vineri, 23 februarie 2018

Eugen Evu: Empatia divină. „Umanul a fost sădit şi ciclic altoiul Captiv în mişcarea spirală - Precum în cer aşa şi pe terra - precum în atom aşa şi în om”








EPISTOLA  CATRE SEBASTIANO

Sau Empatia Divina

Tulpina mileniilor  s-a smuls din Marele Sine

Arbore purtat , rămuros, fiinţa migratoare

Nici mintea nu-i mai ştie nici înţelege noima, rostul,
 Rânduiala. ,
Memoria lumii a erupt prin miriade de halouri fisurate
De la substanţă la Inteligencia Sacra ceva s-a epuizat
Şi astralul nu redistribuie  e doar neant
Reminiscent ; şi  imemoriala foame a morţii de repaos
A seminţei zburate din haos 




Umanul a fost sădit şi  ciclic altoiul
Captiv în mişcarea spirală
„Precum în cer aşa şi pe terra”
precum în atom aşa şi în om
din sălbăticia libertăţii ultra-pure
săltând pe talazurile timpului
fractalic compozit
numărul divin
oglindindu-se –n etern cu nesaţiu de sine.

(Fiinţa este rediestezică
Şi telepatică .

Ceva atemporal se ascunde operei, sieşi !
Ne reumple de enigmă cunoaşterea .
Eroarea care determină în derizoriu
Sublimul
Şi prin aceea că murirea este
măsurată în infime răsăriri şi amurguri
pentru ca fiinţa să poată suporta
şi ideea să transceandă palpabilul

 suntem foame a energiei de sine
îngemănaţi cu visul şi fantasmele
care au umbre fascinant colorate
din sfărmata aură Apheiron

ay ! substratul biochimic al trsiteţii acesteia !
ay,freatica memorie şi izbucnirile ei
periodice –n insesizabila panoramare a
Precesiunilor !
Murim
Memoria murmură agonia orgasmul şi visul
triada şi Legea anamnezica confirmată de
intuiţia lui Niels Bohr

Cromozomul inaccesibil cunoaşterii
Îl purtăm implantat
Auto-distructiv a se salva dăinuirea
Însă prin Sacrificiul naturii
Pe cadranele Celuilalt Timp

Frate şi soră Unul despicat
reciproc din incestul gemelar al
genezei

nu ochii nostri văd
ci vederea vede
nu creierul nostru cugetă
ci inteligenţa sophia duhul
nu lumina o vedem ci
ca raportare  viteza luminii

cum strălucirea lunii pline
este doar oglindirea ternului
dintr-un soare îndepărtat
 ce se autodevoră

suntem Lumină
prin aceea că oglindindu-se-n
relativitate
atracţia gravitează Urobouros
înghiţindu-şi  ciclic
primordială sămânţa

perpetuum pulsatoriu
călătoreşte spre Inefabila  Noapte
L’Inconnosabile
Splendoarea eonilor Muzica Sferelor

În lobul  temporar
Întredeschisă poarta conturându-l pe zeu

 Revelaţia cu zăvor spre interior

Fereastra  altui spectru

Vitraliul cu  esoterică

Viziune :
Să –şi recunoască Părintele Fiul.


Eugen EVU

 

Text preluat de pe Discheta roz, decembrie 2006