marți, 13 august 2019

Pavel Gătăianțu și subiectul rezervat... „Titlul reflectă condiția poetului în lume, totdeauna va exista un subiect rezervat pentru acesta, ceva special care-l va străbate cu virulență. Este dreptul de proprietate al poetul la viață și moarte. Postmodernist ca expresie, aparent nonșalant și ironic, el a fost preocupat de ciocnirea lumilor în Europa (Blocul de Vest/ Blocul de Est), de faptul că civilizația s-a dezvoltat pe căi diferite în același continent. Își dorea o patrie a tuturor, un vis greu realizabil în lumea de azi”



Bomba atomică și subiectul rezervat


      Pavel Gătăianțu, născut în Banatul Sârbesc în anul 1957 și decedat prematur, în anul 2015, a fost un poet nonconformist, impulsiv, curios până la disperare. Pe coperta cărții un titlu exponențial: Subiect rezervat*. Cartea a fost lansată de Editura Tracus Arte, București, 2016 și a fost girată literar de Virginia Popović și Daniel Pișcu, după cum rezultă de pe ultima copertă.
„Poezia lui Pavel Gătăianțu e în acord perfect cu tot ce se scrie azi în lume. De largă respirație multiculturală, globalizatoare, cum se intitulează, de fapt, și una din cărțile sale: Europoeme” (Daniel Pișcu).
Volumul are două părți:
-          Femei manipulate;
-          Bărbați manipulați.
Constatăm că poetul a avut în vedere părțile care formează întregul, părțile din care se compune umanitatea. Faptul că noi suntem manipulați constituie semnul că degradarea ființei a ajuns la punctul culminant, ființa s-a erodat evident, fără scăpare. A trăit într-un mediu care favoriza/ favorizează manipularea și înseamnă a duce un mod de viață evident deviat.
Ca jurnalist, Pavel Gătăianțu a intrat în contact cu dramele umane, cu realitatea zilnică. A fost afectat de perioadele de trecere din istoria lumii, de moarte și de iubirea tutelară. El a simțit cel mai bine ce înseamnă efectele manipulării asupra colectivităților umane.

Titlul reflectă condiția poetului în lume, totdeauna va exista un subiect rezervat pentru acesta, ceva special care-l va străbate cu virulență. Este dreptul de proprietate al poetul la viață și moarte. Postmodernist ca expresie, aparent nonșalant și ironic, el a fost preocupat de ciocnirea lumilor în Europa (Blocul de Vest/ Blocul de Est), de faptul că civilizația s-a dezvoltat pe căi diferite în același continent. Își dorea o patrie a tuturor, un vis greu realizabil în lumea de azi. Aruncă peste granițe un poem trasfrontalier, semn că poezia, precum religia, poate lega mase mari de oameni prin minuni alcătuite brusc de eroii în vogă. Miturile lumii moderne sunt prezente în poezia sa: Bruce Lee, Pink Panter, Lumina din Cuba, Macho Man, orga gangnam style, computerul jucăuș, bomba atomică, trenul foamei Belgrad-București, pljeskavica (hamburger sârbesc), nessul 3 în 1, Mister Musculo, Revista Playboy etc . Miturile leagă oamenii dincolo de hotare, îi dinamizează și le potențează obsesiile, năzuințele, erorile, egalitarismul întrevăzut printre sărbători și „ciorbe murate”. Consumismul ne unește în toate țările, se întrevede noul bolșevism machiat sub luminile mass media. Miturile corectează direcțiile de gândire lansate prin propagandă. Jurnalistul asista poetul în lansarea operei, îi dădea argumente și motivații.
Evident, el nu se sinchisește de linia clasică din literatură și permite licențe și stridențe, este un disperat care dorește să exprime totul. Mizeria morală îl îndeamnă să vadă peste limite, să forțeze limitele, să accepte spargerea tiparelor ca o vie condiție de renașterea cuvântului.
„În anii șaizeci ai secolului trecut/ Fiecare casă primea/ Câte o publicație/ Cum să ne apărăm de pericolul/ Bombei atomice/ De fapt a fost împărțită doza de spaimă/ La casele oamenilor” (Bomba atomică, p. 31).  Poetul detectează liantul care ține societatea coagulată: spaima. Concluzionează realist și ironic: „Frica este mai puternică/ Decât orișice bombă”.  Evident, nu era necesar și nu este necesar o armă atomică pentru a distruge cotețele sărăcăcioase ale oamenilor simpli.
Iubirea constituie și ea o temă bună de atras tinerii, noua Regină imperială este regina porno italiană, la modă, iubirea a devenit doar un moment de „relaxare discretă”, punctată de numărul de telefon lansat în barul de noapte. Schimbarea destinelor umane, după mutațiile politice din Estul Europei, este bine consolidată în poemul Doamna Putzi dă cu aspiratorul, femeia care făcea curățenie prin camerele șefilor partidului unic s-a reorientat, face, mai nou, curățenie prin țări străine, și-a schimbat numele, o cheamă Plugaru și, evident, „nu cedează la nicio criză” (p. 12).
Personajele poemelor circulă cu trenul personal sau lucrează la spitalul de nebuni, suferă de boli crunte, s-au obișnuit cu sărăcia și își vopsesc părul, au amintiri din tinerețe, când făceau dragoste dezbrăcate, ca un bonus pentru tristețea care măcina sufletele apăsate de boli spirituale.
Nonconformist, Gătăianțu își prelua metaforele și simbolurile din ritualul zilnic, ni se oferă Hamburgherul România, o compoziție suprarealistă a patriotismului trecut prin modele vremii: „Capitala țării și județele, frontiera am/ Desenat-o cu ketchupul roșu ca sângele tulbure…” (p. 24). Poemul este spart de ciripitul ciocârliei din platanul de lângă șosea, ca o readucere în peisaj a ritmului ancestral.
Fiorul metafizic este virusat de modele zilei, universul se recompune sub semnul luminii:

Lumina s-a născut în Cuba și-n Banat
Printre comuniști, miros de papricaș
Și poezie în grai
O Lumină, lumină, lumină
Te caut și nu te găsesc
În gândul meu pustiu și aștept… (Lumina din Cuba, p. 28).

Poetul a marcat legăturile dintre zonele aflate în Estul Europei, unitatea care i-a afectat pe scriitorii din România și cei din Serbia, fiind cunoscute relațiile dinamice dintre cetățenii din Timișoara și Banatul Sârbesc, ori dintre Nichita Stănescu și poeții din țara vecină. Literatura a invadat Europa, Gătăianțu practică europoeme, limbajul se înnoiește sub dictatura noilor euromituri, literatura pare refuzată și temele jurnalistului se insinuează în discursul poetic pentru a aduce realism și luciditate. Avem astfel ecuația proprie a poetului angajat în dramele spațiului din Estul Europei.
Noua ordine l-a inspirat, i-a dat teme și motivații. Aparent el o rupe cu trecutul, absoarbe limbajul postmodernist, dar este mai degrabă un disperat care dorește să țipe în patria poemului, ca un erou uitat. Nu este haiducul, este Bruce Lee, omul marketing, care sparge tiparele publicității la modă în lumea modernă.

Mister Musculo ne invadează
În fiecare seară de ecranul TV
Seamănă cu o sperietoare împăiată
Nimeni nu știe ce ascunde sub pantaloni
Acest înger bisexual
Ne maltratează în fiecare seară
Cu perfecțiunea curățeniei perverse.
Aștept pozele sale scandaloase în
Revista Playboy (Îngerul televizat, p. 39).   

Iată îngerul, vine la televizor și ne provoacă la perfecțiune!
Pavel Gătăianțu nu a respectat grafia clasică, se revolta în fața realității, fraza curge în direct, a făcut eforturi de a fi actual și autentic, șochează pentru că șocul viitorului virtualizat și mecanizat macină credințele trecute care au făcut Europa un continent unit de liniile politice de forță.
Poemul Computerul jucăuș a devenit un bebeluș, ne sugerează că acesta a devenit un personaj principal în viața oamenilor, iată, plusăm atenție lumii virtuale mai mult decât instinctului de conservarea speciei. Obiectul s-a transformat în ființă vie, capabilă să învețe tristețea de la oameni.
Poetul a acceptat ludicul și ratarea ca o șansă la fericire.
Despre computer el a scris:

I-am făcut roțile și seara mă
Plimb cu el printre câinii
Blocului, printre spațiile verzi
Socializându-l zi de zi
Ca pe un bebeluș (P. 41).

Constantin Stancu


*Pavel Gătăianțu, Subiect rezervat, poeme, 44 pagini, București: Editura Tracus Arte, 2016.


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu