Sursa: Eugen Dorcescu
duminică, 29 august 2021
Escatologie și poezie cu prof. dr. Adrian Botez. Argumente pentru un volum de poezie... Sfârșitul lumii? Nimic mai simplu...
VEZI OMENIREA CARE PIERE?
...De câteva
zeci de ani încoace, se văd, tot mai agresiv de clar, semne ale unei DEGENERĂRI, moral-spirituale și fizice,
a OMENIRII – DEGENERĂRI pe care nicio epocă nu le-a văzut, niciun RÂND DE OMENIRE nu l-a înregistrat – în tot cursul ”istoriei”
(știute și cunoscute de noi...adică, vorbind, de fapt, în mod onest, despre ”istoria”
umană – am învățat că vorbim, de fapt, despre o fantasmagorie, un ”homunculus”,
o ”monstruoasă
creatură alchimico-umană”... !; noi ne bazăm, însă, în ceea ce afirmăm,
și pe viziunile noastre personale...).
...”SFÂRȘITUL
LUMII”. De mii de ani, Omul urlă, când aude, prin alții, sau i se pare
a vedea, prin propriii săi ochi (și, firește, prin propria-i intuiție, de-o are
!), desfășurarea unei inedite stări de brutalitate cosmico-semantică - și
ajunge la concluzia (exclusiv pesimistă !), precum că Lumea în care se
cocoloșise-înfofolise-răzgâiase (ca un Melc în Propria-i Coașcă !), cu tot cu
Nemerniciile, Trădările, Crimele (Absurd-Sadice) și Nedreptățile, Egoismul și
Lenile lui Iresponsabile... - ...se va
sfârși !
Noi, autorul
acestei Cărți, nu suntem nici mai presus, nici mai prejos decât OMUL OBIȘNUIT. MODELAR-EXEMPLAR. Adică,
MEDIU !
De aceea, nu va
fi cu bănat, eventualului cititor al sus-amintitei Cărți, că vom emite, în
stihuri, judecăți (și, uneori, pre-judecăți
– dar originale !), legate de acest concept (”escatologic”), numit și
dezvoltat, pompos, în ”știință” : ”Știința Escatologiei”.
Firește, o pseudo-știință.
Noi socotim (v-o
zicem ”verde-n față”, încă dintru început !) că Sfârșitul Ciclului Existențial al Planetei Fizice PĂMÂNT – nu
trebuie socotit, neapărat, ca o CATASTROFĂ
! Dimpotrivă, noi înclinăm a afirma precum că acest ”Sfârșit” este nu numai ”Legic
și Logic” – ci, chiar – IMPERIOS
NECESAR ! CHIAR EXTAZIANT-SALUTAR !!!
El face parte
dintr-un ”SISTEM SANITAR COSMICO-DEMIURGIC” – în care ce-i vechi se va
recicla (eventual), sau va fi folosit drept TREAPTĂ COMPARATIVĂ, în studierea EVOLUȚIEI SPIRITUALE COSMICE (a PLANETEI SPIRITUALE-TERRA) - și, deci, va fi înlocuit cu un NOU SISTEM, cu o NOUĂ STRUCTURĂ FUNCȚIONAL-COSMICĂ.
Sau (dar, aici,
intrăm într-o dispută teologică, fapt care nu ne este DELOC plăcut !) – pur și simplu, DEITATEA[1]
Eckhart-iană[2]
a pregătit, dintru începutul DEMIURGIEI
(ba, chiar în cadrul PLĂNUIRII PUR
SPIRITUALE !), un infinit de VARIANTE-LUMI,
în care ne ”găzduiește”, PE RÂND/SUCCESIV (întru INFINIT-VECIE), în funcție de meritele/forțele noastre spirituale,
acumulate în cadrul ciclului existențial, parcurs, de fiecare ființă,
trăitoare, pe rând, în mediul fiecărei LUMI-PLANETE
SPIRITUALE (ca ipostazieri ale PLANETEI SPIRITUALE-TERRA). Dacă cineva
ne-ar acuza că, prin ce-am afirmat mai sus, ne înscriem între steiner-ienii[3]
fanatici (sau între aceia dintre buddhiști, la fel de fanatizați...) – s-ar înșela profund.
De aceea, să
terminăm cu teoria ”prezentatoare” (...care ar putea părea a fi pe post de ”clip-promo”!)
- și...cititorul să se ostenească a-și face datoria. Aceea de...A CITI !!!
...Încă ceva : -
pentru a păstra pertinența și prospețimea viziunilor (din poemele
noastre), precum și ale sentimentelor cititorului (prezumtiv) al stihurilor
cărții de față, ne-am folosit, în cele mai multe cazuri, de poemul scurt, conform teoriei emise de EDGAR ALLAN POE, în cap. Filosofia
compoziției, din volumul Principiul poetic, 1850[4].
Prof. dr. Adrian Botez
[1]-Cf. MEISTER
ECKHART: a) Dumnezeu (Gott) şi deitatea (Gottheit-Grund),
care nu acţionează. Diferenţa este preluată şi de N. Berdiaev, Adevăr
şi revelaţie, p. 57, Ed. de Vest, Timişoara, 1993.
[2] - MEISTER ECKHART (meșterul sau magistrul
Eckhart) sau Eckhart von Hochheim (scris și Eckehart)
(n. 1260, Hochheim (Turingia) sau Tambach – d. 1327, Avignon) a fost un teolog mistic german și călugăr dominican.
[3] -RUDOLF STEINER (n. 25/27 februarie 1861, Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent, Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice.
[4] -EDGAR ALLAN POE - FILOSOFIA
COMPOZIŢIEI –fragment – (din volumul PRINCIPIUL POETIC (THE
POETIC PRINCIPLE, 1850), trad. de Mira Stănculescu, prefaţă de Matei
Călinescu, Ed. Univers, Buc., 1971, pp. 37-50) : ”Dacă o lucrare literară e prea
lungă pentru a fi citită la o singură şedinţă de lectură, trebuie să renunţăm
la efectul extrem de important ce decurge din unitatea de impresie, căci, dacă
sunt necesare două şedinţe de lectură, intervin între timp, grijile vieţii de
toate zilele şi orice efect total este anihilalt cu desăvîrşire. Dar
deoarece, ceteris paribus, nici
un poet nu-şi poate permite luxul de a se dispensa de nimic din ceea ce îl poate ajuta
la realizarea scopului său, nu rămîne decît să vedem dacă pînă la urmă există
vreun avantaj care să compenseze lipsa unităţii provocată de lungimea poemului.
Voi spune de la început că nu există. CEEA CE NUMIM UN <<POEM
LUNG>> ESTE, DE FAPT, DOAR O
SUCCESIUNE DE POEME SCURTE, ADICĂ DE EFECTE POETICE SCURTE. E inutil să
demonstrăm că un poem e poem, doar în măsura în care emoţionează profund,
elevînd sufletul; iar TOATE EMOŢIILE PROFUNDE SUNT, DIN NECESITATE PSIHICĂ, DE
SCURTĂ DURATĂ”.
*Foto: Prof. dr. Adrian Botez
vineri, 27 august 2021
GALA POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE ÎN CÂTEVA IMAGINI, ALBA IULIA, 27 AUGUST 2021
La Alba Iulia, în data de 27 august 2021 de la ora 17.15 la Muzeul Principia, în Cetate (afară plouă cu instență) a avut loc Gala Poeziei Române Contemporane, moderată de domnul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, profesor universitar și critic literar.
Poeții care au recitat, prezentați de criticii literari Răzvan Voncu și
Daniel Cristea-Enache, au fost invitați la microfon: Aurel Pantea, Horia Bădescu, Marko
Bela, Vasile Igna, Ioan Moldovan, Hanna Bota, Gabriel Chifu, Marta Petreu, Ion
Pop, Nicolae Prelipceanu, Ioan Es. Pop, Adrian Popescu, Vasile Dan, Liviu Ioan
Stoiciu, Horia Gârbea. Momente muzicale au susținut, cu talent și bucurie, Liviu
Cernat (vioară) și Cristian Alexievici (pian). Anul acesta s-a citit poezie ca un antidot pentru
pandemie. S-a citit cu pasiune și glas puternic. Pandemia, ploaia, distanțele
au fost învinse.
joi, 26 august 2021
Un poem pe Internet... Cuvinte în mișcare
Pluta Meduzei
Poetul lasă poemul să navigheze în contra curentului,
ca peştii spre izvoare,
Internetul este un mare ocean care trebuie străbătut,
toţi ştiu că-l traversează, simt asta, se bucură în plină mişcare,
nu este niciun port, doar poeme în mişcare.
