzatii moderne, de E. Isac; Zări seine, de A. Mândru; Cântarea cântărilor, de C. Moldovanu (după poemul biblic omonim) ş.a., aproximativ toate, într-un fel sau altul, dar cu precădere prin folosirea unei bogate metaforizări, fiind legate indisolubil de simbolism. Poate ceva mai mult şi mai pronunţat decât în alţi ani premergători, 1908 este şi trebuie considerat un an-bază, cu un pic de exagerare, în ceea ce priveşte numărul de cărţi şi de autori înrudiţi prin creaţia lor cu reminiscenţe importante din Manifestul mişcării publicat, cum spuneam, de Jean Moréas în Le Figaro (1886).
Discutând aici despre Ion Minulescu, firesc este să ţinem seama de încă un adevăr care menţine pe autorul Romanţelor în… pole position chiar şi în anul următor, adică în vremurile de-atunci, cu posibilităţile de difuzare care erau, o reeditare a volumului de Romanţe (în 1909), mi se pare a fi un eveniment/argument atât de elocvent în favoarea popularităţii autorului, încât e de prisos orice alt comentariu. Dar să ne înţelegem: această reeditare nu a fost un fel de hatâr, sau un pariu al cuiva (fie şi chiar al autorului), ci o consecinţă a faptului că, în scurtă vreme după revenirea în ţară de la Paris, Minulescu a devenit un personaj extrem de important şi de popular între personajele cafenelelor bucureştene ale începutului de secol XX, dar şi al cunoscutelor şi apreciatelor şezători literare. O descriere a poetului făcută de către unul dintre foştii săi colegi de studii la Paris (Nicolae Budurescu, poet simbolist şi el, 1888-1974), mi se pare edificatoare în sensul ideii de mai înainte: „«Ion Minulescu a fost unul din poeţii populari, în multe înţelesuri ale cuvântului din primele patru decenii ale veacului nostru;”  (Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum I.O., 1997, p.16). Şi încă: „«În mijlocul tuturor trona Minulescu, Minu – cum îi ziceam noi cei mai apropiaţi -, care cu verva lui scânteietoare şi cu glasul lui, care lua câteodată accente acute, domina tumultul.” (Viaţa românească, nr. 12/1971, p. 38-39).»”  Iar dacă mai adăugăm la acestea şi următoarele:„«Ion Minulescu era un produs al marilor oraşe, un boem literat. (…) Parcă îl văd înfăşurat în marile lui şaluri colorate, sub vasta-i pălărie fluturându-şi lavaliera. Omul de o corpolenţă cam exagerată era un sanguin şi un exploziv. Cafeneau literară trăia din plin, din când în când, un moment de teroare sub vivacitatea lui.»”, avem portretul complet şi reprezentativ al poetului. Cu atât mai mult, mai semnificativ şi mai credibil, având în vedere că această ultimă caracterizare îi aparţine esteticianului Tudor Vianu… (Tudor Vianu, Prefaţă la volumul: Ion Minulescu, Versuri, Editura de Stat Pentru Literatură şi Artă [ESPLA], 1957). Rezultă cu claritate că începutul secolului trecut l-a găsit pe Minulescu atât în deplinătatea forţelor creatoare cât şi în incipienţa unei glorii consolidată în timp… Aici se cuvine, pentru lămurirea deplină a lucrurilor, o precizare: determinarea publicării celei de-a doua ediţii a Romanţelor… (1909) s-a datorat succesului de care s-a bucurat prima ediţie, apărând la cunoscuta şi prestigioasa Bibliotecă românească SOCEC – una dintre primele edituri mari din România, considerată de istorici ca fiind cea mai importantă întreprindere a industriei româneşti a cărţii, şi care a funcţionat între anii 1870(?)-1948 când a fost desfiinţată din motive politice de către abia instauratul fost regim comunist.. 

(continuarea pe acest blog)


Dumitru Hurubă

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ȘI DE TRADUCERI Octavian Goga sau Ecoul cântecului pătimirii noastre în mileniul III





Colegiul Naţional „Octavian Goga" Sibiu în parteneriat cu Asociațiunea ASTRA Sibiu, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Universitatea “Lucian Blaga” și Biblioteca Astra din Sibiu, vă invită să participați la cea de-a IX-a ediție a Concursului Național Octavian Goga sau Ecoul cântecului pătimirii noastre în mileniul III, cuprins în CAERI2017- 2018.


Concursul se desfășoară în perioada ianuarie-mai 2018.

Precizări generale:
Concursului Național Octavian Goga sau Ecoul cântecului pătimirii noastre în mileniul III cuprinde următoarele secțiuni:

Interpretare critică, participarea se face cu o lucrare de maximum 3 (trei)pagini A4cuprinzândanalizaliterară a unui/unor texte din creația poetului.

