Cel mai grav dintre păcate... Câteva gânduri de J.L. Borges

„Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.”

Biblia, Romani 14:19

„El nu ştia că prezentul nu-i altceva

Decât o particulă fugară a trecutului

Şi că suntem plămădiţi din uitare:

Înţelepciunea la fel de inutilă

Ca şi corolariile lui Spinoza

Sau magiile fricii” – fragment din poemul G.L. Burger

„Am comis cel mai grav dintre păcatele

Pe care le poate comite un om. N-am fost

Fericit. Fie ca gheţarii uitării

Să mă târâie şi să mă piardă, necruţători.

Părinţii m-au zămislit pentru jocul

Riscant şi frumos al vieţii,

Pentru pământ, apă, aer, foc.

I-am înşelat. N-am fost fericit. Împlinită nu le-a fost

Speranţa cea tinerească. Mi-am dăruit mintea

Îndărătniciei simetrice

A artei, care ţese fleacuri.

Ei mi-au lăsat moştenire curajul. N-am fost curajos.

Nu mă părăseşte. Stă întotdeauna lângă mine

Această umbră de a fi fost nefericit. – Remuşcarea.

J.L. Borges

Foto: Imagine din Retezat