Pe masa de operație, câteva note... „Cartea abordează tematica bolilor personale pe fundalul bolilor spirituale ale lumii, cu accent pe valoarea fiecărui om şi punerea în lumină a destinului special al poetului într-o vreme a căderilor”

SUFERINŢA ÎNTRE ARTĂ ŞI ELIBERARE

Scriitorul Constantin Stancu revine, surprinzător, în peisajul literar cu roman Pe masa de operaţie, după volumele de poezie sau critică literară publicate.

Romanul a apărut la Editura „Rafet”, Râmnicu Sărat – 2011 şi a fost premiat la Festivalul Internaţional „Titel Constantinescu”, ediţia a IV-a, sub atenta organizare a omului de cultură Constantin Marafet.

Cartea abordează tematica bolilor personale pe fundalul bolilor spirituale ale lumii, cu accent pe valoarea fiecărui om şi punerea în lumină a destinului special al poetului într-o vreme a căderilor. Autorul a recurs la soluţia romanului modern, scurt, sugestiv, tragic, cu elemente de cultură implicită, tehnica literară folosită sugerând valorile creştine, puterea credinţei, drama personală imposibil de evitat într-o epocă agitată.

Eroul principal, în esenţă, nu are nume, îşi prezintă un fragment din viaţă la limita dintre a fi şi a nu fi, eroul poate fi oricine, până la urmă, pentru că boala nu poate fi evitată, face parte din logica ultimă a condiţiei umane, masa de operaţie este limita suportabilităţii durerii...

Romanul prezintă destinul pe mai multe planuri, unul real, unul spiritual, povestirea împletindu-se cu visul şi dragostea.

În concluzie, Constantin Stancu nu scrie nimic despre crime, dar prezintă faţa morţii, evită erotismul, punând accentul pe dragoste, simplu, ca relaţie necesară, nimic despre complotul organizaţiilor secrete, totul despre boala nevăzută şi durere…

Un roman aparent simplu, dar cu un mesaj pătrunzător, Dumnezeu mai vindecă oameni, acolo unde limitele civilizaţiei sunt evidente, metalimbajul mesajului fiind evident. 

Operaţia este una fizică şi una spirituală, de fapt ţinta fiind operaţia spirituală, iar suferinţa este şcoala prin care trece individul în vremurile din urmă. Deşi scriitorul atinge drama poeţilor în lumea modernă, de fapt totul e o metaforă, poetul este cel care iubeşte viaţa, dar numai în oglinda morţii înţelege valoarea supremă: viaţa este un dar care merită apreciat la adevărata valoare…

Note la un premiu, de Ştefan Nemecsek. August 2011, Reţeaua Literară şi octombrie 2011 în Zona Specială, Curierul Văii Jiului, Vulcan.