Pianele și toamna
Copacii au îmbătrânit, nu-și mai
recunosc frunzele și ramurile, iarba arsă ne otrăvește tălpile și
tu mă cerți: a venit toamna…
Mi-e rușine, am încărunțit și nu
mai am vocea aceea,
de acum douăzeci de ani, îți arăt
o pasăre singură, iată,
s-a rătăcit în ochii motanului
vagabond…
Îmi faci în ciudă, ești mai
tânără, iar ai făcut o minune,
și-mi vorbești de pianele uitate
pe ierburi crude,
a venit toamna…
Pământ uscat, toate așteaptă să
apară Van Gogh
în grădină și stelele sale să
apară pe cerul străin,
a venit toamna, a venit într-o
noapte galbenă sau ocru…
C Stancu
Din vol. Breaking news pentru absenți (2018)
Foto: Sarmisegetusa, cetatea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu