Virgil Diaconu convorbiri cu prozatorul și criticul Theodor Codreanu despre poezia, critica, viața literară contemporane...
(fragment)
Revista „Cafeneaua literară”, nr. 2/2018 (pp. 4-8)
„Cartea de Poesii de Mihail Eminescu nu
a primit Premiul
Academiei
Române la 1884”
V.D.: Ce părere ai
despre marile premii literare de la noi?
Sunt
premiați într-adevăr cei mai buni poeți/scriitori, sau mai degrabă
favorizații unei anume generații, să spunem cei aflați
la putere acum? Cum îți explici faptul că aproape toate
premiile literare merg la generația optzecist-postmodernistă,
și o mică parte la poeți mai mari ca vârstă decât
optzeciștii? Dacă la putere ar fi poeții douămiiști,
crezi că poeții optzeciști ar fi în continuare la fel de
premiați ca acum?
T.C. : - Nu mi-am
făcut niciodată iluzii în privinţa premiilor
în ţara
noastră, de vreme ce cartea de Poesii de Mihail
Eminescu nu
a primit Premiul Academiei Române la 1884,
când valoarea
şi viaţa poetului (aflată în cumplită cumpănă)
nu au contat
în faţa elitelor culturale şi politice ale vremii.
La noi, şi
aiurea chiar, Premiul cel Mare (Premiul lui
Mango, cum
i-a spus Constantin Virgil Negoiţă nobelului
) sau
Premiul Naţional (mare ironie!) „M. Eminescu”, premii
care au şi cantitate
financiară, se acordă, în primul rând,
„corecţilor
politic” şi comilitonilor, excepţiile fiind o
raritate,
cum i s-a întâmplat, bunăoară, lui Cezar Ivănescu,
pedepsit
bine pentru asta! Ai semnalat că mai ales generaţia
optzeci a
avut prioritate la Premiul Naţional „M. Eminescu”,
că, în
consecinţă, celelalte generaţii au fost deja declarate ca
fiind „expirate”,
cum s-a afirmat într-un cotidian. În schimb,
antieminescienii
au avut acces la premiul care uzurpă numele poetului,cum i s-a
întâmplat neopostmodernistului dilematic T.O. Bobe, caz care l-a
oripilat pe Cezar Ivănescu.
