Cupe crin şi ferestre abolite la George Holobâcă
Poezie clasică intersectată de
temele moderne, iată poetului în căutarea pietrei de aur, aşa poate fi
prezentată cartea lui George Holobâcă[1], o
carte cu titlu simplu, Sonete[2]. Se pare că el a
renunţat la moda titlurilor şoc, preferând un titlu corect, un semnal perfect,
poezia se prezintă simplu prin jocul rotund în interiorul poemului, poezia nu a
murit, e aici, lângă mintea cititorului, lângă inima celui plecat în călătoria
spre Sine, complicat ritual, fulgerat de mistere.
Poetul rămâne fidel crezului
său: versul poate aduce puţină muzică în sufletul cititorului, poate redesena
simetria cuvintelor care dau viaţă, este semnul că frumuseţea poate fi atinsă.
Sensibil, George Holobâcă îşi
desenează sonetele cu gingăşie, cu tandreţe, pune misterul florii de crin în
silabe, sau cheamă păsări roşii pentru ochiul celui care doreşte să vadă
dincolo de orizontul poemului. Autorul prinde ceva din deriva omului într-un
veac orb, speră că îngerii vor plânge, că poetul îşi va regăsi mantaua
misterioasă şi adevărul va cădea răpus într-o istorie fără vârstă, de aramă.
Nostalgia paradisului pierdut sau elipse de apă, poate cocorii din vise, sau
umbra macilor pe un poem, sunt toate temele preferate ale autorului. E
greu de strunit sufletul omului într-o vreme a căderilor, într-un veac în care
revin marile teme ale artei, de la misterele creştine la misterele sociale,
timpul şi-a pierdut dimensiunea, peisajul este acolo în culorile despletite, în
exploziile lente, în magia numerelor sau în sonetul care îşi picură aripile de
înger peste umbra îndrăgostitului.
George Holobâcă se bate pentru
fiecare sonet, îl vrea perfect, îl vrea sonor, cântec în plină ninsoare, zarea
se sparge de atâtea întrebări… Cu fiecare sonet se descrie o lume mişcată,
deformată de cuvintele care îi dau viaţă. Cu săbii de foc arhanghelii veghează,
bântuie flăcări în oase, corăbii fără cârmă plutesc stingher, se mişcă totul,
toate rămân pe loc, somn din zăpezi peste plaiuri, corolă de patimi tivită în
lut, veşti de împăcare vin din cer pe pământ…
Senzaţia că toate sunt sub
ochiul atent al îngerului păzitor, metaforic notând, este redată în sonetul Big brother, fratele mai mare atent:
de
pretutindeni big brother veghează
din
ochi de peşte şi vârtejuri de vânt
din
verbe mârşave cu guler răsfrânt
şi
genele razna din metastază
ce
au cu moartea în secret legământ
puterea
din vârful limbii retează
voinţa
de-a fi din capăt de rază
şi
împotrivirea la real din cuvânt
de
neschimbat toţi suntem cu Dumnezeu
cum
negura din seninul din vară
potcoava
de aur din curcubeu
şi
roua din nefiinţă avară
poemul
cine-l întocmeşte mereu
să
plimbe stelele-n iarba cea rară
Fiinţa geamănă, fiinţa
spirituală, Ova, e prezentă, poetul o invocă în poeme, o cheamă la marile ritualuri,
la taina dragostei care depăşeşte întâmplarea imediată, vizează lumea eternă,
umbrele, zeii, martirii, prefigurează învierea… Ova e martorul tăcut, martorul care vede viaţa din sonete, fiinţă
abstractă şi concretă totodată, motiv şi argumentul poetului îndrăgostit de
femeia din sonete… Lumea se modelează după arhetipul feminin, misterul intră în
versuri ca focul în metalul topit, nuferii scriu şi-n mâl, zorii aduc cântul
ciocârliei… Ciclul de sonete eneada
denotă o întoarcere la misterele evului mediu, când sonetul era rugăciune…
George Holobâcă pune în poeziile
sale ceva din arta vizuală, culori, forme, teme clasice şi teme moderne,
perspective suprapuse, azi-cândva, momentele nodale ale istoriei, cele care
prin tensiune lor au creat ferestre în lume…
Mai multe sonete au ca temă fereastra: fereastra albă, abolirea
ferestrelor, aripi moi la ferestre, iar acolo unde motivul ferestrei se topeşte,
apare icoana, apoi tabloul prins în plasa culorilor… Poetul dedică poezia sa
unor persoane apropiate, cele din istoria imediată, cele din istoria artei, a
literaturii, taina din relaţii vizibile sau invizibile, din legături care
luminează destinul individului.
Revolta poetului în piaţa
centrală a istoriei este evidentă: „magnaţii roşii au priviri atee/ şi-i scutură
din calendare pe sfinţi/ nu vor strămoşi nici neam nici fraţi nici părinţi/
doar trup de aur în orice idee”/ - magnaţii
roşii. De reţinut că infirmii îşi aprind cârjele pe altare, ritualul
paradisului pierdut e perfect, luna iveşte şuie hotare…
Dragostea este un ritual
complicat, ceva din evul mediu întunecat, mari simboluri cad în sufletele celor
care iubesc: „noi doi locuim într-o sferă/ călcâi în călcâi şi spate în spate/
artere în artere soră şi frate/ cu ani rotunzi număraţi câte-o eră”/ - culori despletite
Poet al profunzimilor, ascunzându-se-n
sonete, căutând un timp absolut în care toate se preschimbă în cântec şi
ferestrele se închid sau se deschid, în spectacolul naturii, prin ecouri
tainice, prin peisaje de mister şi revolte alambicate, George Holobâcă s-a mai
deschis spre cititor cu o carte de versuri în care a pus crezul său: poezia e
clasică, nu se schimbă, doar unghiul din care ne cântărim tristeţile este altul,
unghiul poate fi modern, ori simbol, sau existenţă crudă… El mulţumeşte profesorului
şi iubitorului de poezie Ovidiu Crişan care a făcut posibilă apariţia cărţii,
probabil cartea are o istorie a ei, specială, unică: „pe linii libere vulturii
zboară/ pe zări scriind cu litere aldine/ porunci ce curmă speranţe destine/ şi
libertăţi din reverii de fiară”/ - linii
libere
Volumul debutează cu o scurtă
prezentare a vieţii şi operei lui George Holobâcă, cel îndrăgostit până la
sonet de frumosul din artă, el face parte din breasla tot mai rară a
meşteşugarului artist, aplecat peste bijuteria sa, învăluită în culori absolute…
Constantin Stancu
[1] Holobâcă Gheorghe; Pseudonim:George Holobâcă
Născut la poalele Rarăului, în satul Chiril, comuna Crucea, judeţul Suceava, în familia de gospodari munteni Simion şi Floarea Holobâcă;
Licenţiat al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, promoţia 1972;
Profesor de română şi franceză şi director la gimnazii şi licee din Vulcan,Lupeni, Brad şi Cluj-Napoca, actualmente pensionar.
Activitatea literară şi culturală:
- colaborator permanent la revista literară "Discobolul" de la Alba Iulia, membru al USR din 2007, filiala Alba-Hunedoara, poet, eseist şi traducător de poezie franceză.
- Cărţi publicate:publicate: 12 prozatori, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, Via caprelor - proza scurta, Ed. Călăuza, Deva 2003, Armura de lut, roman, Ed. Călăuza, Deva, 2003, Purgatoriul cocorilor, roman,Ed. Călăuza, Deva, 2006, Gloria zăpezii, poezie, Ed. Danimar, Deva 2007, Orologii de duminica, poezie,2008, Alergarea pe cerc, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012, Sonete, Editura Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012.
Născut la poalele Rarăului, în satul Chiril, comuna Crucea, judeţul Suceava, în familia de gospodari munteni Simion şi Floarea Holobâcă;
Licenţiat al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, promoţia 1972;
Profesor de română şi franceză şi director la gimnazii şi licee din Vulcan,Lupeni, Brad şi Cluj-Napoca, actualmente pensionar.
Activitatea literară şi culturală:
- colaborator permanent la revista literară "Discobolul" de la Alba Iulia, membru al USR din 2007, filiala Alba-Hunedoara, poet, eseist şi traducător de poezie franceză.
- Cărţi publicate:publicate: 12 prozatori, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, Via caprelor - proza scurta, Ed. Călăuza, Deva 2003, Armura de lut, roman, Ed. Călăuza, Deva, 2003, Purgatoriul cocorilor, roman,Ed. Călăuza, Deva, 2006, Gloria zăpezii, poezie, Ed. Danimar, Deva 2007, Orologii de duminica, poezie,2008, Alergarea pe cerc, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012, Sonete, Editura Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012.
[2] George Holobâcă, Sonete, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2012.
