Simona Mihuțiu - O soacră de poveste, pagini de umor, Editura Vatra veche, 2026. Semnal, semne, câteva note de Nicolae Băciuț

 

Deși pot fi citite și ca episoade de sine stătătoare, povestirile „soacrei de poveste” se încheagă, în cele din urmă, într-o narațiune amplă, coerentă, ca un râu care-și adună toate pâraiele într-un șuvoi, astfel că „povestea” are toate atributele romanești.

Cum toate cărțile Simonei Mihuțiu au priză la realitatea imediată, și de această dată actualitatea este acută, văzută în datele ei definitorii, distincte, unele aflate în ofensivă, legate de pierderi care duc spre o „lume non-umană”.

Narațiunea are ritm, culoare, fiind încă o „boală învinsă” de Simona Mihuțiu, care își consolidează o poziție distinctă în orizontul literar contemporan.

 

Sursa: Nicolae Băciuț

 

Elisabeta Bogățan, Lecțiile mele despre labirint, poeme, Editura Emia, 2026. Semnal, câteva semne

 

Mihai Petre - ZIUA ÎN CARE MOR CAII, roman, Editura Emia, 2026... Un roman de viață, etapele prin care trecem. Caii: realitate și simbol, cu fiecare etapă caii se duc în câmpia istoriei

 

David Valentin - Râzi cu lacrimi, Editura Pim, 2026. Semnal, semne, sonete cu tâlc

 

Doina Bălțat - RĂMÂNEREA LUMINII, Editura Vatra veche, 2026. Semnal, câteva note

 

Constantin Stancu, Muntele pe acoperiș, poeme, Editura Vatra veche, 2026. Semnal, poem de referință dintr-o istorie luată în leasing...

Cartea Muntele pe acoperiș, poeme, apărută la Târgu Mureș: Editura Vatra veche, 2026, editor Nicolae Băciuț.

Volumul de poezie reprezintă mesajul legat de lumea în care trăim și-n care oamenii au început să-și schimbe modul de a privi spre viitor, preferând o istorie luată în leasing.

Actualitatea de ieri și de azi a oferit temele care marchează ființa.

Posibilitățile sunt imense, există masive depozite în abis, dar și un loc bun în acest prezent primit la promoții de lux.  

Poezia, prin limbajul ei, prin imagini și valori poate da un ton optimist. În acest tsunami de informații, imagini, noutăți se află o lumină subțire, un glas bând și curat. Totul este să ai cheia de la ușa potrivită. 

 Un poem de referință: 

Glasul

 

Dimineața pe răcoare am auzit glasul,

sunetele unice s-au imprimat în lutul prezentului.

Mă străduiesc să le transpun pe un cilindrul simplu și

să învârt manivela cu diacritice, pentru a-l reasculta.

Îl voi transfera pe un disc de ebonită, cu ac simplu,

precum cel de la mașina de cusut iluzii.

Am să depun efortul de a transpune sunetele pe o bandă magnetică,

una care se mișcă de la răsărit la apus,

voi auzi iar glasul acela din dimineața răcoroasă, cu pereți de diamant.

Până urmă, îl voi ține captiv într-o celulă de fluture, cu memorie bună, pentru ceilalți, din alte încăperi,

pentru inteligența artificială, care se presupune că înțelege

mesajul, sensul, limbajul, absența.

Torn fiecare sunet în difuzoare de ceață albastră,

sunetele sunt la fel: un susur delicat și moale.

Notă. Constantin Stancu ©

Remus-Valeriu Giorgioni, Marea, portal către constelații, poeme, Editura Junimea, 2026. Semnal, câteva note

 

Sonia Elvireanu - LUMINA DIN ÎNSERARE, poezie, Editura Ars Longa, 2025

 

Livius Petru Bercea: Dialog cu opera lui Eugen Dorcescu... Recuperarea poeziei și a destinului

 

Nicolae Crepcia, Lacul cu o singură lebădă, poeme, Editura CronoLogia, 2026. Semnal, semne

 

Mirela Cocheci, MANDALE, poeme, Editura Tim, Reșița, 2026

 

Cornel Nistea - MUSAFIRUL ÎNDELUNG AȘTEPTAT, Editura Casa Cărții de Știință, 2026. Antologie de proză scurtă

 

Dumitru Tâlvescu - GISSELA, ediție revăzută și adăogită, Editura Castrum de Thmes, 2025. Prefața Daniel Luca

