Festivalul literar-artistic „Ioan Dan Bălan”, 2026

 Sursa: Elsabeta Bogățan

Steaguri de sânge pentru un AN NOU

 

Fractalia

 

Cineva strigă de la marginea sistemului solar,

ecoul este deviat de gravitația care pulsează între generații diferite.

Plâng mamele după copiii plecați în Primul Mondial.

Plâng iubitele după tinerii plecați în Al Doilea Mondial.

Pântecul femeilor este publicitate cu promoții,

ritualuri pentru îngerii căzuți.

 

În coapsele lui Adam cel Mare se zbat eroii din toate veacurile.

Steaguri de sânge anunță Noul An și

O Mie de An Virtuali, livrați gratis prin wireless.

Constantin Stancu ©

 

Raul Constantinescu - OFRANDA CUVÂNTULUI, Opera Omnia, poezie contemporană, Editura Tipo Moldova, 2026

 

 

 

 

 

OFRANDĂ CUVÂNTULUI, DE RAUL CONSTANTINESCU

 

Ne întoarcem împreună cu poetul la cele eterne, cu mijloace la îndemână, cu lucruri moderne, cu fuga noastră prin această lume care miroase a neviaţă, păcatul, ai, păcatul şi poezia ca un refugiu….

Este o tensiune spirituală, este o fugă după ceva stabil în viaţa lui Raul Constantinescu, poet de Haţeg, trăind între zidurile poeziei, este o căutare a volumelor de poezie pierdute în potopul lumii, poetul este în căutarea „marelui refuz”, a „neantiei”, dar a şi păcii lăuntrice. „Doamne, câtă ştiinţă, putere voinţă/ bunătate har dăruire iubire/ totală renunţare la sine...(CELUI ETERN).

Fraza poeziei este densă, plină de lavă, plină de cuvinte care şerpuiesc prin mintea cititorului, este o foame de abis în poezia lui Constantinescu, aproape bolnăvicioasă, care trădează singurătatea trăirii, a esenţelor: „Revin la o nouă viaţă/şi-n muzici divine în zbor/Eul deschis nemuritor/ smulg din a morţilor ceaţă !” (ORFEU ÎN INFERN).

Există şi o parte a volumului cu fraza critică ce dezvăluie lumea concretă în care trăim, o lume a nonvalorii ca efect al nevieţii, folosindu-se de cuvintele necuvinte ale străzii, Raul Constantinescu construieşte o lume în poeme, luând ca model arealul de fiecare zi, marcată de pokemonul cu dârmon. Alteori poetul renunţă voit la idei, preferând o înşiruire de vorbe actuale, dar goale de orice fel de viaţă, remarcabile prin lipsa lor de forţă, dar exprimând cu putere golul din lumea de astăzi – „himere cenuşii ning vise pustii“…

Autorul trăieşte şi îşi duce suferinţa spirituală înconjurat de cărţi, aproape de natură, eliberat în aparenţă, de presiunea faptelor de zi cu zi, deşi fiecare, în felul său, trebuie să-şi ducă mereu o aceeaşi cruce până la capăt.

Scribul este marcat de tipologia vremii, de frământările omului, de eşecurile sale, de căutările sale într-o lume haotică, având în vârful piramidei pe marele absent.

În mod evident, apărarea în faţa degradării zilnice, este la Raul Constantinescu, cultura cu tot ceea ce are mai bun, modelată printr-un limbaj specific, actual, o lipire a sensului de formele uzuale, metodă a poeziei moderne care, asemeni stilului din presă, apelează la cuvinte şoc, care să spargă zidul memoriei cititorului, care să intrige, care să provoace, să dea un impuls celui care citeşte, pentru a-şi trăi tăcerea proprie.

Citind acest volum, cititorul de poezie va descoperi că, uneori, din poezie dispare virgula, punctul, termeni aparent opuşi se atrag, formează noi termeni, definiţii, o avalanşă de semne, de sensuri, versul este deschis, galerie de artă modernă în plină tragedie. Enumerările imitând peisajul zilnic, picură precum straşina în mintea cititorului, poetul este insistent, bate la uşa celui care vrea să reziste, e prezent prin proiecte, prin taina descoperită aşa cum a învăţat-o de la marii maeştri ai spiritului.

Din acest volum/ testament descoperim un poet dispus să lupte până la capăt pentru porția de revelație personală ce o primește prin har. Este un spasm asumat, unul care îi acoperă ființa ca o cămasă. El își asumă damnarea, chiar refuzul din lumea literară convențională, se aventurează pe căi abrupte. Cultura îi permite să filtreze capcanele peste care dă, să evite abisul, să pășească peste limitele sale. Slăbiciunea sa este generată de efortul de a-și depăși limitele. Asta îl face vulnerabil și ca om și ca scriitor. Dincolo de dincolo - există poezia… Taina este descifrată - și nu… Este un joc din care poetul arde asumat.

Cu siguranță, Raul Constantinescu este unul incomod, cărțile sale atacă frontal lumea în care trăiește, critică ritmul, spațiul și timpul în ruină, nu acceptă jocul zeilor de fiecare zi. Pe unele locuri, apelează la teme cunoscute, livrești, seci, aride, construite sub forța absențelor. El le asamblează sub viziunea sa, le scoate din mundan sau le duce în zona gri a suferinței, ori activează agenda proprie. Pentru ritualul zilei de azi, aceste teme uzate, ar părea desuete, lucrurile aceste s-au mai spus, dar poetul are curajul de a arde pe piele proprie adevărul crud al omului.

Îl interesează mărturia ca sens în viață.

 Note de Constantin Stancu ©

Răsunetul cultural, nr. 5 (mai)/2026. Semnal, câteva semne culturale din Bistrița-Năsăud

 

GALA EXECELENȚEI HAȚEGANE, 2026

 Primăria Orașului Hațeg și Consiliul Local Hațeg 

organizează GALA EXECELENȚEI HAȚEGANE – ediția a III-a, 

în data de 21 mai 2026.

Date:

𝐋𝐨𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐞: Hoha Events – Hațeg -335500,
Strada Progresului nr. 63
𝐎𝐫𝐚: 18:00
𝐃𝐚𝐭𝐚: 21 mai 2026
  

*Se vor premia elevii și sportivii care au obținut rezultate deosebite la concursuri și competiții naționale și internaționale desfășurate pe parcursul anului 2025.

*Se vor acorda distincții unor personalități marcante ale Țării Hațegului, în semn de apreciere pentru contribuția lor la promovarea valorilor comunității noastre.

Se continuă tradiția recunoașterii și susținerii performanței în educație, cultură și sport!

Dimensiunea culturală, sportivă și spirituală se manifestă și prin susținerea performanțelor, valorilor, misiunii de a duce mai departe mesajul despre frumusețea Țării Hațegului.

Recursul la înțelepciune (Traficantul de cărți), note de Ladislau Daradici... „Prin romanul său, Constantin Stancu ne dăruiește o carte despre cărți, scrisă cu înțelepciune, empatie și durere, povestea unui iubitor de cărți relatată de el însuși”

 

Ladislau Daradici:

 

RECURSUL LA ÎNȚELEPCIUNE

 

Constantin Stancu, Traficantul de cărți

Editura VatraVeche, Târgu-Mureș, 2025

 

Autorul celebrului roman Fahrenheit451era de părere că pentru a distruge o cultură nu e nevoie să arzicărțile, e suficient ca oamenii să nu le mai citească; mi-am amintit de cuvintele lui Ray Bradbury citind Traficantul de cărți, recentul roman al luiConstantin Stancu, apărut în 2025 la Editura VatraVeche, Târgu-Mureș.

Constantin Stancu e un cunoscut poet, prozator și critic literar, în cele patru decenii de carieră scriitoricească publicând cinci romane, nouă cărți de poezie și peste zece volume de eseu și critică literară, cărți premiate, apreciate de critici și îndrăgite de cititori, cunoscute la nivel național:să ne amintim doar de Greutatea gândului nerostit, Etemenanki (Ultima săptămână) sau Breaking news pentru absenți, dintre volumele de versuri, sau de romanele Pe masa de operație și trilogia Vadul Ars, roman-document, cronică realistă a societății românești postrevoluționare.

Poate că era inevitabil ca autorul Arhivelor de la Hațeg, scriitorcomplex, exemplar, ajuns la apogeul carierei (și care a promovat prin sute de cronici volumele poeților și prozatorilor contemporani), să nu ne surprindă și cu un roman despre cărți, pasiunea sa de o viață.Titlul său e metaforic, desigur, însă o metaforă plină de ironie amară, căci personajul principal Pavel Bucur, economist pensionar din Valea Albă,care și-a trăit viața înconjurat de cărți, hrănindu-și spiritul din cărți, doar traficant nu poate fi considerat. Mai degrabă un idealist precum Don Quijote, dependent de lectură, pe cale de dispariție ca și cărțile pe care încearcă să le salveze.

Pavel Bucur e perfect conștient de dificultatea demersului său („Cred că am fost un nebun, alții alergau după afaceri, eu după cai verzi pe pereți”), însă are un ideal și e dispus să-și trăiască anii care i-au rămas sub semnul acestuia („După un timp, cărțile se nasc a doua oară, dacă le dai o șansă”). Pasionat de tot ce ține de civilizație și de evoluția omului, își folosește cunoștințele despre religie, istorie, filozofie, sociologie și artă, făcând apel la lecturile sale în încercarea de a înțelege prezentul și de a prevedea evoluția viitoare a omenirii („lecturile izbucneau în vorbele mele când mă așteptam mai puțin”).

Traficantul de cărți este un roman complex, înscris sub semnul culturii și al înțelepciunii existențiale, care te determină să prețuiești cărțile, în același timp îndemnându-te la lectură. O poveste emblematică despre demnitate și valori, într-o lume bazată tot mai mult pe incultură și nonvaloare, o lume a banului, a oportunismului politic, a dominației inteligenței artificiale și mass-mediei care, pentru rating, propagând obsedant aspectele degradante ale vieții, ucide speranța și face apologia violenței. 

Acțiunea romanului se petrece întimpul pandemiei de coronavirusși, paradoxal, amintindu-ne de aceleași cuvinte ale lui Ray Bradbury, toată strădania lui Pavel Bucur are loc în condițiile în care lumea nu mai citește; oare ce rost mai are atunci să salvezi cărțile? În toată această trudă a sa de recuperare, recondiționare și conservare a lor, pensionarul erudit, simțindu-se tot mai inutil, încearcă să se salveze, dând vieții sale sens (nu există om pe lume, obișnuiește să spună Constantin Stancu în conversațiile sale cotidiene, să nu aibă o misiune).Și dacă Valea Albă poate fi oricare localitate din țară, și Pavel Bucur e un personaj emblematic, reprezentativ pentru toți aceia dintre noi care ne-am format și am devenit sub semnul culturii, al cărților, al artei, al cunoașterii valorilor veacurilor trecute, realizând acum că nimeni nu mai pune preț pe acest inestimabil tezaur al umanității înmagazinat în cărți, parcă nu mai pune nimeni valoare pe noi. E drept că e vorba de cărți învechite, deteriorate, prăfuite, recuperate din case vechi, chiar poduri, însă colecționarii și cititorii lor pasionați de odinioară s-au cultivat datorită lor, trezindu-se acum împinși la „margine”, abia tolerați (considerați dubioși și jalnici, dacă nu periculoși) de „elita” generațiilor tinere, cu licențe cumpărate, doctorate false, promovați politic, după gradul de rudenie, ocupând posturi-cheie și funcții înalte.

În acest sens, Pavel Bucur se consideră fericit că a trăit într-o perioadă când cărțile aveau încă valoare, iar oamenii de cultură erau apreciați, lecturile și acei oameni extraordinari modelându-i sufletul. Întâlnind-o pe Laura, redescoperă iubirea și, așa cum în viața sa, la anii săi, iubirea e posibilă, e convins că și cărțile mai au dreptul la o șansă în această perioadă în care, ca să-l parafrazăm pe Marin Preda, nu doar timpul, dar mai ales oamenii nu mai au răbdare. Adunând cărți de pretutindeni, de la monografii ale locurilor, ceasloave vechi, evanghelii, până la lucrări scrise după ‘89, jurnale, amintiri ale trecutului, casa și apartamentul lui Pavel Bucur se umplu de cărți, devenind „depozitele umbrelor și cuvintelor azvârlitede oamenii din Valea Albă în fața istoriei carnivore”.

Considerând că „fiecare carte e un continent ce poate fi descoperit” și că „după un timp, cărțile se nasc a doua oară, dacă le dai o șansă”, recuperarea și salvarea acestora devine principala sa preocupare, sfârșind prin a vedea cărțile altfel („cele din Evul Mediu aveau ceva aparte, un fel de lumină subtilă păstrată între file, pe coperte”), gândindu-se cu nostalgie că în acele vremuri, dăruirea unei cărți rare către o biserică sau mănăstire eraun moment de „mare smerenie și slujire duhovnicească”, iar „o carte dăruită constituia motiv de protecție divină”.

Umblând pe urmele cărților și căutând informații despre autori, face câteva descoperiri rare: o carte despre Valea Albă, care fusese un centru civil pe vremea dacilor, cu o cetate de apărare, lucrare scrisă după Primul Război Mondial de către un dascăl și un topograf (descoperirea mormântului dascălului în cimitir îi creează o emoție aparte). Dar și alte povești despre Valea Albă, despre biblii ascunse de un pastor în beciul amantei șefului securității, un alt preot consemnând în memorii cum securiștii îi înscenau lucruri reprobabile doar ca să încalce taina spovedaniei și să divulge secretele intime ale oamenilor. În contrast, prin ochii personajului său, Constantin Stancu face și o radiografie a orașului, a societății: văzută „de sus”, luminată în noapte, Valea Albă pare un loc mirific, creându-ți o stare de mulțumire. La nivelul întregii societăți însă, agresivitatea și vulgaritatea sunt tot mai prezente: „Pe străzi, pe autostrăzi, în trafic, televiziunile erau mediu pentru asta, cu știrile lor, zise noutăți, cu filmele străine care promovau violența, drogurile, violurile... Sinucideri, crime între soți, salturi de la balcoanele patriei, incendii în blocuri, în case. Pensionari prădați de tineri dornici de bani nemunciți. Politicieni corupți...”. E un univers al profitului, al violenței, al ignoranței, cultura mai având doar rol decorativ, picturi care să împodobească biroul vreunui director, șef de partid, târguri de carte și expoziții care să impresioneze vreun politician sau investitor străin.

Prin Traficantul de cărți scriitorul ne propune și o poveste de dragoste. Târzie, temperată, ivită însă pe un fundament solid: cărțile. Amândoi iubesc cărțile, amândoi sunt dependenți de lectură. Apariția Laurei în viața lui Pavel Bucur vine ca o revelație, acesta privind apropierea dintre femeie și bărbat ca un har. În Pavel, Laura descoperă omul împlinit și misterios care are cărțile sale în care poate „plonja” oricând cu poftă... De dragul cărților, cei doi pornesc într-o aventură inedită: să exploreze o casă veche, nelocuită, dar ticsită de cărți, casa unul fost administrator de liceu, Marin Olaru. Dialogul dintre femeie și bărbat e tainic și cald: „Cărțile te-au împins spre risc, spre margine”, îi spune ea, continuând: „Dar vom găsi vreo poveste faină, veche, uitată...”. „O poveste de iubire”, conchide bărbatul, lucru care se va și adeveri, căci jurnalul Anei, descoperit într-o ladă uitată, în pod, alături de un pistol și treizeci și nouă de monede de aur este povestea tragică a unei iubiri interzise de odinioară, nu lipsită de mister.

Astfel, motivul jurnalului revine în Traficantulde cărți (să ne amintim că al treilea roman al trilogiei despre Vadul Ars se intitulează Judecătorul și jurnalul ars). La un moment dat, și Pavel Bucur începe să scrie un jurnal, naratorul făcând referire și la Florin Dragu, profesor emigrat în America, autor și el al unui jurnal despre două lumi, una reală, a Americii, dar și una spiritual, sufletească, cuprinzând nostalgiile despre țara natală. Este o altă imagine a migranților care se adaptează greu, plătind cu suferință, neputându-se rupe de rădăcini, un jurnal al supraviețuirii, fiind adusă în discuție și problema credinței, rolul bisericii, îndepărtarea omului de cele sfinte, mistica jobului, cultura violenței, carențele educației (titlul celui de-al doilea roman al trilogiei lui Constantin Stancu este Migranți fără bagaje).

