Să ne mai
(re)amintim de…
A.E.BACONSKY
Moto:
„…Lăsaţi nebunii
să umble singuri căutând o lume
mai albă pentru moartea lor, lăsaţ-i
nepedepsiţi şi liberi: fiecare
cu masca lui întâmpinând la ţărmuri
Apusul Magic, fiecare-n iarnă
strigându-şi falsul nume
în timp ce rugineşte
pe vechi blazoane, cel adevărat.”
(În golul dintre făpturi, din vol. Fluxul
memoriei, 1987. pp. 1990-1991
…Dacă nu-mi veneau în
minte din când în când aceste versuri, poate nu aş fi scris textul de faţă, dar
aşa…
Cândva, într-o
discuţie formală, adusesem vorba despre valoarea creaţiei lui A.E.Baconsky şi
locul acesteia în literatura noastră naţională, când, un domn enervat brusc şi
inexplicabil la urma urmei, a intervenit în discuţie şi, cu asprime… părintească,
totuşi, a pus lucrurile la punct:
-Baconsky?!? Opera –
care operă? – unuia dintre marii proletcultişti români, să aibă loc în
literatura română?! Probabil e o glumă…
Şi a făcut imediat
trimitere concretă la ce publicase Baconsky în perioada obsedantului deceniu, concret: volumul Poezii (1950) şi creaţii ale acestuia
publicate în Scânteia, cotidianul de
bază al PCR-ului. Astfel, „Încă din
vremea când era student la Cluj, A.E. Baconsky părea că s-a hotărât să devină
un scriitor al partidului comunist. Publica în ziarele de stânga, cu precădere
în acelea care apăreau în Transilvania, iar în 1950 a colaborat şi la «Scânteia»
cu poezia (notorie şi astăzi) Barta Iosif şi ortacii săi.”
(Gheorghe Perian, Ce şi cum scria A.E.Baconsky în anii realismului socialist, în revista Vatra, din iunie, 2015). De reţinut, ca idee, şi apariţiile
baconskyene din Gazeta literară prin anii 1955-1956…
Lucrurile sunt, cel puţin aparent, clare, însă mi s-a părut oarecum nedreaptă
atitudinea domnului respectiv, deşi, ca într-un aranjament ciudat al sorţii,
după puţin timp am găsit un studiu al eminentului om de cultură, Academicianul
Eugen Simion, publicat în revista Cultura
nr. 248 din 5 mai 2009, în cadrul rubricii Cultura
literară,
de fapt o sinteză despre viaţa şi activitatea scriitorului A.E. Baconsky. Este
un material în care domnia sa evocă şi reabilitează cu eleganţă, sau cel puţin
încearcă s-o facă, personalitatea lui A.E.Baconsky. Din acest motiv, personal consider că este vorba
nu de o contribuţie importantă la biobibliografia scriitorului, ci şi de o
replică elegantă la infamiile unora care
se străduiesc să-l marginalizeze pe Baconsky până la scoaterea sa din
literatură. În acest câmp ideatic, este semnificativă contribuţia lui Eugen
Simion la cunoaşterea şi re-cunoașterea
corectă a autorului excelentului și
importantului volum de versuri Fluxul memoriei (1957), având în
vedere că întregul comentariu se axează pe coordonatele unei obiectivităţi
sincere şi reale. Aceasta tocmai în condiţiile în care există, mai aluziv sau
mai făţiş, o campanie de marginalizare şi expediere spre uitare deplină în ceea
ce îl priveşte pe autorul mult-pomenitului volum. Şi cred că ar fi total greşit
să trec mai departe înainte de a mă folosi de încă un citat în care se spune,
între altele: „În 1958, Baconsky a fost
dat afară de la „Steaua” – şi până
în 1977, când a murit, în Bucureşti, zdrobit de cutremurul din Martie, a rămas
şomer! (…)
Am venit la înmormântarea poetului, prozatorului,
traducătorului A. E. Baconsky – care a rămas viu în literatura română. I-am
purtat sicriul pe umeri, în cimitir, împreună cu câţiva poeţi, prozatori,
prieteni…
Unii ecriveni, ce-i erau îndatoraţi, n-au venit nici
la înmormântarea celui ce le-a întins o mână, şi chiar două!...
Cei care nu l-au citit şi nu l-au cunoscut – ca Om! –
îl tot trag de urechi, în mormânt, înjurându-l, bucuroşi, pentru o strofă care,
de fapt, este o parodie, o ironie… Baconsky avea humor, şi are şi acum, când îi
priveşte cu dulceaţă pe cei ce nu încap de el, pe pământ – vajnicii cărturari
şi ostaşi ai rezistenţei prin cultură, autorii unor capodopere invizibile. (A. E.
