DESPRE DEMNITATEA SCRIITORULUI
Silvia-Gabriela Almăjan scrie: „Tocmai am isprăvit o lectură fabuloasă: Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998) de Eugen Dorcescu. O lucrare, pur și simplu, monumentală, apărută la Editura Mirton din Timișoara (537 de pagini)”, textul este preluat din cartea Eugen Dorcescu, UN ECRIVAIN PAS COMME LES AUTRES, publicată la Timișoara: Editura Eurostampa, 2022.
Se remarcă sintagma „lectură fabuloasă”, un jurnal care a captat interesul și lumea autoarei. După cum notează în carte, Silvia-Gabriela Almăjan l-a cunoscut pe scriitorul/ scribul Eugen Dorcescu, personalitatea acestuia producându-i o impresie aparte.
Cartea dedicată omului și artistului face legătura între generații. Este principalul merit al autoarei. Ea a perceput obligația de a lansa o punte între generația ei și generația celor dinainte, una de ținută și care a pus accentul pe valoare, pe impactul spiritualității asupra cititorilor și a societății în ansamblu.
Cartea are mai multe capitole, abordează opera scribului Eugen Dorcescu, analizează poezia acestuia, proza memorialistică, ne prezintă un dialog cu omul din spatele cărților, eruditul care vede prin timp mișcările produse de cuvintele atinse de har. Avem o scurtă prezentare a operei scriitorului, cu trimiteri la alte cărți de critică sau istorie literară apărute de-a lungul timpului. Bibliografia este cuprinzătoare, cărți care au avut impact asupra cititorului român sau străin. Când atinge problema poeziei, autoarea remarcă unele volume profunde: Agonia caniculei (2019), Biblice (2021), dar și antologia Nirvana. Cea mai frumoasă poezie (2015).
Jurnalele sunt bine analizate și cititorul are ocazia să intre în laboratorul unui scriitor de „linia întâi” ( Îngerul adâncului – 2020; Adam - 2020). Toate au ca final ideea de perspectivă pentru cei inițiați, o revedere după frângerea istoriei (Ne revedem după Apocalipsă), o temă profundă și marcantă, imposibil să fie ocolită de oameni, judecata ține lumea în echilibrul istoriei.
În prefața cărții, domnul Livius Petru Bercea, editorul, notează: „Doamna Silvia-Gabriela Almăjan realizează astfel, poate voit, poate nu, un complex portret al artistului, al omului și al intelectualului Eugen Dorcescu, un gest demn de subliniat și de apreciat” (Maturitatea unui debut editorial, p. 11).
Cu alte cuvinte, intrarea în lumea literară se face cu seriozitate, pasiune, profesionist. De altfel, autoarea mulțumește celor care au inițiat-o în acest demers literar, inclusiv lui Eugen Dorcescu, doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, cea care scris în detaliu despre opera scriitorului, atrăgând atenția asupra valorii acestuia și asupra impactului produs de literatură în societate.
Răspunzând întrebărilor lansate de autoare, referitoare la cărțile publicate care-l reprezintă, Eugen Dorcescu afirmă: „Fiecare în parte și toate la un loc mă reprezintă destul de bine. Totuși, cred că antologiile Nirvana. Cea mai frumoasă poezie și Biblice, dar Îngerul Adâncului sunt cărțile identității mele adevărate, profunde. Și alături de ele, Elegiile de la Carani, care ilustrează, intuitiv, imaginativ, artistic, definiția (poetică și ea, dar, la rigoare, inclusiv conceptuală) pe care am dat-o ființei în volumul Elegiile de la Bad Hofgastein: <<ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte>>” (p. 27).
Observăm luciditatea artistului, puterea de a lansa autocenzura asupra cărților sale, nu se lasă surprins, nu lasă garda jos și acceptă drumul său în viața și literatură. Temele sale preferate: ființa, viața, moartea, relația omului cu Dumnezeu, impactul iubirii asupra vieții, frumusețea naturii ca efect al frumuseții Creației, limitele omului în fața istoriei, capacitatea de a rezista în fața abisului, contemplarea absolutului, întrupat în Omul Iisus. Eugen Dorcescu rămâne ancorat în adevărul revelat, în armonia care se naște în coliziunea dintre cer și omul de pământ, fragil și, totuși, puternic.
Cartea de față este un fragment de istorie literară, un demers critic și o promovare a literaturii solide, cu teme ample, esențiale. Simbolul, așa cum l-a văzut și explicat Eugen Dorcescu, este prezent, analiza făcută, exemplele fiind pertinente prin chiar opera maestrului. Legătura cu Biblia, operele marilor creatori din literatura universală și scriitorii importanți din literatura noastră, este evidentă și Silvia-Gabriela Almăjan pune accentul pe aceste poduri care leagă tărâmuri diverse și importante.
Zenovie Cârlugea remarca într-un text dedicat cărții de față: „Ar fi vorba, aflăm mai către sfârșit, despre o <<Școală de literatură EUGEN DORCESCU>>, <<înființată la 15 iunie 2021, la inițiativa tinerească, generoasă și nobilă a Doamnei Profesoare Mirela-Ioana Dorcescu>>, un fel de <<Salon literar>>, cum zice poetul, având drept țel <<cunoașterea și aprofundarea marii literaturi române și universale, în general, și, în special, studiul detaliat și promovarea, cu obiectivitate, profesionalism și respect pentru valoare, a creației lui Eugen Dorcescu>>.”
Cu siguranță, autoarea va scrie în viitor texte mult mai profunde dedicate literaturii, acest exercițiu de admirație și analiză a operei unui poet important i-a dat posibilitatea de a pune în lumină temele importante ale literaturii, aflată cumva sub aripa nevăzută a profesorilor care i-au imprimat demers.
Silvia-Gabriela Almăjan (n. 8 noiembrie 1976) este profesoară de Limba și literatura română, a absolvit Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara. Născută în zona Banatului, la Bocșa, județul Caraș Severin, este activă la Școala Gimnazială Rama și are o pasiune evidentă pentru fenomenul literar de la noi, scriind prefețe, cronici, eseuri în diferite reviste.
Și-a exersat talentul în volumul colectiv Despre opera lui Eugen Dorcescu și Eugen Dorcescu în „Timișoara”. Volum omagial 80, dovedind că are capacitatea de a se lansa în analize complexe și serioase.
Ea scrie: „Mereu auzim afirmații referitoare la timpurile incerte în care trăim. Tuturor ne este foarte greu să ne obișnuim, să ne adaptăm la noile situații (de pericol, de urgență, de alertă), să ne conformăm restricțiilor impuse. De multe ori mi se întâmplă să observ reacții neașteptate din partea unor semeni”…
Apoi remarcă: „În ciuda situației incomode, sfidând parcă toate condițiile pandemice, scriitorul Eugen Dorcescu rămâne foarte activ în plan literar: reușește, nu doar să scrie și să publice, ci, mai mult, să adune în jurul Domniei Sale o întreagă colectivitate” (p.163).
Omul și vremea sa, omul depășind limitele epocii în care a trăit, prin mărturie…
Scriind despre poezia lui Eugen Dorcescu, autoarea remarcă arhitema (canicula) volumului Agonia Caniculei (2019), frământările și căutările poetului într-un univers în care s-au pierdut sensurile, dar în care există un punct stabil, Dumnezeu. Punctul din care se poate manifesta ființa, prin cuvinte, fapte, viziuni.
Reținem, în final, o remarcă a scriitorului, așa cum i-a mărturisit-o autoarei cărții de față: „Dreptul la o moarte decentă, creștinească, e mai de preț decât, să zicem, dreptul la vot. Nu există o mai mare și mai nobilă faptă de caritate decât aceea de a ajuta un semen să moară demn și în pace” (p.34).
Avem, deci, o carte în care generațiile s-au întâlnit în spirit, apreciere reciprocă, fără obligații, fără taxe, dar pregătite să plătească prețul pentru a menține ființa curată și sub aripa divină, mereu.
Constantin Stancu
Text apărut în rev. „Vatra veche”, nr. 5/2022
Calde mulțumiri și recunoștință Domnului Constantin Stancu! Silvia-Gabriela Almăjan
RăspundețiȘtergere