De remarcat dimensiunea interpersonală a romanului, căci încercarea lui Constantin Stancu, ca și în celelalte romane ale sale, este despre oameni. Oameni cu care se întâlnește Pavel Bucur ca Daniel Leu, fost coleg de liceu din București, care are anticariat, fiind și patron de revistă și editură, ca pastorul Nicu Manole, care-i vorbește lui despre pasiunea sa pentru cărți, dăruindu-i lucrarea Biblia și viitorul, o analiză a prezentului și viitorului prin ochii vechilor profeți. O prezență aparte e preotul Nicolae Popa, care face apel la iubitorii de carte pentru a le dona bisericii să le trimită apoi spre locuri mai modeste din Moldova, Serbia, Ungaria, în sate uitate de lume unde se mai vorbește limba română, dar și Ioan Drăgan, profesor de filozofie și istoria creștinismului sau Vasile Bărbat, directorul casei de cultură, care intenționează să trimită cărți la închisori și îi propune lui  Pavel Bucur să organizeze o expoziție cu cărți, manuscrise și jurnale, tablouri, sculpturi, fotografii despre Valea Albă cu prilejul vizitei unei delegații de investitori străini, încurajat și de primarul Aristotel Barbu care vrea cultură, nu „industria spectacolului” cu „bere, raci, mici, craci pe scenă”.

Traficantul decărți este și o carte de înțelepciune, prin roman Constantin Stancu făcând dovada erudiției și măiestriei sale scriitoricești. Numeroase gânduri sau replici ale lui Pavel Bucur sunt veritabile cugetări despre cărți, despre timp, despre lume. Sunt aduse în discuție o serie de evenimente care au marcat evoluția omenirii, precum Războiul Țărănesc German din 1524, dar și violențele de după uciderea lui George Floyd de către ofițerul de poliție Derek Chauvin, din mai 2020, dimensiunea creștină regăsindu-se în desele trimiteri la Biblie, la Moise, la Iisus, profetul Ieremia, la David etc. Pavel Bucur e preocupat și de megatendințele care au pus stăpânire pe viața socială, cu referiri la Alvin Toofler și Cioran: internet, rețele sociale, specializarea consumatorilor de cultură, atracția marilor orașe, emigrația, fractura dintre generații, divertisment în loc de artă, globalizare etc.

Dar iată câteva exemple de reflecții, vorbe de înțelepciune: „Timpul ne strivea, devenise monedă de schimb, mai valoros ca vechile monede de aur”; sau „Intru în realitatea de lângă mine cu toată istoria pe umeri, abia dacă îmi pot face loc între memorie și logică”; sau „Trupul, se pare, e bun conducător de eternitate, iubirea este o modalitate de a evada din realitatea imediată”. De la autor aflăm, prin gura personajului său (pentru care pasiunea pentru cărți rămâne „ca un ecou din alt univers”) că bătrânul castan din centrul orașului „e un bun conducător de eternitate”, că „parcă Eminescu ne vizitează mereu”, că „lumea se va muta în violență, apoi în virtual cu bagaje cu tot”, că într-un final „vom cânta și vom scrie poezii deasupra prăpastiei”, iar cărțile vechi au nu doar miros de hârtie în descompunere, dar și „miros de uitare”. Desigur, semnificativ este și deznodământul acțiunii romanului: distrugerea cărților și operelor de artă de la expoziție de către activiștii de mediu, dar și eșecul fiscal al „afacerii” cu librăria de la Cluj, pusă la dispoziția lui Pavel Bucur de către Laura. În final, învins, eroul realizează că despre tot ce se întâmpla în lume cititse deja din cărți, de mult.

Măiestria scriitoricească a lui Constantin Stancu merită o analiză aparte. Menționăm doar că aceeași cunoaștere a cărților, a romanelor se observă în arhitectura capitolelor, precedat fiecare de o secvență reprezentativă din text, semnificativă pentru idee și trăire deopotrivă. Expresia e concisă, debarasată de artificii. Nota succintă, camusiană adesea, îmbină observația realistă cu reflecția, finalurile capitolelor devenind astfel exemplare: „Aud în oraș sirenele de la o salvare, fac zgomot, sunt stridente, sparg zidurile. Cineva moare. Sau cineva se naște... Totdeauna există o grabă în univers, legături periculoase pentru oameni” (Capitolul VI).

Prin romanul său, Constantin Stancu ne dăruiește o carte despre cărți, scrisă cu înțelepciune, empatie și durere, povestea unui iubitor de cărți relatată de el însuși. Parafrazându-l pe Cicero, care spunea că o încăpere fără cărți este ca un trup fără suflet, ne întrebăm retoric: dar o societate fără cărți, populată de oameni care nu mai citesc? Finalul e relevant, amar, anecdotic, iubitorul de cărți căzut în plasa celor de la fisc reflectând amar: „Și când te gândești că toate vor trece, munții, norii și valea asta, castanul dincentru... Dar cuvintele vor rămâne albe, fără pete, într-o vale a vremii... Mereu aceeași problemă: de o parte binecuvântarea, de cealaltă blestemul...”.

În „Vatra veche”, nr. 5/2026

 

 

Valeria Bilț și Nicolae Băciuț în dialog (continuare)

 

II. Festivaluri, parteneriate culturale și recunoaștere publică.

 

-Activitatea dumneavoastră din ultimii ani a fost strâns legată de dialogul cu comunități culturale diverse: poeți, editori, profesori, promotori de tradiție. Festivalurile au devenit repere ale parcursului dumneavoastră.

 Care sunt festivalurile la care ați fost invitat, laureat, partener sau organizator după 2020 și care dintre ele v-au rămas cel mai aproape de suflet?

 

-Mă ajutați, „limitând” intervalul de referință la ultimii cinci ani. Am fost invitat la foarte multe festivaluri și, din păcate, n-am putut participa la toate, unele dintre ele suprapunându-se ca dată de desfășurare.

Două dintre aceste festivaluri sunt, însă, cu statut aparte. Ele au devenit tradiționale, au continuitate și consistență.

O dată e Festivalul Internațional de Crație și Interpretare „Ana Blandiana”, de la Brăila, unde am fost inițiator și susținător pe parcursul celor 14 ediții.

Apoi, e Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”, de la Ploiești, unde am primit în 2014 Marele Premiu, în 2025 Premiul pentru promovarea operei lui Nichita Stănescu, iar în 2026 Diploma „Magnum Opus”.

Alte festivaluri pe care nu pot să nu le menționez sunt „Europoezia”, de la Brăila, unde am și primit Premiul Festivalului, Festivalul Zilele Iei-Zilele Poeziei, de la Târgu-Lăpuș, cu partea sa de culoare și ca temă și ca loc, și Festivalul de la Viișoara/Piatra Neamț, unde am participat la două din cele patru ediții ale sale și unde, în 2026 am fost desemnat Președinte al Festivalului.

Am fost două ediții la rând la Festivalul Internațional de Poezie de la Patras, Grecia, o experiență teribilă. La ultima ediție, din 2025, m-am trezit cu mash stradal, cu portretul meu. E prima oară când am întâlnit acest mod de a promova un eveniment literar și pe participanți.

Regret că am abandonat festivaluri pe care le-am inițiat – în primul rând festivalul de poezie și Proză „Romulus Guga”, Festivalul de Poezie Religioasă „Credo”, primul de acest fel din România, „Prima iubire”, Festivalul „Serafim Duicu”. Fără susținere financiară și cu eforturile organizatorice pe capul meu, nu se mai putea merge mai departe. De pe margine e ușor de comentat, ca la fotbal. Ca să scape de grija altora, comentatorii nu trebuie decât să intre pe teren, să joace și ei. Apoi mai stăm de vorbă.

Ce m-a deranjat mai mult a fost faptul că unii credeau că aceste festivaluri sunt obligații de serviciu… Le-am lăsat să aibă și ei „obligații de serviciu”. Flăcările acestor festivaluri s-au stins însă treptat, până la dispariție.

Ele erau și concursuri de creație literară și aveau această componentă necesară pentru descoperirea și promovarea tinerelor talente.

Cât mă mai țin puterile sunt însă prea multe festivaluri pentru timpul care e din ce în ce mai zgârcit și care „crește-n urma mea”!

 

-Cum ați perceput dezvoltarea Festivalului Zilele Iei, Zilele Poeziei de la Târgu Lăpuș și ce v-a determinat să reveniți constant în acest spațiu?

 

-Festivalurile sunt printre puținele manifestări care au ca destinatari pe cei din lumea literară, prilejuri în care scriitorii își consumă nevoia lor de dialog, de întâlniri „de specialitate”, de schimburi editoriale.

Festivalul de la Târgu Lăpuș s-ar fi putut numi, fără să-și schimbe conținutul, Festivalul Prieteniei literare, vai, un bun atât de târât prin noroaiele vieții literare.

Deci, aceasta a fost suprema rațiune de a fi parte a acestui Festival – prietenia.

 Și Valeria Bilț intră în galeria celor pe care îi consider prieteni și știu care e prețul prieteniei.

Am venit și din solidaritate cultural, din regăsirea în numele unor idealuri commune, care ne apropie, ne fac să ne cunoaștem unii pe alții mai bine și, de ce nu, chiar și pe noi înșine!

Apreciez Festivalul de la Târgu-Lăpuș și pentru că îmbracă poezia în ie, iar iei îi revelează adâncimi poetice uitate!

Festivalul de la Târgu Lăpuș creează noi legături literare și le consolidează pe cele mai vechi.

Nu în ultimul rând, frumusețea locurilor te atrage ca pe albine florile din care să aduni și tu ce se poate pentru ceea ce regăsim în sintagma „figure de miere”!

 

- Ce alte manifestări culturale din Maramureș au fost importante pentru dumneavoastră în ultimii ani și ce impresii v-au lăsat?

 

-Am reînnodat în 2025 legătura și cu Festivalul de Poezie de la Sighetu Marmației, unde nu mai fusesem de decenii, iar gazdele au găsit de cuviință să-mi răsplătească așteptarea și poezia, cu unul dintre premiile sale.

Un lucru e sigur – nu voi refuza invitațiile în Maramureș, în numele literaturii! Aviz organizatorilor de astfel de manifestări!

E de admirat nu doar eforturile supraomenești care se fac pentru a menține în viață astfel de manifestări, dar și ospitalitatea dezarmantă cu care am fost tratat de fiecare dată.

- Ați primit, în această perioadă, mai multe titluri de Cetățean de Onoare. Care dintre ele v-a emoționat cel mai profund și care este semnificația acestor distincții pentru un creator?

 

- Două astfel de titluri m-au emoționat și m-au făcut să îmi regăsesc rădăcini ale copacului din care am mușcat din fructele poeziei. Să fii „Cetățean de onoare al județului Bistrița-Năsăud” e o mare onoare pe care mi-o acordă locul intrării mele în lume. Pentru mine e și o motivație în plus pentru gândul meu de a mă întoarce acasă, în eternitate, da a redeveni lutul din care am fost plămădit. Ardelenii, se știe, își rânduiesc și cele ale vieții, dar și cele ale morții. Ori eu vreau să ajung în cimitirul satului, lângă părinții mei, plecați prea repede din această lume și alături de care n-am stat cât mi-aș fi dorit să stau, dacă am în vedere că mama a murit când aveam 14 ani, în 1970, iar tatăl, în 1995, fără ca eu să-i pot fi alături în momentul în care poate că avea nevoie de prezența mea.

Pe de altă parte, începuturile mele literare, primele iubiri sunt legate de o lume de care nu m-am despărțit niciodată, oricât de întortocheată a fost geografia biografiei mele. În triunghiul Chintelnic – Cluj-Napoca – Târgu-Mureș, locul nașterii a rămas mereu în vârf.

Am rămas dator acestor locuri – ar fi trebuit să realizez o monografie, dar n-am reușit decât povestea centenară a bisericii.

Fiind „Cetățean de onoare al județului”, am toate motivele să mă ridic la înălțimea unei astfel de recunoașteri și să mă întorc, pentru totdeauna, acasă.

Apoi, titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Iași” înseamnă să mi se recunoască apartenența mea spirituală la ceea ce am numit „Capitala in pectore” pentru mine. Înseamnă recunoașterea unei iubiri pe care am purtat-o unui oraș din care a luat energii de nebănuit sufletul românesc.

Dar nu sunt „cetățean de onoare al Târgu-Mureșului”, oraș căruia i-am dat ce am avut mai bun în mine, dar care a rămas prizonierul prejudecăților și încrâncenărilor etnice, în condițiile în care nu am acceptat niciun fel de compromis în ceea ce privește „sentimentul românesc al ființei”.

E adevărat, când văd ce nume au o astfel de distincție, nu m-aș simți deloc confortabil cu o astfel de „onoare”.  De aceea, spun adesea, cu năduf, că cel mai departe oraș de mine e Târgu-Mureșul.

VALERIA BILȚ

6 decembrie 2025 - 11 aprilie 2026

*Foto: Editura Vatra veche la Salonul Hunedorean al Cărții,  octombrie 2024

Revista „Banchetul”, nr. 1-3 (ian.-feb.-mar.)/ 2026. Semnal, sumar, literatura la timpul prezent. Director: Dumitru Velea...

 Sursa: Dumitru Velea

Constantin Marafet, A CĂZUT CERUL PE TATA, Editura Refet, 2026. Semnal, câteva semne

 

Colecția privitoare la romanul românesc de astăzi, promovată de Editura Rafet, se îmbogățește cu o nouă carte semnată de Constantin Marafet: A căzut cerul pe tata. Romanul a apărut la această editură, în anul 2026. El completează lista cărților publicate de acest scriitor pasionat. Personalitate implicată în multe evenimente literare, editor, eseist, poet, Constantin Marafet continuă seria de narațiuni originale, propunându-ne o povestire în care iubirea se împletește cu vremurile de tranziție și de căutări, tragediile individuale cu cele colective, magia cu realitatea crudă, misterul cu poezia, tradițiile cu rigoarea mirărilor.

Dragostea face ravagii la orice vârstă, oamenii nu rezită gravitației dintre ei, poate duce la boală, la izolare, la moarte... Dragostea furtunoasă, ca o armată în mișcare...

Cititorul va descoperi o poveste de dragoste antrenantă, firul acțiunii se desfășoară pe mai multe planuri. Iubirea se împletește cu frica și misterul, conflictele sunt mai degrabă de paradigmă decât conflicte de fiecare sociale prefabricate. 

Contextul în care se desfășoară acțiunea este bine creionat de scriitor, cititorul se va regăsi în orașul de provincie, Silistra, cu bune și rele. Școală, spital, piața de legume și fructe, piața de second hand și de nimicuri, restaurantul, taximetriști cu diplomă, cancelaria cu bârfe și lecții de ultimă oră. 

Limbajul folosit de scriitor este limpede, destul de precis, fulgerat de imagini și simboluri lirice, o anumită poezie se degajă din frazele care atrag cititorul. Romancierul și poetul se întâlnesc sub umbrela unei povestiri care are un sens existențial. Exercițiul îndelung, cărțile scrise, experiența de editor, fac din această carte una de remarcat, consistentă.

Fricile, credințele, bolile, pot fi și ale celor care se regăsesc în istorii reale sau inventate.

 Oglinda cuvintelor: mintea omului, afectată de accidente fizice și spirituale, mereu sub tăișul unui bisturiu bine ascuțit...

Constantin Stancu ©

 

Revista „Alternanțe”, nr. 2 (51), aprilie/2026. Semnal, sumar, redacția

 

Vatra veche - PANORAMIC CULTURAL, aprilie 2026

 Sursa: Nicolae Băciuț

Sonia Elvireanu - premiată la Paris pentru volumul La voix de la lumière

 

Sonia Elvireanu, autorul volmului La voix de la lumière,  a primit Premiul internațional Marceline Desbordes Valmore, decernat la Paris de Societatea Poeților Francezi din Paris, în data 24 aprilie 2026.

Încă o recunoaștere a valorii scriitorilor români în străinătate. Sonia fiind un important poet, prozator, traducător, cronicar literar cunoscut.

Date despre Sonia Elvireanu – USR, Filiala Alba-Hunedoara:

Sonia Elvireanu – (n. 27 aprilie 1952, Seleuş, judeţul Arad), poet, prozator, traducător, critic şi eseist român, membru USR, Filiala Alba-Hunedoara, din anul 2012. Studii: Facultatea de Filologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, secţia franceză-română;Masterat în literatura franceză; Doctorat în Filologie. Profesia: Profesor asociat la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Departamentul de limbi moderne și comunicare; lector universitar la Fundaţia Universitară AISTEDA din Bucureşti, Filiala Alba Iulia; profesor asociat la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; profesor la Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia. Afilieri: membră în asociații profesionale: Federaţia Internaţională a Profesorilor de Franceză (FIPF), Centrul de Cercetare a Imaginarului „Speculum”, Centrul de Cercetări Filologice pentru Dialog Multicultural Universitatea “1 Decembrie 1918”,Fondation for Culture « NajiNaaman » din Liban, Asociația franco-română AMI din Alba Iulia, Asociația Semper Artes din Iași. După 1990, beneficiază de 4 burse în Franța (Paris, 2003, Besançon, 2005, Strasbourg, 2007, Paris, 2011). Ca profesor de limba franceză face parte din echipa ministerială pentru implementarea învățământului bilingv și a bacalaureatului cu mențiune bilingvă în România. Beneficiază de o serie de cursuri de formare de formatori pentru învățământul bilingv în străinătate și în țară (Universitățile de vară din centrele universitare). Din 2005 este evaluator DELF în comisiile de examen la liceele cu secții bilingve, responsabil de cercuri pedagogice pentru profesorii de franceză, profesor metodist al ISJ Alba, responsabil cu practica pedagogică a studenților de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (franceză-română).Activitatea de profesor de franceză la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia e recompensată cu Diplome de excelență pentru învățământul bilingv și Diplome de excelență pentru rezultate anuale la olimpiadele școlare de limbă franceză, cu Diploma Gheorghe Lazăr I pentru douăzeci de ani de activitate didactică.Din 1991 este cooptată ca profesor asociat în învățământul universitar: Universitatea „1 Decembrie 1918, Alba Iulia și Fundația Universitară „Aisteda” din București, Filiala din Alba Iulia,iar din 2015, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Departamentul de limbi moderne și comunicare.Din 1998 și până în prezent, participă cu comunicări științifice la colocviile internaționale din centrele universitare din țară. Din 2000, susține comunicări la congresele mondiale și europene ale Federației Internaționale a Profesorilor de Franceză (FIPF): Paris, Viena, Quebec, Atena, Praga. În 2011 e invitată la Congresul internațional de la Sydney, iar în 2012, la Congresul mondial al FIPF de laDurban, Africa, pentru susținerea comunicărilor tematice acceptate de comisia internațională. Publică în reviste prestigioase din România și străinătate cronici literare, eseu, poezie, proză, traduceri din franceză în română și invers, promovând literatura română în spațiul occidental și pe scriitori contemporani străini în România. E prezentă în antologii de poezie în România și străinătate.Creația sa însumează în jur de 40 de cărți: poezie, proză, eseu, critică literară, traduceri de poezie contemporană din franceză în română și din română în franceză. Poezia sa, tradusă în franceză, italiană, engleză, suedeză și maghiară, a câștigat mai multe premii internaționale în Franța, Italia, Liban. Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara, i-a decernat premii pentru poezie, roman, eseu, critică literară și traducere. E prezentă în antologii de poezie în străinătate și în România. Colaborează cu reviste prestigioase din România, Franța, Belgia, Italia.Volume de autor: Poezie – La voix de la lumière/ La voce dellaluce, Traduzione di GiulianoLadolfi, GiulianoLadolfi Editore, 2025, Italia (poeme);La lumière du crépuscule/La lucedelcrepuscolo, Traduzione di GiulianoLadolfi, GiulianoLadolfi Editore, 2025, Italia (poeme);Privirea… un răsărit, Iași, Ars Longa, 2023 (poeme, Premiul pentru poezie ex aequo , 2024); Le regard… un lever de soleil/ Losguardo… un’alba. Traduzione di GiulianoLadolfi, GiulianoLadolfi Editore, 2023, Italia (poeme, Premiul François-Victor Hugo, 2023, Société des PoètesFrançais, Paris, France); Însoriri în sâmburele liniștii, Iași, Ars Longa, 2023 (Premiul Cartea anului ex aequo, 2023,Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara);Ensoleillements au coeur du silence/Scintilliinellcuoredellsilenzio.Traduzione di GiulianoLadolfi, GiulianoLadolfi Editore, 2022 (Prix d’honneur au concours « Exellence 2022 », Académiepoétique et littéraire de Provence, France); Le chant de la mer à l’ombre du héroncendré, Paris, L’Harmattan, 2020 (Prix d’honneur au concours « Renaissance 2021 », Académiepoétique et littéraire de Provence, France); Diplômed’honneur 2020, Société des PoètesFrançais, Paris, France);Il canto del mare all’ombradell’aironecinerino,Traducere de GiulianoLadolfi, GiulianoLadolfi Editore, 2021;Cântecul mării în umbra cocorului, Iași, Ars Longa, 2020 (Premiul Cartea anului ex aequo 2021, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara);Le souffle du ciel, Paris, L’Harmattan, 2019 (Prix Jacques Viesvil, 2019, Société des PoètesFrançais, Paris, France);Şoaptele luminii, Ars Longa, 2019 (Premiul de creativitate NajiNaaman, Liban, 2019);Le silenced’entrelesneiges,L’Harmattan,2018 (Laureată la GrandConcours du Monde francophone, 2019, Académiepoétique et littéraire de Provence, France);Lesombres de l’arc-en-ciel/ Umbrele curcubeului, Iași, Ars Longa, 2016 (Premiul „Aron Cotruş” ex aequo, 2017, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara);À travers des regards de nénuphars/ Printre priviri de nuferi, Bucureşti, eLiteratura, 2015;Entre le Levant et le Couchant/ Între Răsărit şi Apus, Iași, Ars Longa, 2014;La solitude de l’iris/ Singurătatea irisului, Sibiu, Imago, 2013;Au-delà des larmes/ Dincolo de lacrimi, Sibiu, Imago, 2011;Timp pentru doi, Alba Iulia, Gens latina, 2010;Romane: Omul-soare, Iași, Ars Longa, 2024 (Premiul Mitteleuropa pentru proză, 2024);Ceaţa, Iași, Ars Longa, 2019; Metamorfoză, Iași, Ars Longa, 2015 (Premiul „Călă­torul”, 2016, debut în roman, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara). Eseuri şi critică literară: Privind prin lucarnă, Iași, Ars Longa, 2025;Adrian Alui Gheorghe, O sută şi una de poezii, București, Editura Academiei Române, 2022;Ion Vinea, O sută şi una de poezii, București, Editura Academiei Române, 2018;Pe firul Ariadnei, Iași, Ars Longa, 2017;Rodica Braga: reprezentarea interiorităţii, București, eLiteratura, 2015 (Premiu pentru monografie literară, 2016);Faţa întunecată a lui Ianus, Iași, Tipo Moldova, 2013 (Premiu pentru eseu, 2014);Gabriel Pleşea, O perspectivă asupra exilului românesc, Imago, 2012;Le retour de l’exil dans le roman Ignorancede M. Kundera, Alba Iulia, Aeternitas, 2011;În umbra cuvintelor, Imago, 2011 (Premiu pentru critică literară, 2012);Cărți pentru copii: Azurica și coțofenele/ LittleAzureandtheMagpies,Ars Longa, Iași, 2025;Chirpy in mygarden,Traducere în engleză de Cristina Elena Safta, Ars Longa, 2021;Piu în grădina mea, Iași, Ars Longa, 2020;Măruţ și Zmeurica, Iași, Ars Longa, 2020; Traduceri din franceză în română: GiulianoLadolfi, Le journal de Didon/ Jurnalul Didonei, Iași, Ars Longa, 2024;GiulianoLadolfi, La nuit obscure de Marie/ Noaptea întunecată a Mariei, Iași, Ars Longa, 2023;GiulianoLadolfi, Atest prezența, Iași, Ars Longa, 2022;Yves Namur, Tristețea smochinului, Editura Școala Ardeleană, 2022;GiulianoLadolfi, În mijlocul vadului, Iași, Ars Longa, 2021;Michel Herland, Tropiquessuivi de Miserere/ Tropice urmat de Miserere, Iași, Ars Longa, 2020;MarilyneBertoncini, Wanda Mihuleac,Sable/ Nisip, Iași, Ars Longa, 2019;Patrick Devaux, Tant de bonheur à rendreauxfleurs/Atâta fericire să dai florilor, Mont-Saint-Guibert, Le Coudrier, Belgique,2019;Michel Ducobu, Siègesage. Quatrainspour la méditation/ Loc calm. Catrene pentru meditaţie, Iași, Ars Longa, 2015;Denis Emorine, Dintotdeauna, Ars Longa, 2015 (Premiu pentru traducere);Traduceri din română în franceză: Silviu Mihăilă, Le balancieramoureux, Iași, Ars Longa, 2020; Eva dans la galaxie des couleurs, Iași, Ars Longa, 2019; Marian Drăghici,Lumière, doucement, Paris, L’Har­mattan, 2018; José Maria Paz Gago, Manuel pourséduirelesprincesses, Skopje, Poetiki, 2010; În antologii: Lidia Vianu, Antologia criticii de întâmpinare, București, ContemporaryLiterature Press, 2025; Juan Francisco Peña Martín, Gheorghe I. Vințan, Hemisferiospoéticos/ Emisfere poetice, Târgu Mureș, Editura Ardealul, 2024; Poetic encounters/ Întâlniri poetice, Aiud, Interart, 2024; Anthologie de poésie2020, Paris, ÉditionslesPoètesfrançais, 2020; Mario Selvaggio, La route de la poésie et de la lumière, Paris, Aga et l’Harmattan, 2019; Liens et entrelacs, Varsovie, 2018; O limbă, un neam, Târgovişte, 2018; Giovanni Dotoli, EncarnaciónMedina Arjona, Mario Selvaggio, Entreciel et terre, L’olivier en vers. Anthologiepoétique, Roma, EdizioniUniversitarie Romani, 2017; Primăvara metaforelor, Galaţi, Editura InfoRapArt, 2015; Antologiile revistei Singur. Poezie, Târgovişte, Ed. Singur, 2014; Antologiile revistei Singur. Proză, Târgovişte, Ed. Singur, 2014; Laurenţiu Bădicioiu, Romeo şi Julieta la Mizil. Antologie de poezie şi epigramă, Bucureşti, RBA Media,2012; Eu scriu. Antologie de versuri, Alba Iulia, Gens latina, 2010.În dicţionare şi istorii literare:Ioan Holban(coord.), Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, Iaşi, Tipo Moldova, vol. IV, 2016; Irina Petraş, Scriitori ai Transilvaniei. Dicionar critic ilustrat, Cluj-Napoca, Editura Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Dicţionar-Almanah al Scriitorilor din Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, Sebeş, Editura Emma Books, 2016; O altfel de istorie a literaturii române contemporane, Ed. Singur, Târgovişte, 2013.Colaborări la reviste literare românești: România literară, Viaţa românească, Luceafărul de dimineaţă, Convorbiri literare, Însemnări ieșene, Familia, Apostrof, Tribuna, Verso, Neuma, Vatra, Argeş, Discobolul, Caiete silvane, Litere, Caietele Echinox, Nord literar, Baaadul literar, AnnalesUniversitatis Apulensis SeriesPhilologica, Boema, Claviaturi,  Gând românesc, Glasul.Colaborări la reviste literare străine: PoésiePremière, Concerto pourmarées et silence, Francopolis, Recours au poème, La Causelittéraire, Traversées, Mondesfrancophones, Verso, Rupkatha.Tric-trac.Premii internaţionale:Premiul François-Victor Hugo, Societatea Poeţilor Francezi, Paris, 2024; Menzioned’Honore 2024 la concursul internațional de poezie « Achille Marazza », Italia, 2024; Prix d’honneur la concursul internațional « Exellence 2022 », Academia poetică şi literară din Provence, Franţa; Menzioned’Honore, 2022, la concursul internațional de poezie « Achille Marazza », Italia; Prix d’honneur, 2021,vol., la concursul internațional Renaissance 2022, Academia poetică şi literară din Provence, Franţa; Diplômed’honneur,Societatea Poeţilor Francezi, Paris, 2020; Premiul Jacques Viesvil, Societatea Poeţilor Francezi, Paris, 2019; Premiul de creativitate NajiNaaman, Liban; Laureată la concursul Grandconcours du Monde francophone 2019, Academia poetică şi literară din Provence, Franţa; Atestat de înaltă valoare literară; Premiul I pentru eseu, literatură comparată, la concursul„ La Belgique romane“, Bruxelles 2006; Locul IV pentru creaţie în proză la concursul „Le tour du monde en 80 textes“, Paris, 2004; Premii decernate de Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor: Premiul pentru poezie, 2024; Premiul Cartea Anului ex aequo, 2023; Premiul Cartea Anului ex aequo, 2021; Premiul «Aron Cotruş» ex aequo, 2017; Premiul pentru traducere 2016; Premiul “Călătorul” pentru debut în roman, 2015; Premiul pentru monografie literară 2015; Premiul pentru eseu, 2014; Premiul de critică literară, 2013. Alte premii: Premiul pentru proză Mitteleuropa, 2025, Laureată a Concursului naţional de creaţie teatrală şi literară Distanţa, 2020 (Muzeul Literaturii Române); Premiul III pentru poezie la Concursul Naţional de Poezie, Proză, Proză satirică, Eseu, Teatru, Pictură, Fotografie artistică « Dor de dor », Călăraşi, 2015; Premiul I  pentru traduceri din lirica lui Lucian Blaga la Concursul naţional de traduceri din cadrul Festivalului internaţional „Lucian Blaga“ în 2008,  Menţiune pentru poezie la concursul naţional de poezie „Lucian Blaga“  în 2010.Volume de autor în traducere italiană: La voce della luce, Tradusione di Giuliano Ladolfi, GiulianoLadolfi editore, Italia, 2025; La lucedelcrepuscolo,Tradusione di GiulianoLadolfi,GiulianoLadolfi editore, Italia, 2025; Losguardo… un’alba, Tradusione di GiulianoLadolfi, EditoreGiulianoLadolfi, Italia, 2023; Scintilliinelcuoredelsilenzio. Tradusione di GiulianoLadolfi, Editore GiulianoLadolfi, Italia, 2022; Il canto del mare all’ombradell’aironecinerino.Tradusione di GiulianoLadolfi, Editore GiulianoLadolfi, Italia, 2021; Volume de autor în traducere engleză: Little Azure and the Magpies, Traducere de Andrea Cățean, Ars Longa, Iași, 2025; Chirpy in mygarden, Traducere de Cristina-Elena Safta, Iași, ArsLonga, 2021: În antologii:Lidia Vianu, Antologia criticii de întâmpinare, ContemporaryLiterature Press, 2025; Juan Francisco Peña Martín, Gheorghe I. Vințan, Hemisferiospoéticos/ Emisfere poetice, Târgu Mureș, Editura Ardealul, 2024; Poetic encounters/ Întâlniri poetice, Interart, 2024 (antologie poetică româno-etiopiană) ; Mario Selvaggio, La route de la poésie et de la lumière, Paris, Aga et l’Harmattan, 2019 ; Liens et entrelacs, Varsovie, 2018 ; O limbă, un neam, Târgovişte, 2018 ; Giovanni Dotoli, Encarnación  Medina Arjona, Mario Selvaggio, Entreciel et terre, L’olivier en vers. Anthologiepoétique, Roma, EdizioniUniversitarie Romani, 2017; Primăvara metaforelor, Galaţi, Editura InfoRapArt, 2015; Antologiile revistei Singur. Poezie, Târgovişte, Ed. Singur, 2014; Antologiile revistei Singur. Proză, Târgovişte, Ed. Singur, 2014; Laurenţiu Bădicioiu, Romeo şi Julieta la Mizil. Antologie de poezie şi epigramă, Bucureşti, RBA Media, 2012; Eu scriu. Antologie de versuri, Alba Iulia, Gens latina, 2010.În volume colective (selectiv): Vintilă Horia, Un gânditor pentru mileniul trei (2017), Imaginar, identitate şi alteritate în literatură (2017), Mit, muzică, ritual. Abordări din perspectiva literaturii comparate (2016), Mit, basm, legendă. Mutaţii ale nucleelor narative (2015), Norman Manea, Departe şi aproape (2014), Imaginar şi iluzie (2012), Studii umaniste şi perspective interculturale (2011), Communiquer, échanger, collaborer en français dans l’espaceméditerranien et balkanique (Athènes, 2011),  De la corpul imaginat la corpul reprezentat (2010),  Fairevivrelesidentitésfrancophones. Actes du 12-e congrès mondial de la FIPF, Québec 2008 (Krakow, 2009),  Proceeding The First International Conference on Linguistic and Intercultural Education (2008), Le français, unelanguequifait la différence. Actes du premier Congrèseuropéen de la FIPF, Vienne 2006, (Krakow,2008), Evaluare alternativă (2005), Metodele gândirii critice (2004). În dicţionare şi istorii literare: Ioan Holban (coord.), Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, Iaşi, Tipo Moldova, vol. IV,2016; Irina Petraş, Scriitori ai Transilvaniei. Dicționar critic ilustrat, Cluj-Napoca, Editura Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Dicţionar-Almanah al Scriitorilor din Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, Sebeş, Editura Emma Books, 2016; O altfel de istorie a literaturii române contemporane, Ed. Singur, Târgovişte, 2013.Articole în reviste: România literară, Viaţa românească, Luceafărul de dimineaţă, Convorbiri literare, Însemnări ieșene, Familia, Apostrof, Vatra, Argeş, Discobolul, Neuma, Tribuna, Verso, Caiete silvane, Litere, Caietele Echinox, Nord literar, Baaadul literar, AnnalesUniversitatis Apulensis SeriesPhilologica, Boema, Claviaturi,  Gând românesc, Glasul, Théorie et Pratique, NouvelleApproche du français.Articole în reviste literare străine : Verso,PoésiePremière, Concerto pourmarées et silence,  Francopolis, Recours au poème, La Causelittéraire, Traversées, Mondesfrancophones, Couleurspoésie 2, Lesbellesphrases, Rupkatha. Tric-trac, Dialogues et cultures.Referinţe critice: Gheorghe Grigurcu, Ștefan Ion Ghilimescu, Zenovie Cârlugea, Ionel Bota,Ion Popescu-Brădiceni, Alexandru Cistelecan, Irina Petraş, Horia Gârbea, Mircea Braga, Maria-Ana Tupan, Marian Drăghici, Andrea Hedeş, Răzvan Nicula, Icu Crăciun, Andrei Moldovan, Puşa Roth, Christian Tămaş, Sorin Roşca, Alexandru Oraviţan, Antoaneta Turda, Constantin Dehelean, Lăcrămioara Stoie, Gruia Novac, Constantin Stancu, Horia Lazăr, N.I. Dobra, Alexandru Jurcan, Mircea Stâncel, Monica Grosu, Mihai Pascaru, Ironim Muntean, MenuţMaximinian, Rodica Gabriela Chira, Gabriela Chiciudean, Silviu Mihăilă.Critici francezi:GiulianoLadolfi, Jean-Paul Gavard-Perret,BéatriceMarchal, Marie Faivre, Claude Luezior, Isabelle Poncet-Rimaud, Denis Emorine, Michel Herland, Nicole Hardouin, Gérard le Goff, Michel Lercoulois, SylvainJosserand, Michel Ducobu, Jean-Michel Aubevert, Philippe Leuckx, Patrick Devaux, Guy Cetoute, RoselyneBois–Muller.

„Timpul ne strivea, devenise monedă de schimb, mai valoros ca vechile monede de aur”... Ladislau Daradici despre Traficantul de cărți

 

Ladislau Daradici:

 

RECURSUL LA ÎNȚELEPCIUNE

 

Constantin Stancu, Traficantul de cărți, Editura VatraVeche, Târgu-Mureș, 2025

 

Autorul celebrului roman Fahrenheit451era de părere că pentru a distruge o cultură nu e nevoie să arzicărțile, e suficient ca oamenii să nu le mai citească; mi-am amintit de cuvintele lui Ray Bradbury citind Traficantul de cărți, recentul roman al luiConstantin Stancu, apărut în 2025 la Editura VatraVeche, Târgu-Mureș.

Constantin Stancu e un cunoscut poet, prozator și critic literar, în cele patru decenii de carieră scriitoricească publicând cinci romane, nouă cărți de poezie și peste zece volume de eseu și critică literară, cărți premiate, apreciate de critici și îndrăgite de cititori, cunoscute la nivel național:să ne amintim doar de Greutatea gândului nerostit, Etemenanki (Ultima săptămână) sau Breaking news pentru absenți, dintre volumele de versuri, sau de romanele Pe masa de operație și trilogia Vadul Ars, roman-document, cronică realistă a societății românești postrevoluționare.

Poate că era inevitabil ca autorul Arhivelor de la Hațeg, scriitor complex, exemplar, ajuns la apogeul carierei (și care a promovat prin sute de cronici volumele poeților și prozatorilor contemporani), să nu ne surprindă și cu un roman despre cărți, pasiunea sa de o viață. Titlul său e metaforic, desigur, însă o metaforă plină de ironie amară, căci personajul principal Pavel Bucur, economist pensionar din Valea Albă,care și-a trăit viața înconjurat de cărți, hrănindu-și spiritul din cărți, doar traficant nu poate fi considerat. Mai degrabă un idealist precum Don Quijote, dependent de lectură, pe cale de dispariție ca și cărțile pe care încearcă să le salveze.

Pavel Bucur e perfect conștient de dificultatea demersului său („Cred că am fost un nebun, alții alergau după afaceri, eu după cai verzi pe pereți”), însă are un ideal și e dispus să-și trăiască anii care i-au rămas sub semnul acestuia („După un timp, cărțile se nasc a doua oară, dacă le dai o șansă”). Pasionat de tot ce ține de civilizație și de evoluția omului, își folosește cunoștințele despre religie, istorie, filozofie, sociologie și artă, făcând apel la lecturile sale în încercarea de a înțelege prezentul și de a prevedea evoluția viitoare a omenirii („lecturile izbucneau în vorbele mele când mă așteptam mai puțin”).

Traficantul de cărți este un roman complex, înscris sub semnul culturii și al înțelepciunii existențiale, care te determină să prețuiești cărțile, în același timp îndemnându-te la lectură. O poveste emblematică despre demnitate și valori, într-o lume bazată tot mai mult pe incultură și nonvaloare, o lume a banului, a oportunismului politic, a dominației inteligenței artificiale și mass-mediei care, pentru rating, propagând obsedant aspectele degradante ale vieții, ucide speranța și face apologia violenței. 

Acțiunea romanului se petrece întimpul pandemiei de coronavirusși, paradoxal, amintindu-ne de aceleași cuvinte ale lui Ray Bradbury, toată strădania lui Pavel Bucur are loc în condițiile în care lumea nu mai citește; oare ce rost mai are atunci să salvezi cărțile? În toată această trudă a sa de recuperare, recondiționare și conservare a lor, pensionarul erudit, simțindu-se tot mai inutil, încearcă să se salveze, dând vieții sale sens (nu există om pe lume, obișnuiește să spună Constantin Stancu în conversațiile sale cotidiene, să nu aibă o misiune).Și dacă Valea Albă poate fi oricare localitate din țară, și Pavel Bucur e un personaj emblematic, reprezentativ pentru toți aceia dintre noi care ne-am format și am devenit sub semnul culturii, al cărților, al artei, al cunoașterii valorilor veacurilor trecute, realizând acum că nimeni nu mai pune preț pe acest inestimabil tezaur al umanității înmagazinat în cărți, parcă nu mai pune nimeni valoare pe noi. E drept că e vorba de cărți învechite, deteriorate, prăfuite, recuperate din case vechi, chiar poduri, însă colecționarii și cititorii lor pasionați de odinioară s-au cultivat datorită lor, trezindu-se acum împinși la „margine”, abia tolerați (considerați dubioși și jalnici, dacă nu periculoși) de „elita” generațiilor tinere, cu licențe cumpărate, doctorate false, promovați politic, după gradul de rudenie, ocupând posturi-cheie și funcții înalte.

În acest sens, Pavel Bucur se consideră fericit că a trăit într-o perioadă când cărțile aveau încă valoare, iar oamenii de cultură erau apreciați, lecturile și acei oameni extraordinari modelându-i sufletul. Întâlnind-o pe Laura, redescoperă iubirea și, așa cum în viața sa, la anii săi, iubirea e posibilă, e convins că și cărțile mai au dreptul la o șansă în această perioadă în care, ca să-l parafrazăm pe Marin Preda, nu doar timpul, dar mai ales oamenii nu mai au răbdare. Adunând cărți de pretutindeni, de la monografii ale locurilor, ceasloave vechi, evanghelii, până la lucrări scrise după ‘89, jurnale, amintiri ale trecutului, casa și apartamentul lui Pavel Bucur se umplu de cărți, devenind „depozitele umbrelor și cuvintelor azvârlitede oamenii din Valea Albă în fața istoriei carnivore”.

Considerând că „fiecare carte e un continent ce poate fi descoperit” și că „după un timp, cărțile se nasc a doua oară, dacă le dai o șansă”, recuperarea și salvarea acestora devine principala sa preocupare, sfârșind prin a vedea cărțile altfel („cele din Evul Mediu aveau ceva aparte, un fel de lumină subtilă păstrată între file, pe coperte”), gândindu-se cu nostalgie că în acele vremuri, dăruirea unei cărți rare către o biserică sau mănăstire eraun moment de „mare smerenie și slujire duhovnicească”, iar „o carte dăruită constituia motiv de protecție divină”.

Umblând pe urmele cărților și căutând informații despre autori, face câteva descoperiri rare: o carte despre Valea Albă, care fusese un centru civil pe vremea dacilor, cu o cetate de apărare, lucrare scrisă după Primul Război Mondial de către un dascăl și un topograf (descoperirea mormântului dascălului în cimitir îi creează o emoție aparte). Dar și alte povești despre Valea Albă, despre biblii ascunse de un pastor în beciul amantei șefului securității, un alt preot consemnând în memorii cum securiștii îi înscenau lucruri reprobabile doar ca să încalce taina spovedaniei și să divulge secretele intime ale oamenilor. În contrast, prin ochii personajului său, Constantin Stancu face și o radiografie a orașului, a societății: văzută „de sus”, luminată în noapte, Valea Albă pare un loc mirific, creându-ți o stare de mulțumire. La nivelul întregii societăți însă, agresivitatea și vulgaritatea sunt tot mai prezente: „Pe străzi, pe autostrăzi, în trafic, televiziunile erau mediu pentru asta, cu știrile lor, zise noutăți, cu filmele străine care promovau violența, drogurile, violurile... Sinucideri, crime între soți, salturi de la balcoanele patriei, incendii în blocuri, în case. Pensionari prădați de tineri dornici de bani nemunciți. Politicieni corupți...”. E un univers al profitului, al violenței, al ignoranței, cultura mai având doar rol decorativ, picturi care să împodobească biroul vreunui director, șef de partid, târguri de carte și expoziții care să impresioneze vreun politician sau investitor străin.

Prin Traficantul de cărți scriitorul ne propune și o poveste de dragoste. Târzie, temperată, ivită însă pe un fundament solid: cărțile. Amândoi iubesc cărțile, amândoi sunt dependenți de lectură. Apariția Laurei în viața lui Pavel Bucur vine ca o revelație, acesta privind apropierea dintre femeie și bărbat ca un har. În Pavel, Laura descoperă omul împlinit și misterios care are cărțile sale în care poate „plonja” oricând cu poftă... De dragul cărților, cei doi pornesc într-o aventură inedită: să exploreze o casă veche, nelocuită, dar ticsită de cărți, casa unul fost administrator de liceu, Marin Olaru. Dialogul dintre femeie și bărbat e tainic și cald: „Cărțile te-au împins spre risc, spre margine”, îi spune ea, continuând: „Dar vom găsi vreo poveste faină, veche, uitată...”. „O poveste de iubire”, conchide bărbatul, lucru care se va și adeveri, căci jurnalul Anei, descoperit într-o ladă uitată, în pod, alături de un pistol și treizeci și nouă de monede de aur este povestea tragică a unei iubiri interzise de odinioară, nu lipsită de mister.

Astfel, motivul jurnalului revine în Traficantul de cărți (să ne amintim că al treilea roman al trilogiei despre Vadul Ars se intitulează Judecătorul și jurnalul ars). La un moment dat, și Pavel Bucur începe să scrie un jurnal, naratorul făcând referire și la Florin Dragu, profesor emigrat în America, autor și el al unui jurnal despre două lumi, una reală, a Americii, dar și una spiritual, sufletească, cuprinzând nostalgiile despre țara natală. Este o altă imagine a migranților care se adaptează greu, plătind cu suferință, neputându-se rupe de rădăcini, un jurnal al supraviețuirii, fiind adusă în discuție și problema credinței, rolul bisericii, îndepărtarea omului de cele sfinte, mistica jobului, cultura violenței, carențele educației (titlul celui de-al doilea roman al trilogiei lui Constantin Stancu este Migranți fără bagaje).

De remarcat dimensiunea interpersonală a romanului, căci încercarea lui Constantin Stancu, ca și în celelalte romane ale sale, este despre oameni. Oameni cu care se întâlnește Pavel Bucur ca Daniel Leu, fost coleg de liceu din București, care are anticariat, fiind și patron de revistă și editură, ca pastorul Nicu Manole, care-i vorbește lui despre pasiunea sa pentru cărți, dăruindu-i lucrarea Biblia și viitorul, o analiză a prezentului și viitorului prin ochii vechilor profeți. O prezență aparte e preotul Nicolae Popa, care face apel la iubitorii de carte pentru a le dona bisericii să le trimită apoi spre locuri mai modeste din Moldova, Serbia, Ungaria, în sate uitate de lume unde se mai vorbește limba română, dar și Ioan Drăgan, profesor de filozofie și istoria creștinismului sau Vasile Bărbat, directorul casei de cultură, care intenționează să trimită cărți la închisori și îi propune lui  Pavel Bucur să organizeze o expoziție cu cărți, manuscrise și jurnale, tablouri, sculpturi, fotografii despre Valea Albă cu prilejul vizitei unei delegații de investitori străini, încurajat și de primarul Aristotel Barbu care vrea cultură, nu „industria spectacolului” cu „bere, raci, mici, craci pe scenă”.

Traficantul de cărți este și o carte de înțelepciune, prin roman Constantin Stancu făcând dovada erudiției și măiestriei sale scriitoricești. Numeroase gânduri sau replici ale lui Pavel Bucur sunt veritabile cugetări despre cărți, despre timp, despre lume. Sunt aduse în discuție o serie de evenimente care au marcat evoluția omenirii, precum Războiul Țărănesc German din 1524, dar și violențele de după uciderea lui George Floyd de către ofițerul de poliție Derek Chauvin, din mai 2020, dimensiunea creștină regăsindu-se în desele trimiteri la Biblie, la Moise, la Iisus, profetul Ieremia, la David etc. Pavel Bucur e preocupat și de megatendințele care au pus stăpânire pe viața socială, cu referiri la Alvin Toofler și Cioran: internet, rețele sociale, specializarea consumatorilor de cultură, atracția marilor orașe, emigrația, fractura dintre generații, divertisment în loc de artă, globalizare etc.

Dar iată câteva exemple de reflecții, vorbe de înțelepciune: „Timpul ne strivea, devenise monedă de schimb, mai valoros ca vechile monede de aur”; sau „Intru în realitatea de lângă mine cu toată istoria pe umeri, abia dacă îmi pot face loc între memorie și logică”; sau „Trupul, se pare, e bun conducător de eternitate, iubirea este o modalitate de a evada din realitatea imediată”. De la autor aflăm, prin gura personajului său (pentru care pasiunea pentru cărți rămâne „ca un ecou din alt univers”) că bătrânul castan din centrul orașului „e un bun conducător de eternitate”, că „parcă Eminescu ne vizitează mereu”, că „lumea se va muta în violență, apoi în virtual cu bagaje cu tot”, că într-un final „vom cânta și vom scrie poezii deasupra prăpastiei”, iar cărțile vechi au nu doar miros de hârtie în descompunere, dar și „miros de uitare”. Desigur, semnificativ este și deznodământul acțiunii romanului: distrugerea cărților și operelor de artă de la expoziție de către activiștii de mediu, dar și eșecul fiscal al „afacerii” cu librăria de la Cluj, pusă la dispoziția lui Pavel Bucur de către Laura. În final, învins, eroul realizează că despre tot ce se întâmpla în lume citise deja din cărți, de mult.

Măiestria scriitoricească a lui Constantin Stancu merită o analiză aparte. Menționăm doar că aceeași cunoaștere a cărților, a romanelor se observă în arhitectura capitolelor, precedat fiecare de o secvență reprezentativă din text, semnificativă pentru idee și trăire deopotrivă. Expresia e concisă, debarasată de artificii. Nota succintă, camusiană adesea, îmbină observația realistă cu reflecția, finalurile capitolelor devenind astfel exemplare: „Aud în oraș sirenele de la o salvare, fac zgomot, sunt stridente, sparg zidurile. Cineva moare. Sau cineva se naște... Totdeauna există o grabă în univers, legături periculoase pentru oameni” (Capitolul VI).

Prin romanul său, Constantin Stancu ne dăruiește o carte despre cărți, scrisă cu înțelepciune, empatie și durere, povestea unui iubitor de cărți relatată de el însuși. Parafrazându-l pe Cicero, care spunea că o încăpere fără cărți este ca un trup fără suflet, ne întrebăm retoric: dar o societate fără cărți, populată de oameni care nu mai citesc? Finalul e relevant, amar, anecdotic, iubitorul de cărți căzut în plasa celor de la fisc reflectând amar: „Și când te gândești că toate vor trece, munții, norii și valea asta, castanul din centru... Dar cuvintele vor rămâne albe, fără pete, într-o vale a vremii... Mereu aceeași problemă: de o parte binecuvântarea, de cealaltă blestemul...”.

Text publicat în revista „Vatra veche”, nr. 5/2026