Creaţie literară liberă sau inspirată din opera lui Octavian Goga; se va trimite un set de 3 texte pentru secțiunea poezie şi un set de 1-2 texte ce nu vordepăşi2 (două)pagini A4, pentru secțiunea proză.

Traduceri, se vor traduce 2 (două) texte lirice la alegere, din opera poetului Octavian Goga, într-una din limbile de circulație internațională: engleză, franceză, germană etc.
NU se percepe taxă de participare.

Participanții vor trimite lucrările critice/literare sau traduceri împreună cu fișa de înscriere într-un fișier atașat pe una din adresele lpirca@yahoo.com, concursogoga@yahoo.com. până la data de 15 martie 2018.Unprofesorpoateparticipa cu maximum 4 elevi.

Lucrările participante nu trebuie să mai fi participat la alte concursuri sau să cuprindă compilații. Autorii își asumă originalitatea lucrărilor.
Precizări specifice:
Grupţintă: Cadre didactice, elevi de gimnaziu și/sau de liceu

Pentru redactare se vor respecta următoarele instrucţiuni: formatul paginii va fi A4 cu margini egale de 25 mm; conţinutul va fi redactat în fontul Times New Roman, 12, la 1 rând, text aliniat „justified”; titlul va fi scris cu majuscule, Times New Roman, 14, Bold, centrat; la două rânduri de titlu se vor scrie autorul şi instituţia, județul, cu Times New Roman 12; la două rânduri de numele autorului se începe scrierea textului; bibliografia se va consemna la sfârşitul lucrării, în ordinea următoare: numele şi prenumele autorului, titlul lucrării, oraşul, editura, anul, pag.
Tehnoredactarea se va realiza obligatoriu cu diacritice               (ă, â, î, ş, ţ).

Responsabilitatea pentru conţinutul lucrărilor revine participanţilor.
Nerespectarea acestor precizări atrage descalificarea participantului.
Organizatorii vor edita un volum cu ISSN 2067-922Xconţinând lucrările premianților.
Elevii premianți vor primi diplome şi volumul cu lucrări, profesorii îndrumători vor primi adeverințe. Profesorii/elevii premianți sunt rugați să trimită un plic autoadresat pe adresa Colegiului Național “Octavian Goga” Sibiu: Strada Mitropoliri Nr. 34, Județul Sibiu, cod 550179, pentru a li se expedia documentele.

JURIZAREA LUCRĂRILOR ȘI PREMIEREA

În perioada 16 martie – 01 mai 2018 juriul alcătuit din profesori de specialitate și critici literari va selecta creațiile cele mai valoroase care vor fi publicate în revista concursului.
Rezultatele concursului vor fi afișate pe pagina web a  colegiului: cnogsibiu.ro.
Se acordă următoarele premii: câte un Premiu I, un Premiu al II-lea, un Premiu al III-lea pentru fiecare dintre următoarele secţiuni: interpretare critică, creaţie literară-poezie, creaţie literară-proză, traduceri.

Festivitatea de premiere va avea loc în data de 04 mai 2018 la Biblioteca Astra Sibiu.

Mențiune: Concursul face parte din programul Anul Centenarului MARII UNIRI desfășurat sub patronatul Asociațiunii ASTRA în colaborare cu toate despărțămintele din România, Ucraina, Republica Moldova și Serbia.

FIŞA DE ÎNSCRIERE

SIMPOZIONUL NAŢIONAL „OCTAVIAN GOGA SAU ECOUL
CÂNTECULUI PĂTIMIRII NOASTRE ÎN MILENIUL III”

Ediția a IX-a 04.05.2018 SIBIU

NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI : ………………………………….. ………………………………………………………………………………………………

PARTICIPARE CU (bifaţi):

ESEU  □ TITLU………………………………………
POEZII 
PROZĂ □
TRADUCERI □

CLASA: …………………………………………

ŞCOALA: ……………………………………………………JUDEȚUL………………………….

ADRESA PERSONALĂ: …………………………………………………………………………

E- MAIL PERSONAL: ………………………………………………………………………..

TELEFON PERSONAL: ………………………………………………………………………..

NUMELE ŞI PRENUMELE PROFESORULUI ÎNDRUMÃTOR: ……………………………

E- MAIL PERSONAL CADRU DIDACTIC: ……………………………………………………

Coordonator proiect,
prof. dr. Lidia Carmen Pircă


 *Sursa: Maria-Daniela Pănăzan

marți, 30 ianuarie 2018

„Poesis internațional” - lansare 1 februarie 2018, ora 18. Axată în mare parte pe literatură și traducere, dar incluzând cronici de carte și film, eseuri pe teme diverse, interviuri, reportaje, „Poesis international” este una dintre cele mai consistente și complexe publicații literare din România ultimilor ani

Joi, 1 februarie, de la ora 18, în Sala 120 a Facultății de Litere (str. Edgar Quinet 5-7) va avea loc lansarea numărului 20 (2/2017) al revistei „Poesis international”.
Axată în mare parte pe literatură și traducere, dar incluzând cronici de carte și film, eseuri pe teme diverse, interviuri, reportaje, „Poesis international” este una dintre cele mai consistente și complexe publicații literare din România ultimilor ani. Cu o primă serie cuprinzând 12 numere (apărute între 2010 și 2013) și o a doua în care au apărut alte 8 (între 2014 și 2017), „Poesis international” reprezintă un proiect cultural a cărui miză este să ofere o imagine clară a literaturii contemporane la nivel național și internațional.

