FRAGMENTE DIN BABYLON:
DIN FAMILIE ÎN
LUMEA ÎNTREAGĂ
Editura Vatra veche a publicat în anul 2022 cartea Fragmente din Babylon semnată de Silvia Urdea, o carte complexă.
Nicolae Băciuț, directorul editurii, a scris prefața, a scris-o cu sufletul și
mintea, accentuând importanța ei pentru viața cititorul român de azi și de
mâine. Reținem din această introducere în peisajul povestirii: „Asistent
universitar, doctor în filologie, cercetător științific, autor de cărți – e
statutul unei condiții de intelectual, cu principiile bine consolidate, Silvia
Urdea nu putea accepta pe nemestecate tocmai ceea ce disprețuise acasă, dar a
trebuit să înfrunte o societate care i-a livrat prea multe iluzii. Și a trebuit
să o ia de jos, în America, răbdând umilințe inimaginabile acasă, în proiecția
visului american.
<<Mă chinuia într-o
oarecare măsură orgoliul meu profesional, realizează la un moment dat Silvia
Urdea. Chiar așa de rău am ajuns ca să fac menaj la cineva tot atât de educat
ca și mine, dar care avusese norocul să se nască pe pământul unei țări care
dictează?>>”, (p.7).
Avem în paginile cărții
un jurnal de familie, un jurnal
personal, o compunere complexă în care regăsim fragmente de roman, monografie,
elemente de literatură comparată, istorie modernă, puțină politică, poezia
narațiunii. În mod evident, scriitoarea, bună cunoscătoare a firului roșu din
literatura română și literatura universală, a pus pasiune, suferință, dorința
de a deschide noi orizonturi pentru generațiile care au intrat în capitalismul
globalist, în Satul Global, ca să spunem așa, după „loviluția” din 1989 văzută
la București. Se simte dorința Silviei Urdea de a fi profesorul de viață, o situație mult mai complexă, de a explica, de
a analiza, de a marca valorile care pot afecta oamenii. Sunt momente de existență
trăite pe piele proprie, se simte fiorul, fragmente documentate, legate strict
de subiect: odiseea omului în Satul Global. Sinceritatea ei este copleșitoare
și convingătoare, trăirile din carte sunt, însă, autentice, numele
personajelor, se înțelege, sunt fictive.
Autoarea are curaj,
realism, puțină poezie, luciditatea necesară pentru a prezenta oamenii,
destinele lor, necesitatea scopului în viață, valorile care contează în orice
societate, credința care le unește pe toate. Nu este singurul personaj deși
povestea este la persoana întâi. Sunt personaje complexe care apar și joacă
rolul ca într-un film modern, crud pe unele locuri. Autoarea este o generoasă,
sigur numele acestora este impus de sensibilitate și decență.
Marcată de telenovela
occidentului, atât de bine conturată înainte de 1989 în mintea oamenilor,
familia autoarei migrează în anul 1990 în America. „Acțiunea” jurnalului se
întinde până în 2020 și cuprinde o felie de timp suficient de consistentă care
să prezinte fuga după un ideal visat. A spera este omenește, speranța dă
energii nebănuite, forțe pe care individul le controlează greu. La finalul povestirii,
reținem că această familie nu s-a lăsat copleșită de noile experiențe, a
dominat presiunea inerentă schimbării structurii sociale. Viața depinde, la fel
și fericirea noastră, și de relațiile cu ceilalți oameni. Familia glisează
între faliile sociale deschise între societatea ceaușistă, zisă comunistă, și
societatea libertății, zisă societatea tuturor posibilităților, din America. De
la dictatură la libertate și libertinaj, de la blocaj și orizonturi roșii la
orizonturi albastre. Chiar dacă migrația se petrece imediat după evenimentele
tragice din decembrie 1989, din România, situația socială de aici nu se
schimbase la acea dată. Migrația se dovedea un fenomen mult mai complex decât
arăta propaganda dintr-o parte sau alta a oceanelor. Birocrația, regulile
statului și regulile nevăzute ale funcționarilor au complicat mult situația migratului
din orice țară, mai ales din România marcată de tare și neputințe istorice.
Propaganda de orice fel a avut efecte catastrofale asupra destinelor oamenilor.
Sunt descrise etapele, zonele, suferințele. Cititorul intră, astfel, în
labirintul social al libertății modelate de libertinaj și rigoarea valorilor
economice. Propaganda nu acoperă realitatea, doar îi dă forme de falsă
solemnitate, generând credințe false.
„Acțiunea” jurnalului
alternează între evenimentele din America și nostalgiile despre România, se
petrece în două lumi simultan. Eroii nu se pot rupe total de rădăcini, se
adaptează greu, treptat, prin suferință, luând viața de la firul ierbii. În
America nu conta situația socială, pregătirea din România, conta să „faci bani”
pentru a trăi pur și simplu și a visa că vei fi mult mai bogat decât în fosta „vatră”
sau decât cei din jurul tău.
Așa cum am arătat, cartea
este și un manual de supraviețuire, înțelegerea noilor valori dintr-o altă
societate și, aplicarea lor în viața de zi cu zi, înseamnă supraviețuire și
biruință, nu numai socială ci și spirituală.
- Jobul devine o religie,
menținerea lui, arta de a rezista. Primul „job” însemna și acceptarea treptei
de jos, slujnică într-o casă de americani. Se ajunge la mistica jobului, la
ritualul de fi mereu de acord cu „stăpânii” (p. 46).
- Accesul la un job este
condiționat și de relațiile cu alți români din America, s-a format o
solidaritate între aceștia. Solidaritatea, însă, este de multe ori iluzorie,
evreii sau rușii având mult mai multe instrumente de a se sprijinii unii pe
alții (p. 204).
- Erorile lingvistice aduc
individul în situații neprevăzute, iar religia jobului are și ea de suferit din
cauza limbii vorbite în America, una pragmatică, stoarsă de semnificații
spirituale (p. 111).
- Jobul aduce bani, aceștia
reprezintă standardul social, modul în care persoana este pragmatică până la
maximum suportabil. Banca este un reper al acestui standard, dar și acolo apar
cinici, mereu puși pe căpătuială (p. 116).
- Eroarea imigrantului este
imensă în momentul în care calculează raportul dolar/ leu, logica este una
afectată de sentimentalism. Banii reali înseamnă și viață pragmatică și de un
succes acceptabil, pe un alt palier decât în România (p.120).
- Marile companii fac legea
în societate, dictatura politică este înlocuită de dictatura economicului.
Libertatea și accesul la justiție domolește foamea acestora după putere,
numeroasele litigii promovate de cetățeni aduc un minim de echilibru social (p.
348).
- Există un despotism crunt
în companiile de familie, acolo regula este făcută de patron și neamurile sale,
angajatul nu are prea mari șanse de reușită în câștigarea unor minime drepturi.
Riscă zi de zi în fața acestui despotism economic, cauzat de relațiile de
familie (p. 432).
- Formele violenței în
America sunt diferite, neașteptate și inedite. Eroina se trezește umilită la
maxim în familia în care slujea, stăpâna casei îi impune „uniforma femeii de
serviciu”, deși știa că aceasta avea o bună pregătire la nivel universitar
(p.38). De la uniforma impusă de comuniștii din România la uniforma care să
puncteze starea socială a individului. Forme diferite ale aceleiași umilințe.
- Pe străzi există mereu
riscul unor ciocniri violente cu indivizi căzuți pe scara socială, atenția se
impune a fi la maxim (p.59). Situația este cauzată de sărăcia maximă și cultura
violenței. Brusc, familia Urdea cade într-o bătaie cu borcane de sticlă pe o
stradă, pericolul este maxim, moartea se poate ivi din orice gest al acestor
„trupe” de cartier (p. 374). Pe de altă parte, unii ucid din plăcere, un reper social crunt care marchează viața
omului simplu în orașele din America (p. 146).
- Eroina este nevoită să
învețe noi deprinderi și noi activități la o vârstă înaintată, alături de
tineri și chiar adolescenți. Efortul este mare, generează ambiția de a răzbi și
noi energii (p. 249). Experiența de viață este un avantaj până la un anumit
punct, dar ruptura dintre generații este evidentă.
- Familia are o mare
importanță, de-a lungul jurnalului autoarea ține să menționeze forța care i-a
dat-o soțul prezent și copilul, necesitatea de a-i crea acestuia o situație, un viitor prin
care să aibă statul social asigurat prin educație, înțelegerea mecanismelor
sociale, menținerea legăturilor între membrii familiei. Creșterea și educarea
copiilor înseamnă un adevărat efort spiritual, material, existențial.
Diferențele de educație sunt vizibile între România și America la acest nivel, și
totuși, la noi educația era mult mai aprofundată. Sistemul de educație american,
bazat pe contribuții (totul costă) duce la fenomene sociale neprevăzute în care
au de suferit copiii. Școlile nu riscă să piardă părinții care contribuie la
venitul școlii, de aici multe compromisuri
care afectează nivelul de învățământ al celor tineri (p. 211).
- În America familia are un
statut aparte, reprezintă un punct de reper în care oamenii se regăsesc.
Emanciparea femeii este o realitate, uneori greu de înțeles de cei din Estul
Europei, bărbatul având și el obligații în casă, de menaj și gospodărire (p.
370). Casa în sine, ca edificiu, reprezintă un reper, societatea americană
acceptând că marele efort al familiei este standardul social reprezentat de
locuință (p.389).
- Presiunea generată de
adaptarea la noua realitatea a societății libere, marcată de libertinaj, are
afecte asupra individului, apar situații hilare, abateri de la viața normală,
general acceptată. La un salon de înfrumusețare, cu succes în zona de
activitate, patroana are deviații sexuale evidente, ajunge lesbiană, provocând
neplăceri celor din jur, inclusiv a celor din familia sa (p.170). În alte
situații, femeile/ bărbații se acomodează cu singurătatea și folosesc „jucării
sexuale”, uneori ostentativ (vezi scena cu „vibratorul” dintre Ionică și
Sorina); (p.355). Societatea, prin felul ei de a fi, afectează ființa umană,
ieșirile sunt în marja de libertinaj acceptată de societatea americană, morala
fiind suspendată de noul etalon social.
- Dramatică este situația
copiilor. Ei sunt lăsați la libera lor alegere într-un moment al vieții în care
nu au discernământul format. Jocurile pe noile dispozitive electronice și pe
calculator îi aruncă într-o lume iluzorie. Violența, lipsa de sensibilitate
afectează mințile și trupurile lor fragile. Se pare că sunt pregătiți pentru o
lume în care sensibilitatea este eradicată în numele accesului la bula
individuală de barbarie. O întoarcere la scenele din peșterile epocii de
piatră, peștera fiind înlocuită de „camera copilului”, presupus a avea
personalitate. Unii dintre copiii ajung să mintă, să fie cleptomani, se
depărtează de rigorile învățământului necesar, părinții îi idolatrizează.
Silvia Urdea, cu ochiul exersat de dascăl, vede situațiile din casa noilor
stăpâni și înțelege direcția în care se mișcă viitorul. Punctează aceste scene
cu seriozitate și responsabilitate. Tăcerea, însă, impune noua paradigmă
socială. O concluzie asupra fenomenului: „Iată
că ceea ce se petrece în familie, în școală, în relația dintre sexe, în
guvernul unei supraputeri poate influența enorm pulsul întregii lumi”
(p.222).
- O forță aparte, în
această călătorie de lungă durată, îi este dată de credință, autoarea observă
modul în care biserica își face rolul în societate. Din păcate, depărtarea de
rânduiala creștină ia forme speciale într-o societate în care „banii vorbește”.
În comunitatea penticostală noii veniți în America sunt ajutați sub condiția
acceptării regulilor așa zis evanghelice, trecute prin teologia libertății. În
schimbul ajutorului, cel aflat la strâmtoare trebuie să accepte schimbarea sau
integrarea în biserică și contribuții financiare la prosperitatea comunității
penticostale. La ortodocși, biserica se află sub controlul liderilor locali
care impun reguli stricte și consideră biserica o investiție imobiliară.
Specializarea liderilor religioși nu are importanță, contează doar acceptarea
regulilor locale impuse de cei cu resurse materiale și logistică (p. 442).
Analiza este pertinentă și atrage atenția supra fenomenului de „captivitate în
Babylon” pe care fruntașii religioși o promovează din rațiuni sociale, nu
divine.
- Un fenomen aparte este „escrocheria”
cu visele oamenilor. Grupuri de „antreprenori” și „manageri” specializați vând
iluzii celor care speră într-o viață mai bună. Organizarea de evenimente
spirituale, inițiatice, de servicii sociale se operează cu cinism, scopul este
atragerea banilor celor inocenți. Sumele sunt considerabile, ștaiful face parte
din jocul absurd a iluziilor la promoție: autoturisme elegante, costume de
firmă, pliante homeric tipărite: marele nimic care vrea să ofere totul (p.445).
Sunt experiențe care au marcat viața a mii de oameni, rămași cu buzunarele
goale și iluziile certificate de noua tehnică a manipulării sociale. Iluzii la
promoție…
- În 11 septembrie 2001,
familia Urdea reușește să obțină „green card”-ul pentru șederea definitivă în
America. A fost o luptă de zece ani, timp în care speranțele au rămas intacte.
Avocații au avut ca țintă banii celor care speră, deși situația putea fi
rezolvată, pe baza dovezilor pertinente, cu mult timp înainte. Gustul amar al
experienței este acoperit de bucuria reușitei. Avocatul angajat nu a schițat
nicio urmă de regret în fața remarcilor judecătorului și a reproșului făcut de
solicitanții/ clienții care au sperat în tot acești ani, nu puțini (p. 477).
Inocența are un preț, uneori onorariul ajungând la 20.000 dolari, ceea ce
reprezenta un efort material consistent. Sistemul de drept este scump și greu
de pătruns de omul obișnuit.
- Analizând viața politică,
Silvia Urdea constată că puterea economică domină viața partidelor și a
oamenilor. În timp ce marile companii, la fel ca în socialism, beneficiază de
subvenții de la guvern, omul simplu este lăsat să se descurce, la fel ca în
capitalismul consolidat. Problema imigrației este rezolvată aproximativ,
diferitele guverne (republican/ democrat) nu au putut tranșa problema în
favoarea celor care vin în America, deși America beneficiază de aportul de
inteligență venit din Europa sau din alte zone ale lumii. Marile realizări
sociale se datorează și acestor oameni veniți de departe să-și realizeze „visul
american”, o realitate între pragmatism, mit, legendă, birocrație, cutumă (p.
90; p. 451).Până la urmă, cei mulți și harnici fac/ au făcut/ vor face o societatea
agreabilă.
- Cu toate experiențele
dificile, familia învinge, înțelege că regula în Satul Global este riscul
afacerii, munca grea, speranța, răbdarea. Prin creditul obținut, familia își
realizează visul și certifică biruința asupra sistemelor sociale din care au
evadat și au rămas captive. Creditul obținut le permite să aibă „casa de casă”,
un loc al familiei, templul în care se adună și se răzbună încercările,
frustrările, eșecurile, succesul (p. 454). Un amestec de bucurie, durere,
tristețe și detentă socială.
- De multe ori, jurnalul ne
prezintă pagini despre România. Întoarcerea cu privirea spre locul de unde au
plecat cei din această familie, este un ritual și exercițiu necesar pentru
supraviețuire. Credința, amintirile despre o lume liniștită și formată în
mediul natural, cu sărbătorile creștine tradiționale, aduc pacea necesară.
Basmele românilor sunt mult mai profunde decât basmele moderne ale lumii
occidentale. Regretul că, în țară, după 1989, societatea nu și-a găsit
echilibrul și drumul spre o vreme a marilor realizări se simte tot timpul.
