Constantin Stancu și olarul pe dealul timpurilor... Testament, poetul și cuvintele între tăcere și țipăt

 Constantin Stancu ©

Sursa. Revista „Discobolul”, decembrie 2023

Nicolae Băciuț despre Grigore Vieru... Secretul poetului, lacrima din poeme. Antologie editura Vatra veche, 2024... Durerea poetului pre limba română

 

Revista „Mișcarea literară”, nr. 2-3/2023. Semnal, sumar, istoria și vidul, vitrina cărților. Ovidiu Nușfelean și chipurile literaturii de azi

 

Cuvântul ca osândă... Vechile tăceri... Aurelian Sârbu și poezia tăcerilor

 

CUVÂNTUL  CA  OSÂNDĂ

 

 

cum dalta a fost unealta 

      celui ce-a stârnit în marmură Venera

așa e și cuvântul ivirii mele

      de lumi născocitor

      lumina cu care-mi întâmpini

      clipa mea din veșnicie

      și vechile tăceri

 

Aurelian Sârbu

REVISTA „DISCOBOLUL”, NR. 310-311-312 (OCT.-NOV.-DEC.)/2023. SEMNAL, SUMAR... ESEU, POEZIE, CONICI LITERARE, PROZA, PIAȚA CĂRȚILOR, NOUTATEA TEOLOGIEI, PORTRETE LITERARE...

 

CĂRȚILE HAȚEGULUI: IOAN PRODAN, ȚARA HAȚEGULUI - TRASEE TURISTICE -, TIPOGRAFIA COLOR PRINT ZALĂU, 2023. FRUMUSEȚEA UNUI ARDEAL ÎN MINIATURĂ

 

ION SCOROBETE, SPAIMELE DE DEUNĂZI ȘI ALTE NELINIȘTI... POEZIA ȘI CRIZELE DE AZI... Editura Art Creativ, București, 2022. Câteva note, întrebări pentru cititor, răspunsuri din nedefinit

 

REVISTA „VATRA VECHE”, NR. 12 (DECEMBRIE)/2023. SUMAR, SEMNAL, LITERATURA ÎN PIAȚA CENTRALĂ

 

GREIERII ZĂPEZII LA ÎNCEPUTUL ANOTIMPULUI

 Îngeri orbi

Sub pământ greierii împing oasele cântecului 

spre brazda deschisă, 

a venit seara discret, nu-mi găsesc trupul, 

l-am uitat într-una din camere, din Egipt va veni îndrăgostitul... 

Urme pe iarba proaspăt cosită peste care trec îngeri orbi, 

miroase a piramide carnivore...

CONSTANTIN STANCU ©

PROGRAM EMINESCIANA, 15 IANUARIE 2024. DEVA CULTURALĂ ȘI POEZIA

 

PROIECTELE UNIUNII SCRIITORILOR PENTRU ANUL 2024

Proiectele Uniunii Scriitorilor din România
pentru anul 2024

 

1. Clubul de Lectură, Oltenița, martie; mai; septembrie; noiembrie
2. Colocviul Național de Critică și Istorie Literară „Matei Călinescu”, Turnu Severin, 4-6 aprilie
3. Colocviile Tinerilor Scriitori, Alba Iulia, 13 aprilie
4. Festivalul de Poezie și Dramaturgie „Patrel Berceanu”, ediția a IV-a, Craiova-Băilești, 17-18 aprilie
5. Colocviul Editurilor de Literatură Actuală Română – CELAR, Oltenița, 25-26 aprilie
6. Premiul „Lucian Blaga”, ediția a VIII-a, Alba Iulia, 9 mai
7. Colocviul Revistelor de Cultură, Săvîrșin, 9-10 mai
8. „Poezia la Iași”, ediția a XI-a, 13-19 mai
9. Premiul „Garabet Ibrăileanu”, ediția a VII-a, Roman, a doua jumătate a lunii mai
10. Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Arghezi”, ediția XLIII, Târgu-Jiu, 24-26 mai
11. Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2023, București, 27 mai
12. Turnirul de Poezie, ediția a XIII-a, Grecia, 4-9 iunie
13. Festivalul Naţional de Literatură „FestLit”, ediția a XI-a, Cluj-Napoca, 13-14 iunie
14. Premiul „Mihai Eminescu”, ediția a XXXIV-a, Botoșani, 15 iunie
15. Gala Poeziei Române Contemporane, ediția a XIV-a, Alba Iulia, 15 iunie
16. ART CITY – Festivalul Internațional de Literatură „Poezia – Port la Dunăre”, ediția a III-a, Galați, 27-30 iunie
17. „Toamna bacoviană a scriitorilor”, Bacău, 5-7 septembrie
18. „Literatura tinerilor”, ediția a VII-a, Neptun, 13-14 septembrie
19. Festivalul Internațional de Literatură din Oltenia, Craiova, 26-29 septembrie
20. Colocviul Naţional de Proză, ediția a XV-a, Alba Iulia, 4-5 octombrie
21. Festivalul „Limba română”, ediția a III-a, Brașov, 5-6 octombrie
22. Festivalul de Poezie, ediția a III-a, Constanța, 11-12 octombrie
23. Interferențe literare româno-maghiare, ediția a VII-a, Târgu Mureș, 12 octombrie
24. Simpozionul Național despre Traducere și Retraducere Literară, ediția a II-a, București, 25-26 octombrie
25. „Scriitorul Anului”, ediția a IX-a, Iași, 7-8 noiembrie

Un roman al identității umane - Viața: Cap sau pajură? PĂCATELE DOMNULUI ABELL ȘI SENSUL ÎN ISTORIE

 

Un roman al identității umane - Viața: Cap sau pajură?

 

 

Viața este uneori complicată, presupune uneori o stea călăuzitoare. Melania Cuc, prin romanul Păcatele domnului Abell, apărut la Editura Vatra veche în anul 2023, reușește o panoramă a identității românilor ardeleni în vremuri complexe, o identitate atât de necesară astăzi. Este un roman de familie, istoria este văzută prin ochii membrilor familiei Erden și prin viața celorlalte personaje, care reprezintă cartea deschisă a sufletului omenesc, scrisă cu atenție de un destin aparte. Ardealul a reprezentat/ reprezintă o zonă specială, o cetate în care s-au coagulat mai multe istorii într-una singură, apărată natural, apărată de Dumnezeu, apărată de oameni simpli, intelectuali, profesori, preoți, visători. Istoria are meandrele ei. Acțiunea romanului se petrece pe mai multe paliere sociale, ele presupun războaie, credințe, viață și moarte, iubire, capcane pentru ființele fragile.

O zonă aflată între două ziduri: Zidul European și Zidul Rusesc/ Sovietic. O zonă care presupune suferință depășită de iubire. Acțiunea se petrece și dincolo de hotarele Ardealului, dar pendulează mereu aici, oamenii se reîntorc la Vatră… Timpuri dure, acide, cu oameni implicați în Cel de Al Doilea Mondial, cu ruptura Ardealului de România, abia realizată prin Marea Unire, cu masacrele care stăpânit Europa celui de al XX-lea secol de civilizație (!), cu lupte crâncene între imperii, cu pacea complicată din timpul războiului rece și divizarea lumii în zone de influență. Acțiunea continuă și după „loviluția” din 1989, din România, cu schimbările brutale în viața oamenilor, cu pandemia, cu războiul din Ucraina, cu lupta pentru supraviețuire într-o Europă în plină schimbare, cu agresiunea Inteligenței Artificiale în sufletele oamenilor.

Sunt personaje care formează familia Erden: Vasile Erden, Ioan Deleanu, Grigore Erden, Abell Vintzer (fost Vieru), plus Catalina Deleanu, cea care dinamizează acțiunea prin narațiunea în care se implică cu trup și suflet. Sunt personaje emblematice: profesor, țăran, avocat, ofițer SS, jurnalist, gospodină, spioni etc. Fiecare are destinul lui. Unul marcat de vremuri și ideologii.

Catalina, ca membru al familiei, își asumă reconstituirea istoriei din istorie, se documentează prin contactul direct cu oamenii, prin studierea arhivelor, prin analiza vremurilor așa cum sunt oglindite în mijloacele de informare destinate publicului. O face atent, cu pasiune și dedicare. Știe să găsească sursele reale, cele care dau sens lumii. În fond, destinul ține de o poveste care se suprapune peste firul roșu al istoriei. Oamenii ocolesc adevărul care se ivește din întâmplările petrecute în lume, nu par interesați să prindă esența. Avem un prezent al trecutului, un prezent complex format din mai multe etape, un prezent al viitorului, oamenii trăiesc viața ca pe un dat, mereu actuală, rămâne o memorie de rezervă, privată. Rezistă prin iubire, prin gravitația sentimentelor, prin destin. Povestea curge normal, cu aplomb, nu se supune unor reguli stricte, dar nu se abate de la marea regulă: viața are importanță, este o valoare aparte. Catalina se străduie să susțină tehnica literară, modul cum se coagulează un roman din mai multe întâmplări legate prin sângele celor care au fost și care sunt. Consider că ea ne spune un secret știut de toată lumea: Istoria se scrie direct în carnea ființei, cu durere și iubire, geografia luptelor  dintre oameni se poate citi pe pielea personajelor. Aceasta este sensul narațiunii din narațiune, omul trebuie să cunoască trecutul, să fie atent la prezent, să afle tainele viitorului care-i influențează prezentul, să vadă dincolo de cortină (uneori de fier). Catalina își asumă responsabilitatea reconstituirii istoriei familiei Erden cu toate consecințele. Divorțul de soțul ei, Bogdan, nu o împiedică să acționeze, din contră, se simte eliberată și încearcă să vadă dincolo de aparențe. Singurătatea ei este singurătatea omului în epoca modernă. El are doar șansa propriei identități, cu o feminitate asumată, nu stridentă, fără a face paradă de armele „sexului frumos”.

Personajele trăiesc la limită, războiul le pune la încercare ființa. Vasile Erden este dus în prizonierat, în Siberia, simte duritatea vieții, iraționalitatea războiului. Și, totuși, moare de Covid 19, aberant, fără sens în marea narațiune. Scenele din minele din Dombas sunt cutremurătoare, omul este readus la starea de animalitate, prin muncă brutală, prin ideologie, prin frică, prin umbrele morții, prin singurătatea din gulag.

Fiecare personaj are rolul lui în marea istorie, fie departe de Ardeal, fie în Ardeal, cu toate talentele lui. Romanul pune în evidență lumea aceasta complicată, bazată pe războaie, ideologii, destine croite de alții, lupte aberante, apăsătoare.

Acțiunea se focalizează pe Abell Vintzer (Vieru), el și-a însușit doctrina fascistă, la modă în acea perioadă, bazată pe tehnologie, ocultism, disciplină, teoria supraomului. Una atrăgătoare, la prima vedere, pentru tinerii din perioada aceea, lumea părea să se reorganizeze pe un sistem al ordinii absolute. Devine ofițer în armata germană dirijată de Hitler, la modă în acea vreme. A fost un om de legătură cu armata română, condusă de Ion Antonescu. La butoane erau dictatorii, cei care trasau direcții în istorie. Chiar dacă nu a participat la lupte sângeroase, sângele celor care au ieșit din istoriei a stropit conștiințele participanților activi la Cel de Al Doilea Mondial. Viața îl pune în fața unei realități care ieșea din regulile disciplinei militare, o întâlnește pe Eva Evian, femeia care stârnește iubiri. Ea era spioană atașată de cealaltă parte a lumii de atunci, aparținând de cealaltă dictatură, în oglindă, a sovietelor conduse de Stalin. Iubirea este sentimentul care leaga oamenii, dincolo de ziduri se află o altă lume. Ei reușesc să spargă regulile războiului, ofițerul se lasă modelat de femeia aceasta și o stârnește. Ea se lasă dusă de val, nu-i pasă de consecințe. În jurul lor, la Odessa, se petrec crime de război, dezastre, ei se leagă sub lumina blândă a iubirii, smulgând puțin timp din istoria cruntă. Eva Evian este un personaj care lega lumile din cele patru puncte cardinale, femeia care poate totul, care răzbește. În final rămâne cu cenușa amintirilor, viața este singura pradă de război.

Finalul romanului este în tentă romantică, fostul ofițer SS trăiește în Germania, are o afacere bună, se implică în evenimente sociale cu impact. După războaie, lume se redresează, caută pacea socială, pedeapsa este comutată în speranțe absurde. Căută mereu steaua călăuzitoare, reperul nevăzut al vieții. Aceasta l-a ținut în ființă, i-a dat capacitatea de rezistență. Catalina îi face o surpriză, i-o aduce în actualitatea lui trecută pe Eva Evian, cu semnele cunoscute doar de cei doi. Este confirmarea că romanul se bazează pe o documentare reală, reprezintă identitatea oamenilor într-o lume în care se trăiește între vis, aparențe și realitate mișcată. Abilitatea Catalinei ține de abilitatea femeii de a schimba aparențele în concretul sperat. Ea a învățat lecția de la Eva Evian și de celelalte personaje care și-au trăit destinul cu acuitate și speranță.

Viața este tema principală a romanului, cu naștere, nuntă, căsătorie, datorie socială, datorie față de familie, capacitatea de a forma un scop care să țină în echilibru lumile, moartea ca punte între o istorie și alta. Melania Cuc reușește să realizeze un roman veridic, războiul este analizat prin prisma păcatelor colective și individuale, o eroare a vremurilor, una care revine cu obstinație. Observația ei, care se repetă în cursul acțiuni, cum militarii se drogau într-un fel sau altul, ține de refuzul rațiunii (p.242). Fără rațiune și scop în istorie, omul ratează ținta, ratează destinul frumos care i-a fost hărăzit. O observație pertinentă, la acest lucru contribuie nu numai drogurile administrate sau băuturile tari otrăvitoare, contribuie doctrinele, ideologiile, manipulările, limitările umane, lipsa de dragoste, pasivitatea individului adus la starea de animalitate, de mașină, de utilaj social, de sclav…     

Sunt mai multe simboluri care marchează personajele. Oglinda imensă, prinsă în tavanul din casa familiei Erden, ca un tablou viu, dinamic: „Deasupra patului, prinsă în tavan, era o oglindă imensă, în care cei care se așezau cu capul pe perne, se reflectau ca actorii pe un ecran de cinematograf. Zurbagii se amuzau copios, puriștii familiei Erden își făceau cruce și le spuneau de la obraz, că era musai să facă țăndări drcovenia aia; acolo era o casă de creștini, nu șantan” (p. 33).  

Reținem câteva detalii care fac istoria mai concretă. Din mantaua militarului, făcută din stofă de calitate, după moda militară a vremii, s-au croit și executat paltoane pentru copii, după ce războiul s-a dus (p. 37). Personajele sunt multiple, au diverse preocupări, de la gospodină la om de afaceri, de la căutarea casei de acasă, la migrații peste hotare văzute și nevăzute. Vorbesc o limbă veridică, autoarea a reușit să prindă graiul autentic al oamenilor, să creioneze atmosfera necesară intrării într-o realitate din realitatea imediată. Experiența de jurnalist i-a permis să prindă acest secret, al vorbelor spuse apăsat, ardelenește…     

Imaginea orașului Odessa, devastat de război, este una simbol pentru capacitatea de distrugere a omului, arta, viața, iubirile se fac praf în fața violenței (p. 235).

Un personaj, Teodor Ban, păstrează corespondența trimisă de cei de pe front, în perioada celui De Al Doilea Mondial, o forță aparte pune presiune pe memoria omului (p. 372).

Horst, un militar german, curajos, purta o mască pe față, a fost rănit în luptele crâncene, dar cânta la pian în localul gestionat de Eva Evian, la Odessa, o imagine hâdă a omului atins de nebunia războiului, moartea era prezentă în viața oamenilor, în cântece, în iubiri, în artă, în lux, în spectacolul trist al zilelor de foc. Omul cu masca pe față, simbol al degradării umane, pendulând între războinic, nebun, artist, neant (p.232-234).

Catalina, în hărnicia ei de a da sens istoriei, apelează la Inteligența Artificială pentru a continua scrierea romanului. I se servește textul, dar lupta dintre omul inspirat și rațiunea rece a „mașinăriilor” moderne este aberantă, narațiunea devine un text de gheață, povestitoarea, o femeie fără apărare, Dumnezeu evadase din viața de fiecare zi (p. 48).

Nicolae Băciuț, în prefața cărții, reține: „Cartea Melaniei Cuc e, în parte, un rechizitoriu în dosarul celui de Al Doilea Război Mondial.

Apoi, dincolo de firele epice, Melania Cuc, nu-și refuză plăcerea de a reconstitui și evenimentele tradiționale – logodna, căsătoria religioasă, obiceiurile de nuntă, înmormântarea.

Melania Cuc știe să povestească, să creeze atmosferă și suspans narațiunii sale” (p.10).

Exemplele pot continua, romanul are dinamism, intriga se desfășoară cu aplomb, diferența dintre Catalina și Melania Cuc este minimă, de fapt autorul este încrustat în stânca povestirii, fără putință de scăpare… Autoarea va trebui să evadeze din propria poveste, așa cum a construit-o, pentru a se salva într-o realitate imediată, presantă, complicată, în actuala stare de lucruri.   

Fiecare dintre noi este în căutarea identității, într-o lume aflată mereu în criză: „Cap sau pajură! Nu destinul, soarta, marile-puteri au măsluit nu o dată zarurile, apoi au schimbat regulile chiar în timpul jocului” (p.124).   

 

 

Constantin Stancu

 

 

Melania Cuc, Păcatele domnului Abell, roman, 414 pagini, Târgu Mureș: Editura Vatra veche, 2023. Prefața Nicolae Băciuț (Istorie și conștiință), cu o notă de Nicolae Grigore Mărășanu pe ultima copertă.

TEXT PUBLICAT ÎN REV. VATRA VECHE, NR. 12/2023

RĂSUNETUL CULTURAL, NR.1/2023. ZIUA CULTURII NAȚIONALE ȘI LITERATURA DE AZI

 

GOLGOTA... PRIN SÂNGE ÎNFLORESC CRINII...

 

Golgota

 

 

Doamne Sfânt al luminii,

Ştim puterea-Ți divină,

Cum faci să răsară crinii

Prin veacuri ce-or să vină...

 

Fiecare neam, iată, tresare

Sub cuvântul Tău curat,

Dacă ne unește-o mare,

Ne desparte greul păcat...

 

Dacă ne despart pământuri

Ne unesc iar ape clare,

Apropiați suntem în gânduri

În ţara care se ivește-n zare...

 

Doamne drept al luminii,

Îţi simţim îndelung răbdarea,

Prin sânge ne înfloresc crinii

Şi visul ne-arată cărarea...

 

La porunca Ta adevărată

Drumul se face o lumină,

O, Doamne - O, Tată,

Ne salvezi pe aceeași colină...

C STANCU ©

 

 

 

ALGORITM LITERAR, NR. 3-4/2023 - SUMAR, SEMNAL, RAFTUL DE CĂRȚI, REDACȚIA, DATE DE CONTACT