Prietenii, barbarii, cărătorii de bagaje,
văzătorii comentează poemul, parcă ar fi al lor,
pun idei, gânduri, sensuri cu piper,
admiră sexul poemului, ori abstinenţa metaforei,
el creşte, devine Pluta Meduzei...
Undeva, poetul suferă de sete, priveşte apa amară şi sărată,
poemul nu-i mai aparţine, nu aparţine nimănui,
este unul fără autor, traversează totul, nimicul, absența...
C Stancu ©
Camelia Ardelean, Ecouri din tenebre... Poezie și zbor incert
Între solitudine și zbor
Poezia provoacă sufletul omului,
îl cheamă într-o zonă a frumosului meandric. Camelia Ardelean este o
entuziastă, bucuria în fața unui poem smuls din ramura timpurilor este reală.
Ea nu mimează poezia, se simte acasă între poeți.
Cu volumul de versuri Ecouri din tenebre*, apărut la Editura
Armonii Culturale, 2018, poeta se reîntoarce acasă, la fereastra unui poem
continuu. Volumul este structurat pe două zone bine definite:
I.
Solitudine;
II.
Zbor incert.
Prima parte cuprinde poeme scrise
în mod clasic, ritm, rimă, formă fixă, bine controlată.
Partea a doua este mult mai
originală, fantezia și puterea de creație inspirată este organiză în așa fel
încât mesajul este mult mai puternic, depășind faza de exercițiu pe o temă dată.
Cartea, ca întreg, denotă o
sensibilitate specială și capacitatea de a percepe efectele produse de
zbuciumul vieții. Ieșirea din zona întunecată a existenței se face prin poezie.
Este un ritual impus și acceptat cu bucurie de Camelia Ardelean. Deși ezită să-și
asume o viziune coerentă asupra evenimentelor din viață, ea se joacă de-a
poezia. Pășește pe urmele poeților consacrați, are răbdarea să lucreze asupra
unei poezii până materia brută se limpezește.
În prima parte a volumului preia
o serie de teme și idei clasice din literatură. Le modelează după starea
proprie, acceptă unele tușe moderne și postmoderne, realizează o poezie care îi
aparține. Sonete, rondeluri, poezii în accepțiunea largă a termenului, toate
sunt bine realizate. Se simte influențele unor poeți clasici, de la Eminescu la
Topîrceanu și Macedonski… A fost un exercițiu necesar și util, o treaptă depășită
și solidă. Răbdarea specific feminină o ajută să iasă la mal, să proclame
poezia ca una captivă cântecului, limita dintre cuvinte și melodia interioară a
poeziei a fost mult apropiată. Limbajul este detașat, uneori cuvinte din zona
obișnuită, de fiecare zi, apasă asupra blocului de text.
Ea realizează o poezie de
romantică, echilibrată, bazându-se pe cuvintele înmugurite, acceptă jocul și
riscul de a intra sub arcadele poeziei așa cum s-a cristalizat în ochii
receptorului mediu. Iubirea, anotimpurile, tragedia individului apăsat de
singurătăți, natura în dinamica ei, vremurile aproximative, toate vin dintr-un
entuziasm simplu și curat.
Volumul debutează cu o afirmație
paradoxală, ea afirmă că nu este poet…Este doar trubadurul venind din alte
vremuri, este refugiatul în poeziei, o ființă care zboară peste o câmpie de
cuvinte, are patima în carne și timpul este captat din zona unui ev melodios.
Este un joc, ea așteptând un
răspuns favorabil. Argumentele sunt poeziile din volum, galaxia gândurilor,
ploile de jad, marea flămândă, himerele, tenebrele, o călătorie în arca
anotimpului proxim, cerul plin de vise… Temele sunt romantice, intră, apoi, sub
semnul unui clasicism consacrat, verificat de fiecare poet pe pielea proprie.
