miercuri, 24 noiembrie 2021

CONCEPTUL DE ÎNDUMNEZEIRE ÎN TEOLOGIA LUI DUMITRU STĂNILOAE

 

DESPRE COMUNIUNEA CU DUMNEZEU

 

O carte mai puţin obişnuită în cultura română: CONCEPTUL DE ÎNDUMNEZEIRE ÎN TEOLOGIA LUI DUMITRU STĂNILOAE[1]. Emil Bartoş, autorul cărţii, a avut curajul să plonjeze într-o problemă teologică delicată, el este un evanghelic şi a ţinut să-şi definitiveze doctoratul cu această temă la Universitatea Ţara Galilor în anul 1997, după ce a luat legătura la Oxford cu profesorul Kallistos Ware, teolog ortodox apusean şi dr. Oliver Davies de la Universitatea din Ţara Galilor, teolog catolic. Iată că dialogul creştin se poate armoniza la nivel academic deoarece un teolog protestant evanghelic a studiat conceptul ortodox de îndumnezeire sub coordonarea a doi teologi contemporani, unul ortodox, altul catolic.


Ideea a devenit realitate deoarece efortul a plecat de la cunoaşterea lui Hristos Iisus, de la cunoaşterea lui Dumnezeu şi atunci apropierea de divinitate face posibilă armonia creştină pentru ca mesajul să fie unul despre adevăr şi dragoste, cei doi stâlpi din Biserica lui Hristos, cea invizibilă mai ales.

Decizia aceasta a plecat de la studierea operei lui Dumitru Stăniloae şi de la relaţia personală cu marele teolog şi profesor român din Biserica Ortodoxă. Uneori ne întrebăm dacă Dumnezeu face minuni şi chiar face, există o legătură desăvârşită în creştinism care duce la realizarea oricărei posibilităţi: dragostea!

Sunt câteva aspecte de remarcat:

-       doctrina despre îndumnezeire este una integratoare în teologia ortodoxă răsăriteană ceea ce influenţează întreaga zonă, pe principul vaselor comunicante care funcţionează şi la nivel spiritual. Nu poţi face abstracţie de puterea lui Dumnezeu, în final, asupra oamenilor.

-       Dumitru Stăniloae este unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi români, acest lucru pune în valoare cultura română în ansamblu şi radiază în arealul creştin universal. Mai mult cunoscut sau mai puţin cunoscut, marele teolog este apreciat şi în apus ca o personalitate ce pune amprenta asupra credinţei creştine.

-       Opera lui Dumitru Stăniloae face legături multiple cu estul şi vestul, acceptă valorile reale care au marcat şi marchează lumea spirituală, duhovnicească. Sunt integrate într-o viziune unică de natură creştină vechile scrieri româneşti cu marile tipare filozofice (Buber, Ebner, Heidegger, Jaspers, G. Marcel), cu teologia profundă universală (Barth, Brunner, Bultmann). Astfel aceste modele i-au oferit sistemul de valori pentru a exprima existenţa concretă a fiinţei umane în univers.

-       Teologia lui Stăniloae a pus în lumină necesitate unei teologii existenţiale, mai aproape de trăire, adică trăirea cu Dumnezeu, depăşind nivelul cunoaşterii prin aparatul teologic. Acest lucru a permis preluarea învăţăturii Sfinţilor Părinţi (Clement, Origen, Dionisie, Ioan Damaschin, etc.) şi integrarea ei în sistemul vizionar al doctrinei creştine, în general.

-       Aplecarea spre patristică a fost dublată de o vastă operă de articole dogmatice care stau la baza teologiei sistematice proprie lui Dumitru Stăniloae.

-       Opera marelui teolog trădează în mod evident o erudiţie ieşită din comun care l-a făcut remarcat ca apologet al creştinismului de natură ortodoxă, istoric, filozof, dogmatician, scriitor… Prin Dumitru Stăniloae cultura română poate sta la cina cea de taină a marilor personalităţi universale, prin opera sa solidă de teologia patristică, teologie modernă, a altor sisteme de gândire contemporană, bazate pe o structură organizatorică riguroasă, aproape matematic exactă…

-       Putem puncta câteva date: rugăciunea curată, viziunea lumii divine, problema vederii lui Dumnezeu, influenţa patristică, energiile divine necreate, teologia luminii, lumea ca dar, omul ca mediator, suflet şi trup, suflet şi minte, caracterul comunitar al chipului, natura umană, unirea lui Dumnezeu şi a omului în Cristos, planul mântuirii, Cristos ca împărat, natura progresivă a răscumpărării, Sfânta Treime ca model al Bisericii, transparenţa Duhului sfânt în revelaţie şi Biserică, lucrarea harului, libertate şi har, sfinţirea…

-       Dumitru Stăniloae a pus în evidenţă paradoxul cunoaşterii în viziunea creştină, lămurind în interiorul acestui sistem posibilitatea de a accede prin paradox la divinitate, ca sistem de lucru cu viaţa proprie în revelaţie şi acţiune. 


Emil Bartoş prezintă pe scurt viaţa şi opera celui care a fost Dumitru Stăniloae, apoi, prin temele abordate în interiorul conceptului de îndumnezeire, pătrunde în esenţa fenomenului, unul tulburător, ca adept a teologiei experienţei, nu a teologiei abstracte. Este relevat misterul întrupării lui Hristos, depăşind limitele evidente ale limbajului şi pătrunderea puterii divine în umanitate la nivel individual şi al comuniunii. Stăniloae combină modelul etic cu cel realist, depăşind modelele patristice, dar plecând de la ele, pentru a se putea <<realiza comuniunea omului cu Dumnezeu şi participarea dinamică la viaţa lui Dumnezeu, prin renunţarea la tot ce nu este Dumnezeu – un proces de urcare şi de comuniune prin care omul poate să atingă asemănarea divină”>>.

Analiza lui Emil Bartoş este făcută şi din perspectivă evanghelică, acest lucru poate aduce beneficii spirituale evidente, dialogul interconfesional având de câştigat, iar creştinismul reflectând lumina lui Dumnezeu într-o vreme în care lumea cade de la credinţă, conform profeţiilor din Noul Testament.  

Teza aceasta ne arată direcţia în teologia mistică a lui Dumitru Stăniloae, face o sinteză apofatic-catafatic şi deosebirea dintre esenţă şi energii în procesul de îndumnezeire, atinge problema comuniunii omului cu Dumnezeu, bazată pe impulsul şi dinamica Duhului Sfânt, cu legăturile din Biserică.

Este o lucrare academică, dar lectura ei atentă poate da satisfacţii extraordinare, revelaţia personală poate fi pusă în mişcare în lăuntrul fiinţei, slujitorii reali ai lui Hristos vor descoperi esenţa creştinismului şi posibilităţile sale în lumea contemporană măcinată de prea multele sisteme de cunoaştere, dar limitat umane…

Este nevoie de a depune un efort real în studierea cărţii, dar eforul va aduce satisfacţii spirituale evidente. Stilul lui Dumitru Stăniloae este unul dificil, acesta folosea frazele lungi, propoziţii intercalate, remarci în paranteză, referinţe aluzive la perioade istorice distincte, la autori diverşi. Emil Bartoş a depăşit limitele acestui limbaj şi a evidenţiat stâlpii de rezistenţă ai gândirii marelui teolog român.

Cartea a apărut în seria TEZE la Editura Cartea Creştină este dedicată soţiei şi copiilor lui Emil Bartoş, se bazează pe o bibliografie masivă specifică, autorul având meritul de a pune concluzii, evaluări după fiecare temă abordată, limpezind mesajul fundamental al scrierilor lui Dumitru Stăniloae.

