sâmbătă, 16 iunie 2018

Dumitru Hurubă: Folclor degeaba... „Deseori mă cutremur realizând ce soartă ingrată pot avea unii solişti vocali din moment ce nu se feresc să spună lumii întregi necazurile cu care i-a blagoslovit soarta. Mare jale!”


ETNO TV


          Am origine sănătoasă: sunt ţăran. Părinţii şi bunicii au fost ţărani, iar moşii şi strămoşii au luptat în oastea lui Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân şi Vlad Ţepeş pe când se pregătea să devină Dracula, iar Dan Matei Agathon Dracula Parc Bucureşti-Snagov via Sighişoara. În calitate de ţăran, iubesc folclorul, şi, evident şi normal muzica populară. De aceea, atunci când a început să emită canalul de televiziune Etno Tv m-am bucurat sincer, mai ales că o voce ne anunţa din când, baritonal cu accente voit optimiste, dar cu profunzimi cam lugubre: “în curând, Etno Tv vă va face o mare surpriză”. Până una-alta, emiţând 24 ore din 24, Etno Tv se luptă pentru a se impune. Evident, armele sale sunt melodiile şi cântecele (mă refer la texte) de muzică populară. La acest capitol (texte) se petrec lucruri şi fenomene care îmi produc trăiri social-matrimoniale şi administrtative curioase, iar o parte profunde şi inexplicabile. 


Deseori mă cutremur realizând ce soartă ingrată pot avea unii solişti vocali din moment ce nu se feresc să spună lumii întregi necazurile cu care i-a blagoslovit soarta. Mare jale! Cei mai mulţi au duşmani învederaţi datorită cărora spiritul creator şi artistic se revoltă izbucnind, citez: “Aşa zic ai mei duşmani,/Că eu cânt numai pe bani.” (ce oameni, domnule! Vorba lu’ Nicuţă Tănase). Dar, după ce solistul ia legătura cu Dumnezeu, îi propune Creatorului blestemul cumplit: “Dă-le bani, dă-le avere,/Da’ să nu le dai putere;/Dă-le bani, dă-le de toate,/Da’ să n-aibă sănătate.” Pactul fiind încheiat, solistul devine plin de-un optimism pe care ni-l propagă spre liniştea noastră, care auzim: “Cine m-aude că cânt,/Are viaţă pe pământ.” E de presupus, totuşi, şi de sperat, că mai sunt cazuri izolate care reuşesc să trăiască fără să audă acest gen de folclor. Acest că cânt din textul de mai sus nu e o cacofonie, cum eronat s-ar crede, ci folclor contemporan… Desigur, o parte din optimism artistul a păstrat-o pentru sine recunoscând până la urmă că “Doi copii eu am avut/Şi din cântec i-am crescut.” Efort frumos şi sacrificiu pe măsură, deşi duşmanii au avut dreptate, arde-i-ar focu’ Gheenei! Dar câte-un text este şi socio-instructiv şi cu precizări clare, cum ar fi acesta în legătură cu atitudinea faţă de o fătucă oarecare: “Aveţi grijă s-o jucaţi,/Numa’ să n-o sărutaţi!” Noa!, vorba ardeleanului, apoi, de ce, Doamne, să n-o ţuce oţârucă ? Că un “de doi” fără o pupătură e ca nunta fără ceteraş. Ce e cu restricţia asta ? Dar sentimentalismul continuă luând forme ceva mai moderne: “Puiule cu ochii verzi,/N-ai motiv să nu mă crezi.”, se tânguie o solistă plinuţă dar nefericită, însă părând sinceră; doar că, într-un folclor autentic acest “n-ai motiv” “sună ca dracu’” (v.Petre Roman, vol.ziceri din perioada imediat post-decembristă). Ca argument suprem pentru feciorul sceptic (probabil), solista promite avantaje gastronomice interesante, apetisante şi, în această perioadă de austeritate, imposibil de ignorat: “Fac şi-o ciorbă de viţel,/Că nu-l am decât pe el.” Pe neicuţă ? Pe viţel ? Mister. Însă e o autentică declaraţie de fidelitate care trebuie consemnată, în condiţiile economiei de piaţă şi racolărilor; acesta este încă un pas spre fericirea deplină în căsnicie: “Îl iubesc şi mă iubeşte/Şi nimic nu ne lipseşte.” Bravo! Să fie într-un ceas bun! Exclami fără să vrei. Bine că e Happy end… Şi, apropo: nu cred să fie departe clipa când vom auzi strigături la horă de genul: “Asta fată joacă bun/Şi mă-nvaţă şi pe io!” – variantă engleză la strigătura “Asta fată joacă bine/Şi mă-nvaţă şi pe mine!”
          …Revenind, mă gândesc la “surpriza” promisă pe la începuturile Etno Tv-ului: ea este, probabil, sub forma acestor texte insipide, hilare, stupide şi fabricate de inşi care cred că a te răfui cu unii-alţii prin intermediul unui cântec, înseamnă folclor. Nu e! E jale, e ridicol, e bătaie de joc faţă de o tradiţie folclorică frumoasă şi mai rar întâlnită la alte popoare.
          Evident, folclor absolut autentic şi emoţionant este practicat de cei mai mulţi solişti de muzică populară…

Dumitru Hurubă

Fragment din cartea CRONICI TV DIN REZERVAȚIA ZĂPĂCIȚILOR DE TRANZIȚIE