Baconsky, de Acad. Dumitru Radu
Popescu, în ziarul Cotidianul din 4 martie 2016). Această…
completare este încă un argument, pe alocuri mai corect-tăios, de fapt, un plus
de contribuţie esenţială la cunoaşterea cu obiectivitate a omului şi
scriitorului Baconsky… De-aceea am şi folosit acest citat lung, pentru că îl
consider extrem de important, după cum se va vedea și din prezentul material… Iar când doi distinşi Academicieni
susțin acelaşi lucru, reconsideratorii metamorfozaţi în
şacali profesionişti, ar trebui să formeze un convoi caricatural în marş vioi
spre neputinţa deplină, iar schelălăiturile lor să se audă tot mai jalnice şi
mai depărtate de literatură…
Pe acest aliniament,
sau palier, prin rândurile de faţă mă voi strădui să readuc în atenţia
iubitorilor neprefăcuţi de literatură figura unei personalităţi căreia, vrem-nu
vrem trebuie să-i acordăm locul şi rostul, incipient, al modernismului românesc
abia pătrunzând în lirica perioadei respective. Aceasta, mai ales, în
condiţiile riguroase ale proletcultismului aflat într-o înfloritoare etapă. Să
ne amintim că, în volumul anterior, Dincolo de iarnă, creaţia lirică
baconskyană se impunea ca una dintre
cele mai pregnante construcţii poetice originale. Cu ea şi prin ea, Baconsky va
evada cu succes de sub povara proletcultismului sprijinit solid de ideologia
comunistă însoţită „tovărăşeşte” de materialismul dialectic. Să notăm că acest
lucru/evadare se petrecea, mai pregnant, odată cu apariţia volumului Fluxul
memoriei, schimbarea concretă
putându-se constata la câteva luni după ce A.E.Baconsky împlinise 32 de ani.
Având în vedere acest
adevăr, dar şi alte argumente, trebuie să ne folosim de faptul că mulţi
comentatori prin luări de poziţie cu obiectivitate, s-au străduit să reaşeze în
cuvenite drepturi pe Baconsky, aceasta spre mâhnirea şi chiar mânia unor
comentatori, mai ales, de după ’89, metamorfozaţi brusc din mieluşei…
comunişti în tigri post-decembrişti. „Baconsky, afirmă Acad. Eugen Simion, credea în superioritatea artei, poezia şi
eseistica lui puţin scorţoasă, cultă în chip excesiv, apără totdeauna imaginea
creatorului solemn, estetizant, senioral, pierdut în cerul marilor modele. El
însuşi, ca om, trecea printre noi ca un prinţ exilat, abstras şi melancolic, de
o melancolie puţin studiată, voivodală.” (Eugen Simion, în cadrul rubricii Cultura literară: A.E. Baconsky
(I) din revista CULTURA nr. 248 din 5 noiembrie
2009). Mi-e imposibil să nu exclam: ce imagine superbă şi reală a omului şi
scriitorului Anatol E. Baconsky!
Dar, mi-e la fel de…
imposibil să trec mai departe fără a preciza că afirmaţiile Academicianului Eugen
Simion sunt resimţite de o anumită parte a comentatorilor şi istoricilor
literari drept o contră ceva mai greu
digerabilă. Cam pe aceeaşi poziţie, a obiectivităţii şi analizei corecte, dar
pe un ton diferit, se situează şi Al. Cistelecan, unul dintre cei mai avizaţi
critici literari şi comentatori de poezie actuali, când spune (scrie): „Cotitura radicală pe care o face A. E.
Baconsky în 1969, când își expune Cadavre-le
în vid, e suficient temei și suficientă
justificare pentru tăietura drastică operată în această antologie. Dacă mai
adăugăm la această metamorfoză violentă a formulei și saltul valoric spectaculos făcut prin intermediul
ei, tăietura, fie cât de nemiloasă și nedreaptă,
devine de-a dreptul imperativă. Ultimul Baconsky e un mare poet, celălalt
Baconsky e (când e, nu totdeauna) doar un poet rezonabil și stimabil. Rezonabili și stimabili
avem destui; mari cu adevărat – destul de puțini.” (din vol. cine n-a apucat să moară nu va mai fi,
Poeme
alese de A.E.Baconsky, de Al. Cistelecan, Colecţia Cartier clasic). Comentariul este
„consolidat” şi de Ana Druţă, în Raft „Contrafort: „Un poet remarcabil, A. E. Baconsky
(1925-1977), pe nedrept uitat, este pus în valoare, prin această antologie de
la Cartier, de unul dintre cei mai
valoroși critici de poezie. Selecția operată de Al. Cistelecan a vizat îndeosebi
ultimele volume ale poetului, Cadavre în vid (1969) și Corabia lui Sebastian (1978,
postum), care revelează un creator profund și subtil.” („A. E. Baconsky. Cine n-a apucat să moară nu
va mai fi. Poeme alese de
Al. Cistelecan,, 256 pagini; Cartier de colecţie, nr.14).
Dumitru Hurubă
(Va continua)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu