Cu ocazia Sărbătorii Învierii lui Iisus Hristos,
un semn de primăvară bogată, sănătate și bucurii!
Pace în suflet și speranțe împlinite!
Să cunoști puterea învierii Lui,
Să o simți în ființa ta curat,
Pe când lumea atârnă de un cui,
Înfipt în mâna Celui ce-a înviat…
ADRIAN BOTEZ, ANARHO-SENTIMENTALISTUL DINDĂRĂTUL PROPRIEI ABSENȚE[1]
Adrian Botez este un liric superb de orgolios, cu un discurs poetic evaziv și aluziv, exploatând teme și aspecte cotidiene, civice, religioase, patriotice, ingenios articulate de o fantezie neliniștită, șocantă pe alocuri. Un misticism ferm, dar temperat, se conjugă cu meditația adâncă și cu o sinceritate debordantă, ceea ce face ca poezia-i să se învecineze, natural, cu teologia şi filosofia.
În Domnia lebedei, noul său volum de versuri, ne aflăm într-un “muzeu” care, încercând să configureze viața, redimensionează un univers descompus, prin disoluția prezentului, cu teribilele lui provocări “pandemice” - oferindu-i, totuși, o punte de salvare : întoarcerea la creștinism și la valorile morale tradiționale. În fond, aceasta este aventura lirică a gândirii lui Adrian Botez, riscantă în lumea de azi : naivă și primejdioasă, totuși atractivă și vizionară. Avem de-a face, cum ar spune-o poetul însuși, cu un “dialog” – șiret și rafinat –între “lebădă și bufniță”, în care percepția obișnuită este minată de un ușor scepticism lăuntric, mai mult bănuit, decât transmis.
LEBĂDA, “Zână din Ceruri”, acest simbol complex – pasăre venerată în varii culturi (de pildă, la celți, o pereche de lebede conduce Barca Soarelui peste ceruri; în șamanism, cu abilitatea neobișnuită de a putea călători în lumea de dincolo) – temă fascinantă, pentru nu puțini artiști și scriitori, de-a lungul vremilor – celebrează, și la Adrian Botez, Frumusețea, Credința și Profunzimea Sufletului. Este “Pasăre de Promoroacă”și “Ultim Glas al Mântuirii”, vehicul al lui Vișnu “cu Aripi de Mătasă” și Androgin Alchimic (“Androginul-Lebădă” este chiar titlul unei secvențe lirice din volum). Ne răzbate-n urechi Lohengrin-ul wagnerian și nu clipocelile de-ape, ale lacului lui Ceaikovski. Iar la instaurarea “domniei lebedei”, poetul devine “Frate al lui Crist / încoronat cu Raze de-Ametist”.
Frământările interioare, încercările de a transforma realitatea monstruoasă într-o pagină de vis, într-o întoarcere în Paradis, înnobilează versurile, ca-ntr-un experiment ermetic și mantric. Chiar dacă ne pune în fața “statuilor” și a luminilor trecutului, poetul nu ne descoperă și “secretul” acestora, astfel că partea cenușie a lumii trăiește, în continuare, aceeași dramă a cunoașterii, iubirii și a idealurilor tot mai greu de atins. Mișcările inimii rămân, în continuare, un câmp magnetic, un necunoscut inerent sensibilității, ceea ce nu-l oprește pe poet a săvârși o operație de magie vitală a fondului românesc arhaic, sentimental și profund, presat, azi, de circumstanțe urgente și dramatice.
Interesant este poetul și din punct de vedere stilistic, mai toată poezia sa fiind un torent verbal impetuos, care amestecă ritmuri variate, diferite forme de prozodie, Adrian Botez fiind stăpânit de cuvinte, de muzica și forța lor de penetrație. El “oficiază” nu numai în catedrale, ci – whitmanian sau maiakovskian – pe baricade, în piețe sau pe scenă, alteori se dedulcește eminescian, sau chiar barbian și arghezian, făcând apel nu numai la ritmurile respective, ci și la vocabular, sintaxă sau forme de versuri, organizate similar. De altfel, privită în ansamblu, forța poeziei lui Adrian Botez constă, indiscutabil, tocmai în bogăția excepțională a limbajului, în stilul ultramodernist de a combina expresia frumoasă, cu “graiul cu-ndemnuri pentru vite”, cu trivialul cotidian, ca-n paradoxism, reușind să creeze impresia de naturalețe, de firesc.
Un adevărat exercițiu de stil și virtuozitate, așadar - dând culoare și consistență unui poet anarho-sentimentalist, care descoperă valoarea și semnificația existenței, în spatele propriei căutări, sau – ca să fim mai aproape de verbul poetului –”dindărătul propriei absențe”.
de prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE
Universitatea NEW MEXICO / S.U.A.
***
prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE
Universitatea NEW MEXICO / S.U.A.
Cuvânt înainte
(fragment)
Însă aici voi cita o filă inedită, datată 27 martie 1991, un veritabil metatext, care atestă atât fascinația exercitată de Psalmi asupra Poetului, cât și acuitatea unei persuasive autoanalize, întreprinsă din mai multe perspective – psihologică, estetică, stilistică:
„Voi începe prin a nota indicibila senzație de bucurie și de deplinătate lăuntrică pe care am încercat-o aseară, exact la ora 21:15, gândindu-mă că a doua zi (azi, adică) voi începe versificarea Psalmilor. La 10:20, astăzi, m-am așezat la masă. Încă din zori am fost după cumpărături, apoi, revenind, mi-am făcut o cafea și, la 10:20, cum ziceam, am început lucrul. Am înaintat, slavă Domnului!, mai repede și mai bine decât îmi închipuiam. Dimineața am încheiat o primă redactare a Psalmului 1. După-amiază, deși îmi propusesem să nu revin la textul bază, n-am avut răbdare și am trecut la Psalmul 2. La această oră (18) e gata și varianta versificată a acestuia. Textul e cursiv, muzical, solemn. Mă întreb dacă n-ar trebui poate să aibă mai multă căldură. Mai multă căldură manifestă, evident. Dar endecasilabul rămâne totuși la rigoarea lui cam severă și rece. Nu-mi dau seama. Mă străduiesc însă să imprim căldura, vibrația spiritului, atât în lexic, cât și în sintaxă. Oricum, sunt abia la cei dintâi pași. Dar drumul e fascinant”.
Eugen Dorcescu nu ne oferă chiar o Psaltire, ci o suită de șaptezeci și unu de psalmi, versificați în stil clasic, într-un limbaj solemn, cu inserții neologice, reliefând caracterul imuabil al Cântecelor de slavă și posibilitățile nelimitate de a le enunța oricând și oriunde. În acest mod, Poetul i se alătură lui David și celorlalți psalmiști notorii, într-o admirabilă sincronie estetică.
Majoritatea poemelor originale de factură spiritual-creștină figurează deja în antologii (v. Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Editura Eurostampa, Timişoara, 2015; Sub cerul Genezei, Editura Mirton, Timişoara, 2017) sau în volume recente de poezie (Agonia caniculei, Editura Mirton, Timișoara, 2019). Acestora li se alătură și poeme foarte recente, nepublicate încă într-o carte de poezie, precum Scribul (2018), Templierul (care deschide primul volum al Jurnalului dorcescian), Barbarii sau Montségur (2020).
„Orizontul spiritual al poeziei vine din atingerile cu textele Bibliei, din mesajul altor texte sacre, din cărțile fundamentale ale umanității. Biblia, pentru Eugen Dorcescu și pentru cei care înțeleg, nu este o carte religioasă, este una a adevărului, una a vieții și a morții, a efemerului și a eternității. Toate în echilibru ținute de Iisus, ca punct fix în univers” (Constantin Stancu, Sub un tavan de fulgere, în „Vatra veche”, nr. 1, 2018).
Non-imanența, metafizica, transcendența, abisalitatea depun mărturie despre un univers dorcescian ocupat în integralitate de Dumnezeu. Relația eului cu Atotputernicul (a ființei cu Ființa) ocazionează epifanii, proiecții simbolice, meditații, care îmbogățesc, consolidează și conferă adâncime lirismului Poetului timișorean, accentuându-le, deopotrivă, creației și autorului, emoția și rațiunea, fervoarea și sobrietatea, anvergura națională și internațională a mesajelor.
Tema biblică este cea mai fertilă și mai înălțătoare în creația dorcesciană. Ea irigă edificiul realizat de Eugen Dorcescu în cinci decenii de activitate literară, răstimp în care, cu harul său, cu truda sa, acesta a înzestrat literatura română – nu exclusiv, ci predilect – cu o poezie spirituală de mare profunzime și eleganță, racordată la expresivitatea limbii literare actuale, dar păstrând, într-o remarcabilă balanță, și frumoasa limbă a începuturilor literaturii române, ale cărei temelii au fost așezate, de atâtea veacuri, în Biserica neamului.
Mirela-Ioana Dorcescu
Steaua izolată într-o lacrimă
Steaua imensă nu știe nimic de pământul
pe care locuim, de viruși și pandemii, de omul izolat,
ea arde tăcută în sine, în milioane de ani care trec într-o clipă,
se prăbușește în sine, cade peste sinele ei,
se izbește de sinele ei, se preface-ntr-o lacrimă pe cerul absurd și generos.
Peste el am semănat cuvintele noastre,
ca pe semințe în parcul din mijlocul orașului.
Lacrimile nu știu nimic de existența mea, n-au știut-o niciodată,
nu vor ști niciodată ce frici declanșează
ocitocina, serotonina, singurătatea, tăcerea…
Într-o zi vom ieși din deșertul acestui cer,
copleșiți de lacrimi care-au ars cândva, în viitor,
până s-a consumat tot infinitul din ele…
C Stancu ©
Lecturi:https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/vatra-veche/
Revista VATRA VECHE 4/2021
Sumar:
Limpeziri, de Ioan Mânăscurtă/1
In memoriam. Nicolae Dabija, de Tatiana Scurtu/3
Vatra veche dialog cu Nicolae Dabija, de Ognean Stamboliev/4
Nicolae Dabija – câtă literatură, atâta artă, de Nicolae Băciuț/7
A fi scriitor în Basarabia…, de Ilie Șandru/8
In memoriam. Ioan Mânăscurtă, de Nicolae Băciuț/9
Vatra veche dialog cu Wanessa Radu, de Nicolae Băciuț/10
Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/12
O „reabilitare” empatetică (Dumitru Hurubă), de Zenovie Cârlugea/ 13
Poeme de Ramona Müller/15
Eminescu și Veronica Micle, de Adrian Simeanu/15
Să ne mai (re)amintim de Barbu Delavrancea, de Dumitru Hurubă/16
Poeme de Dumitru Ichim/17
Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/18
Blocnotes. Memorialistică. Corneliu Baba, de Dorin Nădrău/19
Nichita Stănescu – 88. Orfica Limbă „îngerească”, de Nicolae Suciu/20
Relecturi. Augustin Buzura, de Ionel Popa/23
Relecturi. Gabriela Adameșteanu, de Anamaria Cristina Coroian/25
Schiță de portret. Amelia Pavel, de Corina Teacă/27
Spital Pandemic, poem de Eugen Dorcescu/29
Ochean întors. Dan Mucenic, de Gelu Brebenel/30
Exerciții de autoexilare, de Dan Mucenic/32
Cronica literară. Psalmi fără titlu ; Timpul nostalgiei (Miruna Mureșan), de Mihai Posada/33
Când rugăciunea… (Miron Țic), de Cornel Simion Galben/35
Abateri principale… (Adrian Damșescu), de Mircea Doreanu/36
Tectonica imaginarului (Alexandru Ciocioi), de Anca Sîrghie/37
Escalada meditativă (Nicolae Silade), de Daniel Marian/38
Poezia… (Mircea Lăcătuș), de Mircea M. Pop/39
O poezie colocvială (Daniel Bănulescu), de Mircea M. Pop/39
Un roman trist (Liliana Corobca), de Mircea M. Pop/40
Un destin, un om, o carte (I.D. Sârbu), de Livia Fumurescu/41
Picuri de real (Dumitru Augustin Doman), de Nicolae Rotaru/43
Memorial anticomunist (Gheorghe Mihai Bârlea, Andrea Dobeș), de A.I. Brumaru/44
De la o carte… (Rodica Pospai Păvălan), de Mihaela Albu/46
Poeme de George Filip/47
Poeme de Irina Moga/48
Portret de artist. Tatiana Arsenie/48
Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/49
Mărturii/mărtirisiri. Doru Pavel. Procese și avocați. Evocări din vremuri grele /50
Postul mare – urcuș spre viață, de Justin Florin-Dumitru/51
Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/52
Parohia Ortodoxă Română din Schiedam (Olanda), de Radu Șerban/53
Poezii de Carolina Baldea/54
Idoli…, de Valeriu Tănasă/54
Gânduri de pandemie (Maxim Morariu), de Luminița Cornea/55
Poeme de Mihaela Aionesei și Stere Bucovală/56
Iuliu Ionaș - In memoriam, de A.I. Brumaru/57
Vocație și destin (Iuliu Ionaș), de Nicolae Băciuț/57
Poeme de Iuliu Ionaș/58
Biblioteca Babel. Shakespeare, de Maria Cecilia Nicu/59
Biblioteca Babel. Louise Glück, de Silvia Urdea/60
Biblioteca Babel. Margaret Drabble, de Iulia Roșu/61
Biblioteca Babel. Marin Sorescu în bulgară, de Erika Lazarova/62
Enigmaticul Ioan Timuș, de Radu Șerban/63
Flagiolet, poem de Bianca Marcovici/65
Ochean întors. Caleidoscop american, de Silvia Urdea/66
Biblioteca babel. Andrey Gritsman, de Flavia Cosma/68
Starea prozei. Farfurie, de Gheorghe Andrei Neagu/69
Poeme de Gheorghe Cutieru și Corina Ligia Pătrașcu/70
Starea prozei. Doru, de Geo Constantinescu/71
Poeme de Dumitru Tălvescu/73
Starea prozei. Remaiat măști, de Nicolae Suciu/74
23 aprilie – Ziua Bibliotecarului…, de Florin Bengean/75
Poeme de Emilia Amariei/76
Lacrimi aurii, de Corina Lucia Costea/77
Șarpele Lucifer, de Eugen Mera/78
Literatură și film. Armonia verdelui fluid, de Alexandru Jurcan/79
Adina Romanescu/80
Scena. Cartofori cu ștaif și rafinament, de Tamara Constantinescu/80
Alergene. Epigrame, de Nicolae Matcaş/81
Lumea lui Larco, de Vasile Larco/82
De la un clasic citire. Naum Smarandache/82
Scrisori pariziene, Lazăr Huser/83
Simplă statistică a predestinării, de Corina Liliana Simeanu/85
Curier/86
Panoramic cultural 2021/87
Număr ilustrat cu lucrări de Adina Romanescu.
Sursa: Nicolae Băciuț
