Din pântecul mamei, blând,
În braţele ei şi mai
departe,
Lui Dumnezeu îi plâng şi
cânt
Când mă pune-ntr-o carte!
E cartea vieţii, curată,
Totul într-o clipă
înfloreşte,
El o scrie cu sânge, iată,
Şi din iubire mă creşte...
Intru în trupul cel tânăr,
Mă ţine de mână, iubitor,
Mă poartă uşor pe umăr,
Şi totul se face dragoste,
ură şi dor...
O iubesc pe Ana ori Maria,
O poveste cu inel şi cânt,
Albul ei picură veşnicia,
Ea pune o clipă, eu – un
cuvânt!
Fulgerător au trecut
toate,
Mintea-i zguduită de
proverbe,
De moarte vom avea parte,
Prin adjective, semne şi
verbe.
Între două lumi rotunde
Mi-am pierdut și aripile,
Voi regăsi comori, urme,
Viaţa netrăită, clipele...
Zilele sunt cât un lat de
mână,
Viaţa un salt acolo, Sus,
Veşnicia-i ultima
săptămână
Măsurată cu sânge de
Isus...
c STANCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu