Sebastian Văduva - Despre experiența oamenilor de succes, trăsături și tentații. Înzestrări naturale, abilități de negociere, hărnicie, creativitate, determinare, altruism, pragmatism

 

Cultură și religie... Câteva note de lectură

 

Despre cultură și religie 

Cultura are rolul ei, la fel a avut-o și în perioada VT, și în perioada NT. Apostolul Pavel, la Atena, arată importanța ei. El a fost unul dintre cei mai culți oameni ai vremii: cunoștea filozofia greacă, literatura din vremea lui, dreptul practicat în imperiu, teologie cât încape, pricepea obiceiurile și tradițiile ebraice, romane, grecești etc. 

Cum creezi punți cu alte persoane, dacă nu ai mijloacele spirituale pentru așa ceva? Și, da, cultura te obligă să citești, să te documentezi etc. Să nu stai pasiv. Cultura și credința nu se exclud, se completează. Dacă nu stăpânești logica, limbajul, cum comunici Evanghelia? 

Știai că traducerea Bibliei ar trebui să fie revizuită la 20-30 de ani. Traducerea varianta Cornilescu are multe slăbiciuni, termeni slavoni (în condițiile în care vrem în UE), cuvinte scoase din uz etc. Varianta ortodoxă a fost actualizată în anul 2004 prin grija unui teolog și scriitor, Bartolomeu Anania. Un cercetător la Academia Română, doctor în filologie, a muncit 2 ani pentru definirea cuvântului „viață”. Sunt unii creștini care se autolimitează dintr-o autojustificare îngustă. 

Cu cât bula în care trăiesc este mai mică, cu atât sunt mai fericiți. De reflectat...

Constantin Stancu ©

Departe, în galaxii uzate

 

Steaua izolată într-o lacrimă

 

 

Steaua imensă nu știe nimic de pământul

pe care locuim, de viruși și pandemii, de omul izolat,

ea arde tăcută în sine, în milioane de ani care trec într-o clipă,

se prăbușește în sine, cade peste sinele ei,

se izbește de sinele ei, se preface-ntr-o lacrimă pe cerul absurd și generos.

Peste el am semănat cuvintele noastre,

ca pe semințe în parcul din mijlocul orașului.

 

Lacrimile nu știu nimic de existența mea, n-au știut-o niciodată,

nu vor ști niciodată ce frici declanșează

ocitocina, serotonina, singurătatea, tăcerea…

 

Într-o zi vom ieși din deșertul acestui cer,

copleșiți de lacrimi care-au ars cândva, în viitor,

până s-a consumat tot infinitul din ele…

Constantin Stancu ©

 

 

Babilon & Co.

 

Despre Babilon…

 

 Mulți creștini afirmă că trăim vremurile din perioada când Babilonul era la putere și poporul lui Israel suferea din cauza politeismului. Analogia cu Babilonul este corectă până la un punct, trăim într-o lume care autodistruge. Dar în Babilon am fost și pe vremea comunismului. La fel în Imperiu Austro-Ungar sau Imperiul Turcesc. La fel este și-n USA, în Rusia, în China. Între societatea organizată după mintea umană (Capul din cartea Daniel) și societatea organizată după Evanghelie va fi mereu o contradicție. Se va perpetua mereu, până la vremea sorocită,  A Doua Venire. Nimic nou.

Din istoria creștinismului vedem și o altă față a providenței divine. Un împărat roman, Constantin, acceptă doctrina creștină, citește textele din NT, are consilieri mari teologi creștini. Când Dumnezeu decide că imperiul va fi trecut la creștinism, împăratul a constatat că-n lumea creștină (sec. al III-lea, sec. al IV-lea) existau numeroase frământări, unele care puteau duce la căderea creștinismului.

-        Mai multe doctrine - pentru unii lideri creștini Iisus nu a fost Dumnezeu adevărat, a fost doar un mare profet.

-        În comunitățile creștine au apărut mai mulți lideri creștini care se luptau între ei cu idei diferite. A trebuit să-i adune și să le impună concilii în care să se stabilizeze valorile importante, să tranșeze divergențele, unele grave.

-        Unii lideri creștini, fugind de responsabilitățile pentru comunitățile lor, preferau să devină „martiri”, deși nu mai era cazul.

-        Împăratul le-a trimis numeroase epistole pentru a calma lucrurile între fracțiunile creștine, bine scrise, documentate.

-        Existau numeroase fracțiuni (secte?) în lumea creștină, fiecare cu viziunea ei. Erau comunități ale săracilor, exclusiv. Militarii, avocații, artiștii, vrăjitorii, alte profesii erau excluse. Erau și alte fracțiuni, unele promovau o tradiție, altele altă tradiție. Creștinii nu luptau în armată, dar, după ce creștinismul a devenit doctrină oficială, au acceptat să devină militari pentru a-și apăra valorile. Vremurile au schimbat paradigma.

-        Templele păgâne au fost deposedate de bogățiile lor și au ajuns la bisericile creștine. Unii lideri creștini au profitat.

-        Împăratul a dat ordin pentru locașuri de cult dedicate creștinilor (biserici, termen eronat, raportat la NT, dar care a devenit uzual, inclusiv în lumea creștină). Bisericile au devenit tot mai bogate.

-        A încercat să reconfigureze Roma după necesitările creștinilor, nu a putut merge mai departe, s-ar fi iscat un război civil. Așa că a edificat o nouă capitală, Constantinopol, cu o nouă viziune. A apărut arhitectura creștină.

-        S-a consolidat credința creștină = CREZUL. Acesta definește credința noastră. În bisericile protestante nu se prea proclamă Crezul. Dar cum definim CREDINȚA? Altfel decât în istoria creștinismului?

-        A dat ordin să se facă 50 de Biblii pentru uzul slujitorilor creștini.  Bibliile erau masive, s-au transportat cu carele de poveri, erau imense. Acum merg într-un rucsac, în spatele unui creștin. Mai poate fi contestat CANONUL NT? Unii o fac, alții nu. Îl acceptăm… În telefon sau în calculatoare, pe rețelele social sunt numeroase variante traduse ale Bibliei. La alegere…

-        Unii creștini țineau sărbătorile după calendarul ebraic, alții le țineau după calendarul roman. A trebuit să adune episcopii pentru a decide modul în care creștinii măsoară timpurile, altfel se produceau numeroase confuzii în lumea de atunci. Ca și acum, de altfel. Data nașterii lui Iisus se serbează în 25 decembrie, alții o serbează în 6 ianuarie. Învierea la o dată după calculele catolicilor, lumea ortodoxă are alt mod de calcul a datei Peștelui (creștin, evident).  

-        Etc.

Datele sunt relevante în cartea C. M. Odahl, Constantin și Imperiul Creștin, Ed. Bic All, 2006. Bine documentată, academic. DUMENEZEU ARE ÎN CONTROL ISTORIA, să nu ne temem.

Iisus le-a spus ucenicilor să fugă în munți când va fi atacat Ierusalimul. Nu le-a cerut să apare Templul și Orașul, tradițiile, legea etc.  Așa au scăpat creștinii. Evreii, forțați de noile evenimente, au pus la punct Canonul VT, Dumnezeu i-a obligat să se întoarcă la Cuvânt. Astfel, VT a fost preluat și de creștini și s-a format canonul Bibliei (la care se pot adăuga și apocrifele).

În VT Dumnezeu a îngăduit ca în marile imperii să aibă două persoane prim-ministru  (dregători): Iosif și Daniel. Iată că lumea e în mișcare, sub Mâna lui Bună, cum zicea Neemia. Efectul? Canonul Bibliei, stabilizarea doctrinei, disciplinarea liderilor religioși, disciplinarea creștinilor, biruința.

*Poporul lui Dumnezeu, prin alegere, evreii, a fost salvat de împăratul Cir după Cuvântul lui Dumnezeu dat prin proorocul Ieremia.

*Poporul lui Dumnezeu, prin înfiere, creștinii a fost salvat de împăratul Constantin după cuvântul lui Dumnezeu dat prin Iisus.

Problemele rămân aceleași ca la început, în Geneza aflăm că omul trebuie să muncească și să păzească Raiul. La fel, Neemia, unul dintre cei mai mari administratori ai harului lui Dumnezeu, a stabilit, pe vremea lui, ca evreii să lucreze cu o mână și să țină arama cu altă mână, să fie pregătiți să apere lucrările la Templul din Ierusalim, care se refăcea după episodul exilului. Aceleași sfaturi le dă Apostolul Pavel în cartea  „Efeseni”.

Dar să trecem la partea practică a fenomenului religios:

-        Este corect ca un patron creștin și angajații săi să apeleze la fonduri europene (din Babilon) pentru a-și dezvolta afacerile și a crea locuri de muncă pentru oameni (neamuri, persoane interesate etc.)? Fondurile sunt repartizate administrativ de funcționari care ar putea fi în gruparea LGBTQ, nu?

-        Este corect ca pensionarii și asistații sociali să beneficieze de cardul (a nu se citit de la dreapta la stânga!, în stil ebraic) social acordat jumătate din fonduri europene, repartizate administrativ de funcționarii de la Comisia Europeană?  

Mai sunt și alte întrebări practice. Le lăsăm pentru generația mai tânără să le pună, să le rezolve, să simtă gustul istoriei.

Din punctul meu de vedere, comunitățile creștine vor trebuie să fie unite, să apeleze la specialiști care să apere valorile. Dar nu muncă voluntară, salarii sociale etc. Orice afectare a omului poate fi atacată la instanțele europene, la CEDO, la instanțele locale, în proceduri diverse. Este o luptă dură, necesită multă dedicare.

CREȘTINISMUL A BIRUIT ȘI PENTRU CĂ A AVUT OAMENI DEDICAȚI ȘI CARE S-AU ADAPTAT LA NOUL CONTEXT ISTORIC.

 

Mărturie pe proprie răspundere și risc propriu.

 

C stancu ©

* Foto - Carte veche: Imitatio Christi

Piatra din capul unghiului și vremurile înclinate

 

Se pune mereu în discuţie problema aproprierii dintre cultele creştine autorizate, dar esenţa este următoarea : cultele nu trebuie să se apropie unele de altele, cultele trebuie să-şi stimuleze membrii din Biserică să se apropie de Hristos. Ţinta este Hristos, pentru că este „piatra din capul unghiului”, cea de care depind toate în Biserică şi în lume, trebuie să o mărturisim, ea ține legate toate lucrurile, din cer și de pe pământ.

 

Iată ce scrie în Evenghelie:

 

“ Mat 21:44 Cine va cadea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cadea ea, îl va spulbera.” 

 

Din păcate lumea nu a învăţat din experienţele anterioare ale istoriei, repetă greşelile şi o face cu multă abnegaţie, considerând că face bine...

Constantin Stancu ©

 

Dumitru Dumitrescu, povestea limbii române...

 Sursa: Revista Piedestal, nr. 2/2023

Povestea cărților... Fructul din fruct și semnele timpurilor lacome...De la povestea mașinii de scris la antologia din norul străzilor de aur

 

Fructul din fruct

 

Pentru un scriitor o carte publicată este un eveniment, un joc special în viață. S-au scris atâtea despre cărți, istoricii literari au consemnat unele aventuri în marele spectacol al comunicării.

Prima carte: Fructul din fruct – în Antologia „Argonauţii”, Timişoara: Editura Facla – 1988, redactor şef Eugen Dorcescu – debut…

Așa se putea publica în vremea aceea, erau plachete colective, redactorii de carte făceau tot ce se putea. Manuscrisele erau dactilografiate cu mașini de scris, manual. Cei fericiți aveau „dispozitivele” lor, poliția emitea un act care-ți permitea să folosești aceste mașini. Alții apelau la dactilografe. Și erau cele mai solicitate, mai ales de notari, avocați, scriitori, funcționari publici.

Am încercat de câteva ori la unele edituri, nu-mi amintesc numele lor.

Mama, o femeie inimoasă, a luat pachetul cu manuscrisul cărții și l-a expediat la Timișoara. Mi-a spus că are mână bună, orice floare punea în pământ primea viață și înflorea, se ținea pe rădăcini și își etala frumusețea și parfumul.

Manuscrisul a fost acceptat. Momentul în care a venit vestea a fost interesant. După ultimul examen la Facultatea de drept/ științe juridice din Cluj-Napoca (iulie 1988), am telefonat acasă. Cum nu aveam telefon, am telefonat la poetul Ionel Amăruței, mai descurcăreț. El urma să o anunțe pe soția Rodica că am trecut ultimul an de la facultate, eram cum se spune, jurist pe bune, cu acte în regulă.

Cu o voce tremurândă și fericit, poetul Amăriuței mi-a comunicat că am fost publicat la „Facla”, eu credeam că este vreo revistă. Nu era revistă, era editura… Am înțeles destul de greu mesajul, eram prea fericit pentru că reușisem să absolv facultatea. Nu a fost ușor, am intrat greu, vreo două zeci și cinci pe loc, lista inițială a fost de 80 persoane (unele puse pe acele locuri, conform istoriei vremii, o altă poveste). Am terminat facultatea vreo două zeci și opt de persoane. Eram mulțumit de situație. Abia când am vorbit cu soția, peste vreo oră, tot la același telefon, am înțeles că era debutul la editură. Nu am să uit vocea soției niciodată, clipa s-a încrustat în palimpsestul personal.

Placheta a primit o cronică favorabilă în revista „Luceafărul”. Am păstrat multă vreme acel număr, apoi l-am rătăcit prin multele mutări de domiciliu și reședință. Am păstrat doar talonul de la fondul literar…Și autorizația miliției pentru mașina de scris.

Atunci l-am cunoscut pe editorul Eugen Dorcescu, poet important, un om corect și vertical, dovadă opera sa. Întâlnirea din biroul său a rămas o amintire intensă. Am legat peste ani o prietenie cu acesta, una literară. Căldura sa, opera pe care a scris-o și mi-a comunicat-o generos, toate au marcat anii care au urmat.

Am scris despre cărțile sale cu bucurie. De fapt preluam o lecție de literatură pe viu. Placheta în format electronic  Abisul de lângă noi (O călătorie iniţiatică alături de Eugen Dorcescu), mai, 2010, cronică, eseu despre opera poetului Eugen Dorcescu – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com, a rămas ca un reper în modul de a capta literatura. A fost ca în experiențele de la ora de fizică, de la școala generală, vasele comunicante erau în acțiune. Vremurile au tainele lor… Cărțile au rădăcini care comunică pe sub pământ…

În acea plachetă au mai publicat: Ionel Bota, Valentina Călușer, Victoria Milescu, Ioan Palici, Gheorghe Pruncuț, Emilian Roșculescu, Marcel Sămânță… Ultimul a fost Constantin Stancu, 21 de poeme… 

Nu am făcut compromisuri, am iubit poezia, Țara Hațegului, mirajul vremurilor, o parte din poeme le-am reluat în antologia intitulată simbolic: Fructul din fruct (Adio, ne vedem pe străzile de aur) – Antologie 1988 – 2015, versuri, Iaşi: Editura Princeps Multimedia, 2015. Peste vremuri lucrurile se legaseră, de data aceasta poetul Daniel Corbu a avut amabilitatea să scoată la editura sa o carte reper pentru mine. A publicat un ciclu de poeme și în revista „Feed Back”, care apărea la Iași.

Poezia lega zonele, provoca la fapte cu accente simbolice.

Constantin Stancu ©

 

RĂZBOIUL ȘI ARTA... Chipul lui Iisus la limita dintre culoare și formă...

 

O expoziție de artă modernă prezintă în România (expoziția ArtSafari) un Iisus aparte decât așa cum îl prezintă Biserica (septembrie 2023). Iisus este prezentat ca un european de obicei, în fapt a fost un evreu (după carne) și fiul lui Dumnezeu. În Evanghelie nu este descris personajul Iisus, îl cunoaștem după faptele sale, după vorbele sale, după modul cum s-a relaționat cu ceilalți. Doar în Isaia (53) avem o descriere făcută prin revelație. Portretul lui Iisus este o convenție teologică bazată pe modul cum și-L închipuiau oamenii după ce nu a mai fost în carne, la mulți ani distanță. Pe de altă parte, în cultura ebraică (rădăcina creștinismului) închinarea la chipuri cioplite sau redate prin pictură era interzisă, era poruncă. Ca atare arta are o marjă de libertatea aproape insuportabilă. Teologii vor reacționa la aceste reprezentări în artă fără să aibă o bază biblică sau revelată. Doar propria lor imagine despre cum ar trebui să arate Iisus. În fond, a îndeplini principiile Evangheliei este important: să muncești, să-ți ierți aproapele, să te rog pentru dușmanul tău, să nu poftești la bunurile altuia, să respecți pe aproapele tău, să ajuți să se elibereze de neputințele lui etc., este mult mai important...

Trei zile

 

 

Doar trei zile să mai poţi,

Doar trei zile să ai credinţă,

Toţi vor fi salvaţi, toţi,

Și va fi o mare biruinţă...

 

Doar trei zile să ai răbdare,

Să priveşti la Cerul nesfârşit,

Va răsări cuvântu-n zare,

Tu vei afla că eşti iubit...

 

Doar trei zile să mai speri,

Să aştepţi o veste bună,

Vei uita c-a fost un ieri,

Când pietrele-or să spună:

 

A înviat Iisus, aici, în lumină,

Moartea a fost brusc biruită,

Și iertarea blând o să vină,

Scăpându-ne de orice ispită...

 

În trei zile lumea s-a schimbat,

În trei zile altul a fost veacul,

În trei zile-ai fost iertat,

Morţii i-ai descoperit leacul...

 

Atâta doar, trei zile pline,

De har, de speranţă, de credinţă…

Şi-n sufletul tău vine

Acel timp curat, de biruinţă...

 

C Stancu

Viața între necesitate și literatură - CHELTUIELILE CETĂȚEANULUI ROMÂN în anul 2021. Trepte spre alți ani... Astăzi să fim optimiști

 

Cheltuielile cetățeanului roman în anul 2021:

·        alimentele şi băuturile nealcoolice au reprezentat 25,2% din totalul cheltuielilor;

·        locuinţa, apa, electricitatea, gazele naturale şi alţi combustibili - 18,1% - din cheltuielile totale.

·        transporturile, au reprezentat 12,2% din totalul cheltuielilor;

·        mobilier şi echipamente de uz casnic - 7,2% din total;

·        îmbrăcăminte şi încălţăminte şi recreaţie şi cultură - ambele cu 6,7% din total;

·        băuturi alcoolice şi tutun - 5,5% din total;

·        sănătate - 5,2% din total;

·        restaurante şi hoteluri - 4,5% din total;

·        diverse bunuri şi servicii" - 4,2% din total,

·        comunicaţii - 3,3% din total;

·        educaţie - 1,1% din total…

Foto: Sinaia/ Sursa: Presa, INS

Câteva gânduri de duminica

 Sursa: Sămânța bună

Despre viziunea asupra lumii: Iisus și restul... cezarilor...

 

”Iisus Și-a ridicat ochii și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie.

A văzut și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți.

Și a zis:<<Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți ceilalți; căci toți aceștia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat din sărăcia ei tot ce avea ca să trăiască>>” (Luca 21: 1-4).

 

 

„Vom lua ca reper aici învățătura lui Iisus, cel care pentru mine este modelul psihologic ideal al comportamentului uman. Dacă l-am fi ascultat în loc să-l răstignim, am fi avut 2.000 de ani avans în civilizație și o cu totul altă lume decât aceasta, aflată în pragul sinuciderii. Modelul psihologic ilustrat de Iisus prin viața sa și prin învățăturile sale este, fără nici un dubiu, benefic pentru sănătatea, pacea și înțelegerea rosturilor lumii.

Ceea ce ne-a lăsat Iisus ca sfaturi și învățături rezonează realmente cu datele celor mai noi științe ale timpului nostru. Au trebuit să treacă 2.000 de ani până să le putem explica științific. Oare cât timp ne va mai trebui să și respectăm ceea ce ne-a dat?

(Dumitru Constantin - Dulcan, Creierul și mintea universului, Cluj-Napoca: Editura Școala Ardeleană, 2019, pp. 155-156).

 

 

Napoleon Bonaparte a spus: „Eu cunosc oameni și vă spun că Iisus Cristos nu este un simplu om. Între el și oricare altă persoană din lume nu există termen de comparație. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu, am fondat imperii. Dar pe ce am bazat noi creațiile geniilor noastre? Pe forță. Iisus Cristos și-a întemeiat imperiul pe dragoste; și, la această oră, milioane de oameni ar muri pentru El”. (Josh McDowell, Mărturii care cer un verdict, p. 139, Cursuri, Campus Crusade for Christ, 1972).

 

„Astăzi oamenii au ajuns până și să înjure folosind numele lui Isus. Încercați să vă imaginați cum ar suna ca un om de afaceri să strige „Thomas Jefferson!” când lansează o lovitură la golf, sau un instalator să urle „Mahatma Gandhi!” când își dă peste degete cu cheia franceză. Nu e chip să scăpăm de acest Isus” (Philip Yancey, Isus pe care nu L-am cunoscut, Oradea: Editura Kerigma, 2006, p.17).

 

 

 

 

Nimeni nu vine în lume de capul lui... Viața la vedere, de la vamă la inspeția mediului

 

Nimeni nu vine în lume de capul lui, are rolul său în lume. Sunt perioade și perioade în viață. Lui Ezechiel Dumnezeu i-a impus să nu vorbească o perioadă. Tăcea și făcea voia Domnului. Uneori, tăcerea este cel mai puternic țipăt! Plus că trebuie făcută deosebirea între propagandă religioasă și trăirea după voia Domnului. Cea mai puternică acțiune este viața trăită după valorile lui Dumnezeu. Din acest motiv, mulți creștini nu mai sunt credibili deși fac multe. Pentru unii a merge în genunchi în jurul bisericii înseamnă mult. În timpul Războiului de 30 de Ani, se ucidea în Numele Domnului. 

 

A afirma că ești mai cool decât alte denominațiuni creștine devine o acțiune activă apreciată în cultul respectiv. Pentru unii salvarea/ mântuirea vine de la Biserică (neapărat din cultul practicat), pentru alții salvarea/ mântuirea vine de la YHWH etc. 

Societatea s-a tribalizat. 

Binecuvântarea a dus la realizări economice pertinente, așa s-a dobândit puterea economică, ea a deschis calea spre puterea politică. Așa că mulți creștini s-au refugiat în partide, grupări politice etc. Au acționat, la greu. Nu au fost leneși... Dar unde este viața trăită după valorile creștine? Biserici tot mai goale, îmbătrânirea membrilor din biserică, biserici tot mai bogate. Apropo, în anul 2011 afacerile cultului ortodox ajungeau la 12 miliarde euro. La Prislop se colectează anual cam 12 milioane euro. Membrii bisericilor protestante sunt cei mai avuți cetățeni ai orașului, bilanțul lor făcut public o arată. Dar, în paralel, baza de date de la instanțe/ vamă/ primărie/ cartea funciară/ Inspecția în Construcții/ Inspecția în Protecția Mediului arată și modul cum au ajuns la acele rezultate. Ne mirăm că vin pandemii? Crize? Războaie? Secetă? Sigur, agresiunea asupra mediului este tot mai mare, natura răspunde și ea la violența omului. 

Etc.

 

C Stancu ©

Foto: Imagine din Ierusalim

 

 

AUTOBIOGRAFIE... LUMEA DIN CUVINTE, IUBIRILE, NEURONI IMENȘI DE PRAF

 

Autobiografie

 

Am istoria mea, o istorie de unică folosinţă,

simplă şi elastică, cu femei şi bărbaţi,

plus o mie de ani, prinsă între coarde elastice. 

 

 

 

Pot să vă zic despre amintirea

care mă scălda în lichidul translucid

care mă legăna în pântecul mamei,

ori mirosul de lemn obişnuit din care, în copilărie,

îmi făceam pistoale de împuşcat iluzii,

ori jucării delicate care imitau imperii.

 

Pot să vă şoptesc despre iubirile

care mi-au ros carnea şi care mi-au atins

cu acizi gândurile metalice,

iubirile care m-au pregătit pentru iubirea cea firavă ca o trestie,

ori ca o subţie coardă de vioară

pe care arcușul împins de mâna artistului, continua să cânte pe Titanic.

 

A fost o  vreme a cetăţilor în care m-am rătăcit sau a drumurilor pe care le înconjurau

precum neuroni imenşi de praf.

 

A fost o vreme a uitării şi a nisipului care intra în vise.

 

Desigur, voi fi eroul, unul atins de vântul dimineţii

care mişcă munţii mai spre nord, un erou al vântului şi al cuvintelor de nea...

 

Arborii vor rămâne la fel de verzi şi după ce voi birui,

cu tăietorii de lemne odihnindu-se la umbra lor... 

 

C Stancu ©