 

Giuliano Landolfi - DIN ÎNTUNERIC LA LUMINĂ: LUMEA RECREATĂ A MARIEI (Traducea Sonia Elvireanu), Editura Ars Longa, 2026. Semnal, câteva note

 

Ziua Iubitorilor de Carte

 

Ioan Dan Bălan, MOMÂRLANII MEI, reportaje, Vol. I, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2026... Semnal, câteva fotografii

 

Mircea Stâncel, CARTEA CONFLICTELOR, poeme, Editura Școala Ardeleană, 2025. Semnal, câteva note, semne literare

 

Gongul și rochia de nisip

 

ÎNCOTRO?

 

Ioana Geier şi-a pus sinceritatea în joc în cărţile publicate anterior: „Femeie, ia-o spre vest!” – scriere în proză  şi „ Rochia de nisip” – versuri, iar prin  cartea „ Gongul din Altenmunster” continuă povestea ei de femeie singură împotriva valului vremii, a schimbărilor care se produc în Europa şi care marchează fiinţele, mişcarea oamenilor din estul Europei spre vestul continentului şi formarea de familii sub presiunea schimbărilor, a tendinţelor economice, a căderii unui sistem în est şi a redescoperirii vieţii în sine ca viaţă.

Cartea „Gongul din Altenmunster”, apărută la Editura „ Polidava” – Deva, 2007, consilier editorial Eugen Evu şi tehnoredactare – procesare Ion Urdă – Hunedoara,  surprinde prin curajul unei femei singure care crede în destinul ei de a aborda esenţa existenţei umane – speranţa spre mai bine. Este biografia destul de frustă a scriitoarei care se eliberează prin scris de povara dragostei dusă de ea prin lume, de la o margine de continent la altă margine, o dragoste neconsumată, doar zbucium, doar aşteptarea minunii care vine din relaţia plină de forţă a iubirii, ar fi putut salva existenţa unei vieţi.

Împinsă de realitate, o româncă e nevoită să caute mirajul căsătoriei în vest, în Germania şi să poată realiza ceea ce în România i-a fost refuzat. Relaţia aceasta nouă, dintre o femeie şi un bărbat, văzută exclusiv prin ochii femeii, se încheagă în carte şi continuă  taina din celelalte cărţi.

Cred că scrisul la Ioana Geier este o modalitate de a fugi de realitate într-un fel, o recunoaştere tacită şi adâncă a faptului că reorganizarea unui continent, prin apropierea informaţiilor, a economiilor, a legilor statale nu rezolvă problemele oamenilor,  ci dau un nou sens existenţei, noi provocări.

Cartea nu are propriu – zis un fir epic, dar se leagă prin frânturi de gând, de imagini, de cuvinte, de năzuinţe, de anotimpuri redescoperite, se recompun din fragmente disparate zile şi nopţi în care femeia aşteaptă, răspunde doar gongul … Uneori e prea multă singurătate în viaţa eroinei, ţipătul ei discret printre brume, flori şi speranţe, răzbate până la cititor.

Se întreabă femeia, ca oricare dintre noi, ne aude cineva, e capabil cineva să aştepte un semn venit din taina singurătăţii.

Tablourile din carte se leagă în jurul unor idei simple, o portiţă deschisă care îndeamnă la înţelepciune, la căutarea familiei, dincolo de eu-ul fiecăruia. Iar singurătatea se accentuează şi mai mult, captivitatea între generaţii care nu mai au legături, care privesc fiecare spre alte valori, ruptura dintre oameni, nu numai dintre civilizaţii, ceva pierdut definitiv. 

 

„Lecţia aceasta de înţelepciune din faţa portiţei semi – deschise, m-a întremat din nou. Pentru că, indirect, cu subtilitate, a vrut să-mi comunice părerea sa despre mine; părerea unei femei ce a crezut, la timpul ei, în principiile solide ale familiei, principii cărora le-a rămas fidelă şi astăzi, comparativ cu mai tinerele generaţii în care nu primează decât nevoile eu –ului”.