Autorul subliniază:

„Revendicând un mod aparte de cunoaştere a lui Dumnezeu, teologia mistică a lui Stăniloae promovează ideea experienţei şi a transformării personale, a mişcării şi a progresului înspre deplina unire cu Dumnezeu. Potrivit lui Stăniloae, teologia este un instrument spre îndumnezeire, legat mai degrabă de contemplare decât de conceptualizare, dar care nu ignoră niciodată strânsa lui relaţie cu filozofia. Acesta garantează, în întreg sistemul teologic a lui Stăniloae, legătura dintre raţiune şi revelaţie, natură şi har, umanitate şi divinitate şi îl echipează cu o metodologie mai echilibrată.”

 

Dumitru Stăniloae a interacţionat, evident, în cultura română cu Iorga, Pârvan, Blaga, Eliade, astfel că avem, prin cartea explicitară şi evocatorie de faţă, o imagine mai completă despre sistemul de gândire românesc, unic la nivel universal, special în actuala conjunctură europeană.

 

 

Constantin Stancu




[1] Emil Bartoş, Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloae, Editura „Cartea Creştină”, Oradea – 2002, 469 pagini. Seria TEZE. Consilier editorial: Agnes Dragomir. Traducerea: Corneliu Simuţ. Editarea: Anca Curpaş. Coperta şi tehnoredactarea: Marcel Eugen Budea.

Foto: Emil Bartoș

Lidia Vianu: Scrisoare de mulțumire

 Contemporary Literature Press

luni 22 noiembrie 2021
SCRISOARE DE MULȚUMIRE


              După înființarea Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan [2006], s--a dezvoltat foarte curând o revistă a programului [Translation Café, http://revista.mttlc.ro/], iar apoi am înființat editura Contemporary Literature Press [http://editura.mttlc.ro/], editura online a Universității din București. Scopul meu a fost să răspândesc, prin volumele publicate, un mod și o metodă de a preda limba engleză prin literatură. Fiind vorba de o editură total non--profit, am visat că ea va ajunge și în mâinile celor care încă nu au bani să--și cumpere cărți. Am vrut în același timp să fac din CLP un centru pentru cercetarea de top, ceea ce s--a realizat cu Manualul Finnegans Wake în 130 de volume, care a făcut ocolul lumii, a fost menționat în Times Literary Supplement și în The New York Times Magazine
https://www.nytimes.com/2018/06/12/magazine/the-strange-case-of-the-missing-joyce-scholar.html,
a intrat în Bibliografia James Joyce internațională
https://norman.hrc.utexas.edu/jamesjoycechecklist/browse_results.cfm?author=116472

              Am început timid. Un computer, biroul meu de acasă și entuziasmul masteranzilor care au făcut mii de corecturi, confruntări, tehno--redactări. A fost practica pe care le--o oferea MTTLC pentru a--i conduce spre industria cărții, unde mulți s--au și angajat de atunci încoace. Avem în prezent zeci de mii de abonați, de pe tot globul---dar atunci, la început, am muncit din greu ca să fim auziți, citiți, recunoscuți.

              Primul om care ne--a sprijinit, deși nu era foarte sigur ce vrem noi, a fost Rectorul Ioan Pânzaru. A urmat apoi Rectorul Mircea Dumitru. Am început organizarea Masterclass--urilor care au adus autori și edituri de limbă engleză și autori români contemporani față în față cu masteranzii care i--au tradus. Am tradus mult, am publicat multe traduceri, ne--am dorit să fim o punte între cultură și învățământ, între cultura de limbă română și lumea culturală anglofonă globală. Am făcut antologii, am inventat Concursul Național pentru Traducerea Poeziei Românești. Puzderie de poeți englezi au început să scrie că vor să îi publicăm. Pe mulți i--am publicat deja. Profilul CLP fiind volumele bilingve, majoritatea au acceptat să apară în engleză și română. Cel mai bine suntem cunoscuți în Anglia, unde am colaborat cu agenta literară Anne Stewart, care păstorește în jur de 500 de poeți. Ea ne--a ajutat să găsim și poeți englezi care să stilizeze traducerile în limba engleză ale masteranzilor.

              Ne--am bucurat de la început de sprijinul British Council, al Uniunii Scriitorilor și al Institutului Cultural Român. Am avut noroc de colaborarea esențială cu Oana Boca Stănescu: ea ne--a învățat pe toți o groază de lucruri, de la structura comunicatului de presă la un lucru care nouă ne lipsea cu desăvârșire, și anume accesarea de fonduri. Noi suntem o editură total non--profit: lucrăm și oferim volume pe gratis, numai online. Dar pentru a aduce la un masterclass, de pildă, pe Neil Astley [directorul Bloodaxe Books---una dintre primele edituri de poezie din Anglia] și cinci poeți multipremiați și arhicunoscuți în lume, era nevoie de lucruri foarte prozaice, cum ar fi cazarea, avionul, masa, etc. În afară de faptul că ne--au ajutat UB, ICR, USR și British Council, trebuie să mulțumim Muzeului Literaturii Române, prin Directorul lui, Ioan Cristescu.

              Și iată--ne în 2021, când parcă s--a lăsat o barieră, iar editura Contemporary Literature Press s--a trezit că nu mai are pe cine se bizui... Noi neavând identitate juridică, exista pericolul să nu mai căpătăm ISBN--uri, să nu mai putem publica. UB ne--a scos din greu și a legitimat editura. Timid, începeam să fim cunoscuți în România așa cum eram deja de mult în Anglia.

              Am ajuns așadar la ziua de azi, când Ioan Cristescu, împreună cu un juriu alcătuit din Prof. Dr. Silviu Angelescu (președinte), Maestrul Mircia Dumitrescu și scriitorul Dan Mircea Cipariu, au acordat primul meu premiu național Editurii Contemporary Literature Press a Universității din București, pe care am înființat--o și pe care o conduc: Premiul Editura anului 2020.

              De la îndoiala celor care ne priveau în 2009 ca pe o încercare plăpândă, alcătuită dintr--un computer și un mic birou de apartament, Gala Premiilor APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii, sub conducerea Prof. Dr. Ioan Cristescu, ne--a dat un certificat de naștere, la 12 ani după înființare. Premiul APLER, așa cum i--am spus din prima clipă lui Dan Mircea Cipariu, mi--a tăiat răsuflarea: nu mă mai gândeam că cineva ne va observa cu adevărat vreodată.

              Ca un prim semn, pentru care suntem recunoscători, în Revista Apostrof, scriitoarea Marta Petreu l--a publicat pe Ion Bogdan Lefter cu un articol despre Arhiva Levițchi--- unul dintre cele mai importante cicluri publicate de CLP. Abia acum îmi dau seama cât de bine este să fii recunoscut de cultura căreia îi aparții.

              Calde mulțumiri tuturor celor care au avut încredere în noi, și sperăm ca masteranzii mei și cu mine să putem continua să scoatem cărți atipice, cărți pe gratis, cărți care îndeplinesc o cerință devenită esențială pentru tinerii din anul 2021: ele există la liber pe internet.

              Mulțumesc în primului rând D--lui Director Ioan Cristescu, cu care nu cred că am schimbat mai mult de 20 de cuvinte în mulții ani de când sprijină MTTLC cu masterclass--urile și editura lui. Ioan Cristescu ne--a dat curajul să lucrăm mai departe. Răsplata adevărată este că acum facem și noi parte din cultura română: nu există bucurie sau onoare mai mare. Mulți oameni de bine ne--au ajutat, dar nimeni nu ne--a respectat cu adevărat până când nu ne--a văzut Ioan Cristescu.

Lidia Vianu

diplome-APLER-2021.jpg

sigla.editura.jpg

Copyright ©2021 MTTLC All rights reserved.



Contemporary Literature Press

str. Pitar Moș nr. 7-13, Bucharest
Romania

luni, 22 noiembrie 2021

Revista „Vatra veche”, nr. 11/2021. Semnal, sumar, lecturi de toamnă. Întoarcerea în colind cu Nicolae Băciuț



 

Revista

VATRA VECHE nr. 11/2021

 

 

Sumar:

Întoarcerea în colind, poem de Nicolae Băciuț/1

Biblioteca Târgu-Mureș”. 0-7-25, de Nicolae Băciuț/3

Biblioteca „Târgu-Mureș”, Casa Mare a sectorului Râșcani, de Stela Tymofti/3

Un scut spiritual, de Janoș Țurcanu/5

Dragă poete…, de Iulian Filip/5

Biblioteca „Târgu-Mureș” – 25, de Nicolae Băciuț/6

Iulian Filip, de Mihai Cimpoi/7

Vatra veche dialog cu Iulian Filip, de Nicolae Băciuț/7

Poeme de Iulian Filip/9

In memoriam. Doru Dinu Glăvan, de Nicolae Băciuț/10

Un om cât un simbol, de Nicolae Dan Fruntelată/10

Un asemenea om e nemuritor, de Maria-Daniela Pănăzan/11

O restituire autentică a gândului eminescian (Nicolae Georgescu), de Zenovie Cârlugea/12

Puncte de vedere. Anul Alecsandri, de Ioan Dănilă/16

Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/17

Despre suferințele filosofului (Marta Petreu), de Ionel Popa/18

Lucian Blaga, biografie și creație (Ana Selejan), de Zenovie Cârlugea/20

Poeme de Dumitru Mălin/22

Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/23

Memorialistică. Memoriile și jurnalul Mărgăritei Ioana Vulcănescu, de Dorin Nădrău/24

Poem de Bianca Marcovici/25

Remember Mircea Nedelciu, de Valeria Bilț/26

Exerciții de autoexilare. Statuile întoarse în stejari, de Dan Mucenic/29

Dan Mucenic – 70 de ani de viață și dincolo de ea…, de Mirela Gruiță/30

Romanul, formă a progresului literar, de Galina Martea/31

Miezul unui ev aprins. Despre tipic, de Aurel Buzincu/33

Vitrina. Osută și una poezii (Ion Andreiță), de Ana Ardeleanu/36

Orizont 56/65. Memoria Muzeului de iarnă (Nicolae Băciuț), de Cristina Sava/37

Reflexii ale timpului (Valeria Bilț), de Mihaela Bude/39

O amprentă inconfundabilă (Dumitru Hurubă), de Doina Bălțat/40

Cronica literară. Tablouri interioare (Lӧrinczi Francisc-Mihai), de Ioan Marcoș/41

Te naști plângând, mori în tăcere (Ladislau Daradici), de Constantin Stancu/44

Poezia anotimpului fierbinte (Domnița Ganea), de Mircea Daroși/45

Intermitențe în do minor (Maria Baciu), de Daniel Marian/46

Tăcerile lumii (Horia Ion Groza), de Lӧrinczi Francisc-Mihai/47

Poetul iubirilor dezlănțuite (Petrache Plopeanu), de Cornel Simion Galben/48

Romeo Romilă și „Molima”, de Corina Matei Gherman/49

Bunul povestitor (Dan Norea), de Dumitru Hurubă/51

Așlexandru Marghiloman – contemporanii și posteritatea (Viorel Frâncu), de Cornel Gherman/52

Treptele cunoașterii (Constantin Lupeanu), de Mihaela I. Rădulescu/53

Anatol Codru, la o apă, de Traian Vasilcău/54

Polifoniile lui Iulian Chivu, de Dumitru Hurubă/55

Marian Ilea, condeierul de la Mittelstadt, de Valeria Bilț/56

Autograful și actualizările (Nicolae Scurtu), de Alexandru Cazacu/58

Îngerul Ionduh (Ioan Gligor Stopiță), de Mihai Batog-Bujeniță/59

Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/61

Mască peste tot, de Magda Ursache/62

Convorbiri duhovniceşti cu Î.P.S. Ioan, de Luminiţa Cornea/64

Trâmbițele desfrâului, de Justin Florin-Dumitru/66

Amvon. La masa iubirii, cu Sfântul Nicolae, de Gheorghe Nicolae Șincan/67

Poeme de Eugen Dorcescu/67

Unitatea românilor prin Limba română, de Valeriu Tănasă/68

Poeme de Carolina Baldea/68

Poeme de Adrian Munteanu/69

Poeme de Dumitru Băluță/70

Asterisc. O carte document: Insula Sahalin (Cehov), de Veronica Pavel Lerner/72

Poeme de Ștefan Jurcă/72

Biblioteca Babel. Poeme de J. Francisco Peña Martín, traducere de Elisabeta Boțan/73

Biblioteca Babel. Poeme de J.W. Goethe, R.M. Rilke, traducere de raul-Andrei Sabău/74

Să ne mai (re)amintim de… Ernest Hemingway, de Dumitru Hurubă/75

Starea prozei. De vorbă cu Bukovski, de Alexandru Jurcan/76

Ochean întors. Noua dinamică în ordinea globală, de Silvia Urdea/77

A fi sau a accepta, de Maria Cecilia Nicu/79

Ochean întors. Pe drumuri japoneze, de Radu Șerban/80

Poeme de Paul Lazăr/82

Scrisoare din Las Vegas. Departe de glie, limba română, de Elena-Mihaela Gliga/83

Poeme de Răzvan Ducan/84

Poeme de Ottilia Ardeleanu/85

Ancheta „Vatra veche”. Cum sunt văzut de vecinii…, de Nicolae Suciu/86

Protocoalele de la Toronto, de Eugen Mera/89

Asterisc. Nu vă jucați cu focul, de Alexandru Andy/90

Cinema. Spectatorul filmelor tarskovskiene, de Ala Găină/91

România mitică, prin ochii artistului Petru Botezatu, de Elena Serghei/92

Literatură și film. Rezistența trestiei, de Alexandru Jurcan/93

Muzica zilelor noastre. Domnu' Doctor Sbârcea, de Adrian Simeanu/93

Paul Staicu, de Petrea Gîscă/93

Catrene alergene. Epigrame, de Nicolae Mătcaş/94

Lumea lui Larco, de Vasile Larco/95

De la un clasic citire. Nicolae Țațomir/95

Curier. De la Vatra veche la Vatra nouă/96

Panoramic cultural (foto)/99

Ilstrații de Răzvan Andreescu

 

Adrian Botez: DIN SACII CU MORȚI – SUNĂ - -NTR-UNA – MEREU ! – CELULARE

 

DIN SACII CU MORȚI – SUNĂ - -NTR-UNA – MEREU ! – CELULARE 

 


 

 

din SACII CU MORȚI – sună - -ntr-una – MEREU ! – CELULARE :

probabil că MORȚII-au uitat : DUMNEZEU – LUMI CA ASTA – MAI ARE !

…din SACII CU MORȚI – AMENINȚĂTOR – tot sunau CELULARE :

NE  VOM  ÎNTOARCE – VIILOR ! - și va fi – atunci – VAI DE MAMA ABSURDĂ – CARE VĂ ARE !

 

…în SACII CU MORȚI – AU TĂCUT CELULARE  - PE RÂND :

PE RÂND – se crapă toți SACII - -ntr-o VOINȚĂ și-un GÂND :

NESFÂRȘIT DE ÎNALȚI – MORȚI SE RIDICĂ – deodat' – HORCĂIND :

 

OCHII LOR DE JĂRATEC – MISTUITORI – ne aprind – SFÂRÂIND :

…SCRUM – cu toții – ÎN IMENSE GRĂMEZI – TOȚI VIII VOM FI !

…SACI nu se mai fac – de-o vreme – pentru CENUȘA- DE-ZI…

***

 

Prof. Dr. Adrian Botez


Foto: Ierusalim, măslini vechi