marți, 31 mai 2022

Rezultatele CONCURSULUI NAȚIONAL DE POEZIE „RADU CÂRNECI” 2022


 

Revista „Arena literară”, nr. 25/2022. Semnal, sumar, raftul de cărți, teme literare în arenă






Sursa. Nicolae Roșu

Bărbatul fără trup

 

COLIVIA DE AUR

 

 

Aşteaptă pe fragede poteci fiinţa ta geamănă,

jumătatea pierdută la naştere,

fii răbdător,

nu provoca ninsoarea,

nici albul până când vine el în ochiul tău neînvăţat cu lumina,

eliberat din tăcere…

 


 

 

O, anotimp, ca o cuşcă de aur

în care l-ai prins,

anotimp în care locuieşte

bărbatul fără de trup…

 

C Stancu © 

Revista „Vatra veche”, nr. 5/2022. Semnal, sumar, semne, primăvara cuvintelor, dialog în cetate... Nicolae Băciuț și literatura actuală




 

Un poem de Aurelian Sârbu... O călătorie prea scurtă....

 

TUAREG

îmi născocesc de-o vreme lungă
        ora de singurătate
nu mă regăsesc în oglindă
        dincolo de umbre --
ademenirile Șeherazadei
        spre oaza ultimului popas cu apă vie

 
 

călătoria mea e prea scurtă
o simt ca un repaus sosit târziu
         risipit în nimicuri
cu iluzia spectacolului fără dialoguri

aș fi petrecut mai mult timp cu mine
când număratele-mi clipe au rămas în impas.
 
 
 
Aurelian Sârbu

vineri, 27 mai 2022

Dumitru Augustin Doman despre romanul Judecătorul și jurnalul ars... Câteva semne, note de lectură

 

Un roman al provinciei actuale

 

 Constantin Stancu - membra al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România - este un autor prolific de poezie, proză, critică, eseu. Recent, a publicat romanul Judecătorul si jurnalul ars (Editura Universitară, București - 2021), roman care face parte dintr-un ciclu care mai cuprinde Vadu Ars si Migranți fără bagaje. Judecătorul din titlu nu este nici pe departe personajul central. De fapt, aici nu există un personaj central, ci un cere mai larg de personaje care viețuiesc în orășelul Vadu Ars, fost orășel monoindustrial, deci în care toată lumea trăia, direct sau indirect, de pe urma combinatului siderurgic, lichidat în lunga tranziție din anii 90-2000. Acest cerc de personaje se strânge ghem în orășel sau se lărgește în tară, în funcție de meandrele narațiunii. 


 

Un industriaș prototip al capitalismului sălbatic, un tânăr avocat, un agent de vânzări rapace, o tânără frumoasă și altruistă, unchiul acesteia cel înțelept, judecătorul însuși ș. a. formează cercul aparent închis al micii provincii, doar că el se lărgește sporadic prin unele personaje până la București sau până la Cluj. Am putea spune că acest cere narativ este nu doar al personajelor bine conturate fiecare prin trăsături distincte, unele mai pe larg, altele mai sumar, dar cercul este și al poveștilor de dragoste sau de prietenie dintre personaje, povesti cu final imprevizibil, unele, cu final deschis, altele. Este subliniată diferența dintre răgazul în care se trăiește la Vadu Ars, unde timpul, vorba lui Marin Preda, are nesfârșită răbdare și Capitala, unde, firește, viața e mai trepidantă!

Autorul se mai deconspiră că e și poet și mai scapă câte o imagine care ține de genul liric: „Pomii aveau personalitate și parcă se pregăteau de taclale. Umbra făcea ziua suportabilă și timpul cădea pe asfaltul trotuarelor ca o piele de animal care se năpârlea“.


 

Romanul este unul de strictă actualitate, cu tot ce vedem în jurul nostru astăzi, cu cotidianul mai luminos sau de tot întunecat, fiecare capitol fiind încheiat însă cu notațiile cu italice din jurnalul judecătorului Teofil Ciocan, jurnal cu mai putină priză la realitate, fiind unul livresc.

 

 

Dumitru Augustin DOMAN

În jurnalul „Argeșul”, 24-30 mai 2022, p. 6.

Camelia Ardelean, Urme de condei, Iași: Editura StudIS, 2022. Semnal, sumar, motto...


 

 

Motto:

„Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci. Alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca pe un palat, eu mi l-am imaginat        întotdeauna ca pe o bibliotecă şi acolo mă aflam eu.” (Jorge Luis Borges).

 

 

Sumar:

 

Gligor Haşa – atunci când Să mor(i) de dor poate fi o binecuvântare * 7

Ionel Necula – cu sufletul în palma cititorului * 11

Constantin Marafet – atins de febra pietrelor cărunte * 18

Mirela Ianuş Dinga – arzând sub amnarul cuvântului * 24

Daniel Marian – în primejdia dintre a iubi şi a nu (mai) iubi * 29

Viorel Surdoiu – împletind (culori în) cuvinte la porțile toamnei * 33

Florea Constantinescu – Cu faţa spre steaua polară *39

Dora Pascu – aşteptând speranţa în a cincea staţie * 46

Miron Ţic – o voce suavă în „orchestra” literaturii hunedorene * 52

Gabriela Verban – Aşteptând exodul cuvintelor * 57

Gligor Haşa – poeme (de) pe o margine de stea * 65

Katherine D. Mag – alchimista lacrimii de suflet * 74

Emilia Stroe-Ţena – Destin românesc * 78

Dumitru Buţoi – când lacrima poemelor inundă ochiul minţii * 84

Mihaela Cerasela Jerlăianu – Întâlniri pe crucea vieţii * 90

Tudor Cicu – atunci când ştii/crezi că nu eşti în povestea aceasta 96

Dumitru Horlaci – privind la străinul din oglindă * 104

 Virgil Ioviţa – mărgăritare de gânduri pe portativul vieţii * 108

Ion Popescu-Brădiceni – Rob la poezie * 113

 

Editura Universitara va fi prezentă la Targul de carte Bookfest, in Bucuresti, 1-5 iunie 2022

 

Va anunțam cu bucurie ca, în perioada 1-5 iunie 2022, Editura Universitara va fi prezentă la Târgul de carte Bookfest, înBucurești. Evenimentul, primul de aceasta amploare organizat după pandemie, va avea loc în Pavilionul B2, Complexul Expozițional Romexpo, iar pe noi ne găsiți la standul cu numărul A03, foarte aproape de intrarea principala.

Vor fi expuse la vânzare cărți din portofoliul nostru, inclusiv cărțile apărute în urma Concursului de manuscrise.

Dacă veți dori sa ne vizitați, vă așteptam cu drag, în oricare dintre zilele Târgului, intre orele 10 și 20.


Toate cele bune, 



--



Tel:    021 315 32 47  
           0745 204 115
www.editurauniversitara.ro  / Facebook

miercuri, 25 mai 2022

Poemul pisicii - Pisica poemului

 

POEMUL PISICII

 

 

                        Stăteam la fereastra ce da spre ziua de mâine,

                        scriam poemul acesta,

                        iar pisica noastră cea flămândă se apropia,

                        atingea fiecare vers ca pe o vrabie speriata -

                        întindea lăbuţele cu ghiare

                        spre ghiarele poemului,

                        era un poem oglinda despre pisica...

 

                        Atât a spus :

                        “ acesta este poemul pisici “,

                        de atunci ea nu mai vorbeşte,

                        a pierdut darul cuvântului,

                        doar toarce fericita,

                        aşteaptă ca prin sticla ferestrei

                        să intre -n casa alt poem... 

 


 

 

 

 

                        PISICA POEMULUI

 

 

                        Pisica stătea la fereastră,

                        lingea peisajul de iarna,

                        întindea lăbuţa după

          ghemul nervos al străzii,

                        agăţa cu gheara firul subţire albastru

                        şi pulovărul oraşului începu sa se destrame...

 

 

                        Poate-n ochii pisicii oraşul e un şoarece,

                        sau un ghem a cărui fire se pot încalci,

  fereastra o desparte de spital, de primărie, de catedrala,

                        de ceilalţi şoareci

                        care fug din calea noastră

                        şi se ascund în gaura neagra

                        sub porţile albe ale iernii...

 

 

C Stancu ©