 

Cartea  prinde viaţă din gesturi simple, în jurul unor obiecte banale ca frigiderul, televizorul, sau privitul la fereastră, lucruri vechi care îşi caută locul, un copac bătrân, grâul care rodeşte, florile mari, culori albe şi roşii, grădina care aşteptă ploaia …

În viaţa aceasta din Germania revin imagini din viaţa trăită în România, o lume mai săracă, dar mai dispusă să comunice încă, să se bucure de o bere, de un mic la grătar, de tragedii care nu se spun şi care se văd din forfota lumii, imagini peste imagini, care revin pentru a da un sens povestirii din povestire .

E uneori un fel de tristeţe în scrisul Ioanei Geier prin faptul că această lume nu-l caută pe Dumnezeu, nu caută esenţa pură, e gongul, nu e clopotul, de aceea singurătatea se potenţează.

„Mai vreau şi mâine privind pe fereastra aceasta, dacă visele mi s-au prăbuşit înainte de izbândă. Mai vreau lângă omul acesta, dacă tot nu m - a descoperit un altul mai devreme.

Să-i spun <<Gutten Morgen !>> în fiecare dimineaţă, la răsăritul de soare şi <<Gutten Nacht !>> când somnul mă cuprinde, în noapte. „

 

Cartea se termină cu întrebarea „ Încotro ?”

Pare întrebarea unei femei singure, dar prin reflex, e întrebarea Europei, sau a lumii, sau a ta, cititorule, sau a sunetului care zboară din mişcarea zilei în univers…

 

Constantin Stancu

Primăvara, 2007.               

Sebastian Văduva - Despre experiența oamenilor de succes, trăsături și tentații. Înzestrări naturale, abilități de negociere, hărnicie, creativitate, determinare, altruism, pragmatism

 

Despre Răscoala lui Horea. Local și european

 

Anotimpurile Răscoalei lui Horea

 

În anul 2025, între 22-23 mai, a avut loc un eveniment deosebit la Deva, Conferința Internațională „Între local și european – 240 de ani de la martirajul lui Horea, Cloșca și Crișan”. Cu acest prilej, un număr important de istorici, oameni de cultură, iubitori ai istoriei, au avut expuneri documentate despre eveniment, bine argumentate. Cu toate că au trecut 240 de ani de la răscoala cunoscută, o serie de materiale istorice au fost prezentate, noi și vechi paradoxuri au fost scoase la lumină. Sub coordonarea lui Ioan Bolovan, din partea Academiei Române, și Ioan Sebastian Bara, managerul Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva, au fost adunate aceste texte istorice într-o lucrare amplă, 751 pagini de ținută academică. Această manifestare științifică s-a materializat în cartea ÎNTRE LOCAL ȘI EUROPEAN, 240 de ani de la martirajul lui Horea, Cloșca și Crișan, Cluj-Napoca: Editura Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, 2025, finanțarea fiind asigurată de Consiliul Județean Hunedoara.

Cei doi coordonatori au avut un cuvânt introductiv, punctând momentul. Domnul academician Ioan-Aurel Pop a prezentat, pe scurt, viziunea lui David Prodan despre Răscoala lui Horea, plecând de la teza de doctorat semnată de autor în 1938 și de la reeditările lucrării de referință, cunoscută în mediul academic și în rândul istoricilor, dar și a iubitorilor de cultură. De fapt, cu acest prilej, în anul 2025, a fost lansată a treia ediție, un reper în scrisul istoric românesc.

Cartea are mai multe paliere, legate de fenomenul istoric: percepții străine ale românilor, apoi aspecte legate de tradiție și inovare metodologică. Filmul evenimentelor între represalii și consecințe, memorie și reprezentare, istorie și istoriografie, aspecte între mitologie și realitate. O monografie amplă, cu impact, atingând esențele răscoalei.

Cartea reflectă timpul răscoalei ca o izbucnire violentă a societății, contradicțiile sociale amplificându-se la maxim în acei ani. Transilvania a fost locul unde s-au petrecut faptele cunoscute: În Zarand, pe Mureș, în comitatul Arad, pe Valea Streiului, în Țara Hațegului etc. Cititorul are în față o geografie istorică a vremii, un film bazat pe mai multe cadre în care s-au desfășurat fapte violente cu impact emoțional, mitologic, social. Era vremea schimbărilor, în epocă răscoala avea legătură cu Războiul de Independență a Coloniilor Americane sau cu Marea Revoluție Franceză, evenimente cunoscute pe plan internațional. Există o punte între local și european sau chiar universal. Răscoala a pus problema desființării relațiilor feudale depășite de evoluția socială, de ruperea relației nobil-iobag. Iobagii susțineau societatea fiind legați economic și juridic de nobil, stăpânul vremii. Dar și nobilii erau legați de țăranul harnic, priceput la muncile câmpului, pădure, gospodării. O legătură brutală, care a modelat istoria, pregătind evenimentele ulterioare legate de revoluțiile de la 1848 în Europa etc. Au murit atunci peste 500 de țărani, dar și aproximativ 150 de nobili. Răscoala reflectă universul țăranului român și ideea țăranului deschis, luminat, cunoscător al suferințelor și tradițiilor vremii. Totul pare în hotarele vechii Dacii, o amprentă istorică demnă de reținut. Problema s-a complicat și mai mult din punct de vedere etnic, țăranii erau români, nobili, maghiari în Imperiul Austro-Ungar, astfel caracterul violent a fost amplificat de factori care țin de coagularea unei națiuni. De fapt, ridicarea țărănimii române din Transilvania a pus acut problema națiunii române cu drepturi depline. Țăranii au fost tolerați la acel moment, fiind excluși din rândul cetățenilor ținutului, statut blocat și de legile în vigoare. Pe acest fond s-a format și „mitul împăratului”, cel care ar fi putut duce la rezolvarea tensiunilor, dar relațiile sociale din imperiu au blocat fenomenul, acutizând relațiile interumane și relațiile dintre națiunile din imperiu. Mitul a rămas mit.

Răscoala nu a fost o revoluție așa cum au încercat unii să pluseze, nu a avut o finalitate specifică revoluțiilor. A reprezentat un moment istoric important. Sunt câteva idei care se coagulează în carte. Ele punctează istoria noastră, dau mesaje despre faptul că povestea nu ar trebui să se repete, poate mai acut, datorită evoluției sociale în epoca societății informatizate, când știrile despre evenimentele violente, care izbucnesc în diferite zone ale lumii, sunt tot mai dese.

Cartea are numeroase pagini în limba engleză, deschiderea spre european și universal făcându-se prin aceste texte care transmit mesajul pertinent, academic, despre istoria românilor.

Cartea pune în lumină, alături de fenomenul prezentat și unele aspecte legate de istoria noastră, cum ar fi: imaginea românilor în relatările călătorilor străini, problema elitelor și maselor, imaginea celor trei eroi, Horea, Cloșca, Crișan, în scrierile bisericești sau cauzele răscoalei în viziunea puternicilor zilei. De-a lungul timpului s-a pus problema canonizării lui Horea și Cloșca, valorificare arhivelor imperiale, prezența eroilor în corespondența vremii, legătura socială între Horea, Avram Iancu și împărat, dar și activitatea poliției secrete a vremii. Chiar dacă răscoala a fost reflectată în literatura sau filmul de la noi, au existat și momente în care faptele au fost politizate excesiv, mai ales în perioada socialistă, răscoala fiind considerată, eronat, ca fiind revoluție.

Scriind despre teza de doctorat a lui David Prodan, domnul academician Ioan-Aurel Pop reține: „David Prodan, s-a considerat toată viața un țăran, deși devenise un intelectual rafinat. El a scris preponderent despre țărani și a trasat un portret al țăranului. Țăranul lui David Prodan a fost întâi de toate om, de orice limbă și confesiune, dar, prin număr și pondere în Transilvania, a fost român. Țăranul este prototipul românului medieval transilvănean, fiindcă elita era, de la o vreme, cvasitotal neromânească…” (p. 14). 

Constantin V. Necula, referindu-se la mitul lui Horea, punctează: „Cea mai frapantă proiecție mitică este însă cea de <<Împărat al dacilor>>. Această titulatură, deși anacronică, demonstrează o intuiție extraordinară a imaginarului colectiv. Într-o perioadă în care elitele cărturărești abia începeau să articuleze ideologia daco-romană ca fundament al revendicărilor naționale (prin Școala Ardeleană), conștiința populară făcea deja, pe cale intuitivă, această legătură” (p. 214).

Cartea merită citită atent, pentru că istoria ne permite să vedem în trecut cum se poate modela viitorul nostru. Cum vom trece prin numeroasele contradicții, tensiuni sociale, prin încercările care vin brutal, violent, pregătind noua paradigmă românească, pendulând între local și european...

 

 

Note Constantin Stancu

*Text publicat în revista „Răsunetul cultural”, nr. 7/2026