Corupția politică, economică, spasmele sociale, lașitatea care au dominat
societatea românească, în acea perioadă de tranziție, sunt momente de durere
pentru cel care a migrat spre o lume mai bună. Veștile din țară sunt necesare,
uneori ajung deformate, alteori sunt dureros de reale și asta marchează pe cel
plecat de la vatră. Familia răzbește prin speranță, credință, fără să uite
rădăcinile. Oricât ar fi de amare…
Meritul scriitoarei
Silvia Urdea este de a reda cu realism și, totodată, documentat viața aflată
între două lumi. A apelat la marile teme ale Bibliei, la literatura universală
și literatura română, s-a documentat despre locurile prin care a trecut, despre
viața politică și socială din America, reușind să ofere un tablou echilibrat,
pertinent, despre epopeea unor români în căutarea unei patrii mai bune, deși,
omul în sine, plămadă a Creatorului, este în căutarea patriei cerești. Sunt
prezentate istoria unor locuri din America, vezi zona Riverdale. Este prezentat
fenomenul pensiunilor pentru imigranți. La fel și istoria românilor din
America, datele fiind rezonabile, autoarea apelând la monografii solide, cum ar
fi: Ștefan Străjeri, Românii de la Marile
Lacuri, București: Editura Amarol, 2014. Sau lucrarea lui Jeffry D. Sachs, The Price of Civilization, Random House,
2012, despre lumea occidentală…
O carte care merită
citită și o lecție despre demnitate și luciditate.
O situație din New York,
o cântăreață de operă cânta pe stradă, o voce superbă în mijlocul lumii: „Întreaga întâmplare cu solista de operă
pierdută în mulțimea pestriță a metroului o consider emblematică pentru
fenomenul de erodare a substanței umane din cadrul relațiilor sociale.
Manipulat într-un stil tehnocratic, cu indiferență față de emoțiile și sufletul
lui, omul contemporan este marcat de un acut proces de depersonalizare. El e
mai mult un număr decât o ființă. Magalopos-urile nu fac decât să accentueze singurătatea
individului și anonimizarea lui” (pp.91-92).
Problema migrației în
lumea modernă, capacitatea de adaptare într-un nou context social, într-o altă
țară, temele acute ale istoriei de acum într-o lume globală, au făcut obiectul
și altor cărți, dintre acestea putem enumera: Remus Valeriu Giorgioni, Cei șapte morți uriași, Editura Eikon,
2014; Marina Almășan, Și eu am descoperit
America, Editura Leda, 2016; Nicolae Băciuț, Exilul din exil, Editura Vatra veche, 2021 etc. De altfel, Nicolae
Băciuț, editorul, ține să arate în prefața la prezentul jurnal diferențele de
abordare a fenomenului, diversitatea în suferință și în așteptări ale omului
modern în cărți diferite, raportat la prezenta.
Titlul cărții este dat de
viziunea asupra istoriei așa cum apare în Apocalipsa
(Biblia), unde este prezentată Babylonul. Istoria captivității unui popor dus într-o țară străină, înciuda voinței sale,
dar pe baza păcatelor și erorilor proprii ale indivizilor care-l compun, este
un moment de referință în istoria umanității. Marii teologi și filozofi au
explicat fenomenul. Silvia Urdea ne prezintă, cum modest o afirmă, fragmente
din această narațiune/ episod cu nuanțe divine și bazată pe revelație/
deschidere spre noi orizonturi spirituale… Fragmentele, însă, pot face imaginea
întregului, cu ajutorul speranței și a credinței…
Nicolae Băciuț, scriitor
și editor, ține să precizeze în prefață: „Fragmente din Babylon nu e un simplu <<jurnal>>, în
sensul propriu al conceptului, ci mai degrabă o carte complexă de memorii, în
care, ca într-un melting pot, au fost strânse laolaltă toate amărăciunile și
bucuriile, toate deziluziile și împlinirile, tot trecutul și toate proiecțiile
viitorului (p.12).
Constantin Stancu
Text publicat în Revista „Vatra veche”, nr. 12/2022
.jpg)
.jpg)
.jpg)
