marți, 28 aprilie 2020

Vremea vindecării de bolile toate


Vindecare de bolile toate

Doamne, Tu ne vindeci deplin
De boala pe care-o avem,
Înaintea Ta noi venim,
Pentru îndurare ne rugăm...

Doar spune un singur cuvânt,
Cuvânt uşor, dulce și blând,
și fi-vom vindecaţi, ca în gând,
Numele-ți mereu șoptind...



Doar atinge trupurile firave
Cu mâinile tale mângâietoare
Și vor pleca din noi cele grave,
Și vom avea și suflete ușoare...

Doar privește spre noi
Cu privirea­-ți tămăduitoare,
Ne vom ridica și din noroi,
Și vom ști că dragostea nu doare…


Un gest, atâta mai fă,  Iisuse,
Cu brațul  Tău cel bun
Și bolile vor fi răpuse,
În această clipă, chiar acum...

Ochiul  doctorului  veghează,
Darul acesta i-a venit de sus,
Dar seara, dimineața, la amiază,
Cel ce vindecă este același Isus!


C stancu






Revista „Climate literare”, nr. 124/2020. Semnal, sumar, biblioteca revistei, date despre revistă, redacția




Gregg Braden - CODURILE ÎNȚELEPCIUNII. Semnal, câteva cuvinte despre fenomen


Aceasta înseamnă că anumite cuvinte și fraze dețin cheile pentru a vă schimba dramatic mintea și corpul, astfel încât, chimic, nu mai sunteți aceeași persoană cu care ați fost doar momente sau ore înainte.

Aceasta este o descoperire atunci când vine vorba de a te simți blocat.

Înțepenit de mânie. Înțepenit de durere. Înțepenit de neputință. Înțepenit de frică.

Dar dacă ar exista o modalitate de a ne demonta frica de bază?

Este posibil ca prin alegerea unor cuvinte specifice care să abordeze provocările din viața noastră să ne putem retrage creierele pentru a descoperi noi modalități de rezolvare a problemelor noastre?

Andrew Newberg, M.D., Neuroscientist și Mark Robert Waldman sunt creditați spunând: „Un singur cuvânt are puterea de a influența expresia genelor care reglează stresul fizic și emoțional.”

Cu aceste descoperiri în minte, am scris noua mea carte, codurile înțelepciunii: cuvinte străvechi pentru a ne recompensa creierele și a vindeca inimile noastre

În codurile înțelepciunii, am tratat o colecție de cuvinte de încredere la care ne-am transformat istoric în vremuri de conflicte, distilate într-un manual de acces rapid și modern.

Aceste coduri atemporale sunt concepute pentru a vă oferi cea mai mare forță și cea mai profundă vindecare, în cel mai rapid mod posibil.

Prin aplicarea conștientă a codurilor de cuvânt ale trecutului la provocările cu care vă confruntați astăzi, puteți beneficia direct de înțelepciunea înțelepților, vindecătorilor, misticilor și profeților antici.
Cu aceste descoperiri în minte, am scris noua mea carte, codurile înțelepciunii: cuvinte străvechi pentru a ne recompensa creierele și a vindeca inimile noastre

În Codurile Înțelepciunii, veți avea în mâini cuvinte și pasaje puternice pentru a vă vindeca,

... în vremuri de neputință

... în vremuri de durere sau pierdere

... în vremuri de furie

... pentru a insufla iubire mai profundă

... pentru a-ți găsi potențialul mai profund

Și veți învăța mult mai multe!


Gregg Braden este cel mai bine vândut „New York Times autor”, om de știință, educator internațional și renumit ca pionier în paradigma emergentă bazată pe știință, spiritualitate, politică socială și potențial uman.

 

Din 1979 până în 1991, Gregg a lucrat ca un specialist în rezolvarea problemelor grele din perioadele de criză pentru companiile Fortune 500, inclusiv Cisco Systems, unde a devenit și primul manager tehnic de operațiuni în anul 1991. El continuă rezolvarea problemelor și astăzi, munca sa dezvăluie perspective profunde asupra originii noastre, a potențialul nostru și a modului în care aceste înțelegeri stau la baza politicilor care ne modelează viața de zi cu zi, precum și a lumii emergente. Până în prezent cercetările sale au dus la 15 documentare de film, precum  și a 12 cărți premiate, publicate în peste 40 de limbi cunoscute și agreate de mediul cultural universal.

Sursa: Gregg Braden

duminică, 26 aprilie 2020

Îngerul adâncului - O noapte furtunoasă... Eugen Dorcescu și jurnalul unei conștiințe. Vremuri trecute, vremuri viitoare


Miercuri, 8 mai 1991


Am fost aseară la Teatru, la O noapte furtunoasă. Ce
batjocură! Un adevărat scandal! Am plecat la pauză. Numai
obscenităţi. Nu mă mir de regizor, probabil un veleitar, un
nenorocit ce vrea să pară interesant. Mă nedumerește că s‐au
găsit actori care să accepte o asemenea rușine. Câteva exemple de demenţă (sau de cinică sfidare): încă din primele momente, Nae Ipingescu fuge, ţinându‐se de burtă, undeva în culise, la toaletă, desigur. Ceva mai târziu, Dumitrache, Ipingescu și Chiriac fac, chipurile, pipi, pe scenă, executând gesturi elocvente. În tot acest timp, în camera de sus, în pat, se află Veta, în poziţie ginecologică.

Ziţa apare și ea, în chiloţi, acoperită cu un voal transparent.
Coboară Veta, în chiloţi și sutien, vorbește cu Chiriac,
așezându‐se pe scaun, cu mișcări sacadate. Își miroase ciorapii.
Încalecă apoi pe Chiriac, acesta o duce sus, în odaie, se vâră
amândoi în pat, strigând, gemând, în vreme ce o găleată, atârnată într‐un scripete, descrie mișcări copulatorii. Încă ceva: Ziţa, așa dezbrăcată cum era, se strecoară la pieptul lui Spiridon, sub palton, și se leagănă amândoi, în picioare, oftând, scrâșnind, după care Ziţa, lăsându‐se pe vine, se uită la trupul lui Spiridon și‐l admonestează șăgalnic: „Năzdrăvanule!” Adică: „... ești în erecţie!” Cum ziceam, am plecat la pauză, stârnind, probabil, iritare. Dar n‐am mai putut îndura. Am decis să nu mai calc în Teatru până nu se primenește protipendada specifică. Aşa înţelege ea libertatea de expresie? Este chiar așa de... năucă? Sau, tacit, perfid, discreditează, cu bună știinţă și înciudată intenţie, pomenita libertate, cu tot cu revoluţia ce a adus‐o, terfelindu‐le, jignindu‐le pe amândouă? Jignind, totodată, grav, impardonabil, bunul simţ public, prestigiul Teatrului, desfigurând o piesă celebră din patrimoniul naţional, insultând memoria unui mare scriitor clasic... Rânjind: „Aha! Vreţi libertate de expresie? Vă dau eu o libertate de expresie de n‐o s‐o puteţi duce! Vă momesc la Teatru și vă fac să roşiţi, două ore, pe banii voștri!” Oricum ai privi lucrurile, e un sabotaj. Poate inconştient, poate neintenţionat,
poate doar pervers, poate generat de prostie sau de
tembelism, dar, ca efecte, tot sabotaj rămâne. Alături, la acelaşi
balcon I, se afla actorul Vladimir Jurăscu. În sală erau regizorul
Emil Reus, Valentin Silvestru și mulţi alţi oameni de teatru. Nu
aplaudau. Am întâlnit privirea consternată a lui Vladimir Jurăscu.
În spate, cunoscutul Profesor și om de cultură Erich Pfaff
comenta, revoltat, în picioare, cu voce tare, gesticulând, trivialitatea, grobianismul acestei interpretări scenice. O interpretare genito‐urinară și fecaloidă. O infamie, exact în selectul, aristocraticul Teatru timișorean...
Iar azi‐dimineaţă aud la Radio Timișoara că a fost un mare
succes! Bravo nouă! Așa ne trebuie, bată‐ne norocul de faliţi!


Eugen Dorcescu
Fragment din Îngerul adânculuipagini de jurnal (1991-1998), Timișoara: Ed. Mirton, 2020.

Literatura pe vremea pandemiei. Clubul de lectură Institutul Blecher: Invitații acestei ediții, cei patru poeți care vor citi, sunt Moni Stănilă, Olga Ștefan, Mircea Andrei Florea și Toni Chira


Institutul Blecher Live | 26 04 2020 | TEASER

Anunțasem acum nouă-zece zile această a treia ediție virtuală a Clubului de lectură Institutul Blecher. Pe 26 aprilie vom fi în izolare de o lună și jumătate, nu tocmai o dată de sărbătorit, ce-i drept (decât fiindcă e Duminica Tomei), însă eu zic că-i vremea să ne mai strângem, nu mai mult de două ceasuri, pentru o întâlnire bazată pe împărtășire poetică de la distanță, de felul celor din 29 martie și 12 aprilie, care unora le-au prins bine.
Invitații acestei ediții, cei patru poeți care vor citi, sunt Moni Stănilă, Olga Ștefan, Mircea Andrei Florea și Toni Chira. Din Chișinău, Cluj, București și Dej vor veni imaginile și glasurile care se vor rosti începând cu ora 19 (iar întâlnirea va dura probabil, la fel ca acum două săptămâni, până la 21).

Pe lângă Moni, Olga, Mircea și Toni, vor mai fi două momente speciale, unul cu Gelu Diaconu, care ne va vorbi din biblioteca lui despre proiectul pornit în 2018, platforma culturală „O mie de semne”, precum și despre traducerea în românește a lui John Berryman făcută acum câțiva ani de către Radu Vancu, iar Ana Toma, regizor de emisie și de această dată, se va ocupa de o înregistrare în care Octavian Soviany ne va citi din traducerile pe care le-a făcut recent din poezia lui Arthur Rimbaud.

Poate mai merită spus că toți cei patru protagoniști au mai citit la Institut, iată și când: Moni Stănilă la edițiile 9 și 203, Olga Ștefan la ediția 176, Mircea Andrei Florea la edițiile 107 și 129, iar Toni Chira a debutat acum vreo șapte luni, la ediția 206. Cât despre Octavian Soviany și Gelu Diaconu, ei sunt printre scriitorii care au participat cel mai des, Soviany având între 2010 și 2019 opt lecturi (plus încă una la care n-a ajuns și am citit eu din ceea ce avea să devină romanul „Moartea lui Siegfried”), iar Diaconu – șase (prima în aprilie 2010, iar cea mai recentă la începutul primăverii trecute).

Moni Stănilă (n. 1978, Tomești, jud. Timiș) a publicat un volum „de convertire”, Iconostas (2007), după care s-a apucat serios de literatură, scoțând volumele de poezie postoi parovoz. confesiunile dogmatistei  (2009), Sagarmatha (2012), Colonia fabricii (2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (2017) și romanele Al 4-lea (2013), Războiul solomonarilor (2018) și Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare (2019). Are în pregătire un roman (Țipă cât poți) și un volum de poezie (ale noastre dintru ale noastre) noi. Din 2010 locuiește la Chișinău, unde organizează cenaclul „Republica”.
Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a fost o poetă de o precocitate intimidantă, însă putem vorbi despre cărțile sale începând cu toate ceasurile (2006), urmată după un deceniu de Saturn, zeul (2016) și de Charles Dickens (2017). Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universităţii „Babeș-Bolyai” (2010) și a programului masteral „Istoria imaginilor – Istoria ideilor“ (2012), este din 2019 doctor în științe filologice. Are în curs de apariție un nou volum, Civilizații.
Mircea Andrei Florea (n. 1996, București) a absolvit Facultatea de Matematică a Universității București. A publicat în „Poesis internațional” încă din 2016, iar duminică va citi la Institutul Blecher pentru a treia oară, din volumul cu care probabil va debuta.
Toni Chira (n. 2003, Dej) învață la Liceul Teoretic „Alexandru Papiu Ilarian” din Dej, unde a pornit în ianuarie 2019, împreună cu poetul Radu Zăgrean, cenaclul „Clepsidra”, transformat la sfârșitul aceluiași an în „TRILL”. A fost co-organizator al Maratonului de poezie online din 27 martie. Scrie poezie, teatru, anunțându-se deja ca unul dintre cei de la care suntem îndreptățiți să avem mari așteptări.
Gelu Diaconu (n. 1962, București) a publicat volumele de poezie Antipoeme (2008), Resurse interioare (2012), Blues (2013), Resurse umane (2016), Mother (2018), Ziua în care a murit John Lennon  (2019) și romanele Fabian (2006), Sebastian (2018) și Oblivion (2019, exclusiv online). A pornit platforma culturală omiedesemne.ro, devenită în scurt timp una dintre cele mai frecventabile publicații literare românești de pe Internet, și căreia i s-a dedicat cu o abnegație pe care o mai vezi rar în zilele noastre.
Octavian Soviany (n. 1954, Brașov) a debutat cu Ucenicia bătrânului alchimist (1983), căreia i-au urmat cincisprezece volume de poezie și antologii (printre care Turnul lui Casanova, 1996; Scrisori din Arcadia, 2005; Dilecta, 2006; Pulberea, praful și revoluția, 2012; antologia Apocalipsul suav, 2015), șapte cărți de proză, dintre care cea mai recentă e primul volum al tetralogiei Lelian, Micul Saturnian (2019), volume de teatru și mai multe lucrări de critică și istorie literară, printre care ampla Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012). A tradus în românește opera poetică baudelairiană, primul volum dintr-o plănuită integrală a poeziei lui Paul Verlaine, alte cărți de Alexandre Dumas, Théophile Gautier și Guillaume Apollinaire.
Moderator: Claudiu Komartin
Powered by: Tomagraph

sâmbătă, 25 aprilie 2020

O bibliotecă virtuală oferită de Florentin Smarandache

 

Florentin Smarandache și biblioteca virtuală

 

 

Cărți românești gratuite


Cărți de știință:
 
 
Cărți de literatura și artă:
 
http://fs.unm.edu/LiteratureLibrary.htm
 
 
Cine este Florentin Smarandache?
Matematician, poet, romancier si dramaturg, Florentin Smarandache s-a nascut pe 10 decembrie 1954 in comuna Balcesti, judetul Valcea. Dupa absolvirea Facultatii de Matematica din cadrul Universitatii din Craiova, lucreaza ca profesor in comuna natala, apoi la Colegiul "Nicolae Balcescu din Craiova". Intre 1982-1984 va trece dincolo de granitele tarii, predand matematica la Colegiul "Sidi El Hassan Lyoussi" din Sefrou, Maroc. In 1984 se intoarce in tara, de unde va continua colaborarea cu diferite reviste de matematica din tara si strainatate, unde publica o serie de articole: "Gazeta Matematica", "Monthly", "Math. Magazine", "College Mathematical Journal", "Zentralblatt fur Mathematik", "Crux mathematicorum", "Gazeta Matematica" (Spania).
Intre 26 iulie-3 august 1986 este invitat la "International Congress of Mathematicians", Berkeley, C.A. unde urma sa prezinte lucrarea "An Infinity of Elementary Unsolved Problems". Statul roman ii interzice insa participarea la congres. Desi nu era pentru prima oara cand intampina greuttai din partea statului roman, aceasta interzicere a umplut paharul: a facut greva foamei timp de 15 zile. Urmarile nu s-au lasat nici ele asteptate: pentru ca a fost "recalcitrant" , dupa cum povesteste in volumul "Fugit ... Jurnal de lagar", "... dupa ICM-86 mi-au interzis sa public matematica si m-au tinut somer un an jumate" (1).
Isi pregateste foarte minutios, matematic am putea spune, fuga din tara, nespunand nimanui nimic, nici macar sotiei sale care-l credea plecat la Bucuresti sa discute cu un profesor de la Universitate despre niste articole de cercetare matematica. Ii va scrie la 10 zile dupa ce ceruse azil politic in Turcia, la data de 09.09.1988, cu dorinta de a emigra in SUA, tara tuturor posibilitatilor. Dupa ce-si cere scuze ca i-a ascuns dorinta de a emigra, isi motiveaza gestul cu urmatoarele cuvinte: "Dar stii cat m-au umilit, somer, semi-somer, cersetorul inspectoratului, gunoiul lor, imi interzisesera si sa public, si doctorat etc. N-am mai putut rabda! Orice suferinta are o limita" (2)
Dupa aproape doi ani de stat in lagare de "fugiti", America ii va da acceptul de intrare in tara. A facut de toate: spalat vase in restaurante, sapari de santuri, incarcat--descarcat etc. Mai tarziu a prins un post mai bun: soft-ware engineer la o firma producatoare de terminale electronice. A vazut multe si a suferit si mai multe.
Insa incapatanarea in realizarea visurilor si dorinta de afirmare nu l-au parasit niciodata. Isi ia doctoratul in matematica, in prezent fiind "Associate Professor of Mathematics" la "University of New Mexico, Gallup" din
USA.
Increderea in geniul sau si pasiunea pentru matematica coroborate cu o munca asidua il vor conduce la afirmarea in domeniu, descoperind functia care ii poarta numele, Functia Smarandache, si pe care Florentin Smarandache o poarta ca pe un blazon: "S(n) is defined as the smallest integer m such that m is divisible by n ". 

Sursa: Florentin Smarandache