„Autori din 18 țări, pe lângă România și Republica Moldova, stau laolaltă într-o construcție rizomatică în care un cititor atent și răbdător poate găsi tot felul de trimiteri și legături, de ușițe și tuneluri secrete care împânzesc freatica literaturii mondiale. Nu doar discursurile contemporane ne interesează, ci și revizitarea (sau reinterogarea) unor scriitori esențiali din trecut – așa încât în acest număr pot fi citiți poeți ca Arthur Rimbaud (într-o nouă și așteptată traducere, ce poartă amprenta lui Octavian Soviany), Robinson Jeffers (recuperat la mai bine de o jumătate de secol de la moarte, Jeffers a devenit una dintre figurile centrale ale poeziei americane din secolul XX, iar manifestul grupului Dark Mountain o demonstrează), Edwin Morgan (unanim recunoscut ca poetul național al Scoției, «poetry’s true son», după expresia lui Carol Ann Duffy) sau Lea Goldberg (atât de prețuită și astăzi în Israel încât chipul său va sta pe bancnota de 100 de șecheli).

Propoziţia lui Enzensberger de acum mai bine de o jumătate de secol, «Poezia e subversivă prin însăși natura ei», se întâlnește cu reflecţia contemporană a sirianului Adonis: «Poezia este, prin definiţie, antidespotism, antidictatură, antireligie». Desigur, pericolele sunt cunoscute – efemeritatea și didacticismul unui asemenea demers. Ele pot trăda literatura, transformând-o în vorbărie exemplificatoare, în propagandă sau în discurs gol, moralizator. Așadar, nu punerea în slujba unei ideologii sau a unei cauze, ci confesiunea netrucată, în stare să edifice pentru fiecare dintre noi un sens al rezistenţei în faţa atrocelui și a nedreptăţii.” (Claudiu Komartin)
 
Invitați: Claudiu Komartin, Cosmin Ciotloș, Andrei Dósa Moderator: Anastasia Gavrilovici

vineri, 26 ianuarie 2018

Festivalul „Ana Blandiana” - 2018. Regulament, teme și poeme...

Pentru elevi români din ţară şi diaspora.

Inspectoratul Școlar Județean, Brăila, Liceul Tehn.„Anghel Saligny”, Structura: Școala Gimnazială „C. Sandu-Aldea”, Brăila, Asociația Culturală „Ars Poetica”, Școala Gimnazială „I. L. Caragiale”,  Muzeul Brăilei „Carol I”, Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius”, Universitatea „Dunărea de Jos”- Facultatea de Litere, Galați, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Mureș, alături de alte instituții partenere din țară și din străinătate vă invită să participați la a VII-a ediție a FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA, cu tematica - „Tăcerea cuvântului poetic”, inclus în CAEN, cf. OMEN nr. 3076/2018, Anexa 6, punctul 4; Domeniul Cultural-artistic; Literatură, poziția 200.
     Concursul se adresează elevilor, studenților, profesorilor din învățământul primar, gimnazial, liceal și universitar, atât din țară, cât și din străinătate.

Nu se percep taxe de participare.
Regulamentul  concursului și  anexele se află în documentele atașate.
 
Vă invităm, cu drag, să participați la FESTIVALUL „ANA BLANDIANA”!
 
 Cu prețuire,
Organizatorii









Sursa: Nicolae Băciuț

Memoria fotografiei: Scriitorii și cetatea- 2017


Adrian Botez: Arta banalului...



ARTA BANALULUI

tot şovăim prin lumea-ntunecată
bănănăind pe drumuri cunoscute
de-am dispărea – nu este judecată
iar de-am rămâne -  nu se-observ volute...


e-un aer de lehamite şi vrajă
la Cer de mult nu se mai pune strajă
şi – bucuroşi – ne azvârlim singuri în mreajă
cu sufletul scobit – un golf de plajă...

nimic nu-i neceasar ori important:
să fie cât mai liniştit şi mai pedant
nimicul fie – el însuşi - ghid constant

spre dispariţia supremă: spre neant...
...aşa ne-am calicit de-o veşnicie
şi dispărem – hârtii la primărie...
***


Adrian Botez