Iarba crește pe amintiri, prezența iubitului din vis și din realitatea asumată,
magia primăverii, metamorfozele în teritorii interzise, călătoria supremă –
călătoria în sine, tristețea sub cupola poeziei…
Surprinzător, preluând ecouri
vechi, ea pledează pentru o viziune a religiilor orientale. Caută starea
perfectă a sufletului în echilibru – nirvana. Dă chiar o definiție a
termenului. E starea căutată de omul eliberat de gravitația prezentului,
levitând spre alte dimensiuni. Experimentul nu este nou, la noi a fost asumat
de mulți poeți, pe plan internațional occidentalii au descoperit lumea
orientului ca pe o posibilitate de evadare din stresul zilnic (vezi experiența
Beatles în anii 60-70 din secolul trecut). Pe un alt plan, mult mai înalt,
Eugen Dorcescu a scris un volum antologic Nirvana
(2014), o carte dedicată soției, in memoriam.
Poeta surprinde clipe importante
din viața unui om, de la bucurie la cădere: „Lumina omului căzut/ Reînflorește
în iertare;/ Din haos roadele amare,/ Cu muguri noi au apărut”. (Rondelul omului căzut, p. 19).
Reluând o temă veche în
literatură (Romulus Vulpescu), poemul Ne
batem joc… aduce noi sensuri: „Ne batem joc de clipa ce o avem,/ În soarta
măcinată-acut de boală,/ Sportivi nătângi, cu iadul în tandem,/ Printre ninsori
mai dăm o rotocoală.// Am obosit să credem în minuni/ Cu aripi reci pe umbre de
cuvinte/ (Abia mai poți din visuri să te-aduni,/ Să te târăști încet spre
înainte!)” (p. 40).
Eliberându-se de tensiunea
poeziei cu formă fixă, evadând din rigoarea ideilor impuse de rimă, Camelia
Ardelean realizează poeme mult mai puternice în partea a doua, exersând un Zbor incert. Un titlu inspirat,
singurătatea este una personală, noaptea este aproape, ceva se petrece în
spatele draperiei, există o voce interioară, tentația unor noi insomnii sub
presiunea orașului, în peștera ființei se petrec ceremonii. Peste toate
planează acest blestem al scrisului, venit de departe, din caruselul vieții,
din faptul că murim câte puțin în fiecare zi, având un destin în oase… tenebre
sub pecetea cuvintelor.
„Uneori e greu să fii tu/ în
spatele draperiei/ strecurat printre anotimpuri/ înflorești sub zăpezi/ din
rădăcini zdrelite de timp/ reconstruiești sub dărâmături/ gânduri amorfe… (în spatele draperiei, p.101).
Singurătate se arată ca o temă constantă a omului actual în secolul din care
nimeni nu mai așteptă răspunsuri.
Starea de tensiune zilnică este
captată în poeme reușite: „bem cafeaua rece a existenței/ pe marginea propriei
gropi/ întunericul ni se lipește de dinți/ ca o gumă mestecată prea mult” (vocea interioară, p.102).
Orașul devine un loc al dramelor
bine ponderate: „singurătatea ridicată la rang de virtute/ se plimbă pe străzi/
în straie de gală încruntate de ger/ risipa de grimase picură/ pe chipuri roase
de iluzii (orașul, p. 107). Poeta
este atentă la chipuri, la tablourile oferite de scena publică, pașii mușcă din
asfalt.
Sunt versuri care concentrează în
ele destinul omului, la gară locomotive încărcate de gânduri se cabrează sub
resturi de neuroni. Fericirea este o glumă proastă tranșată la colțul străzii,
oamenii sunt travestiți în muritori. În univers este o singurătate
generalizată: „scheletul sufletului ne (mai) susține/ înstrăinarea de propria
galaxie” (cât de goi suntem, p. 111).
Blestemul scrisului este unul
acut, fără scăpare: „crucificată pe altarul poeziei/ caut drumul spre
convulsii/ cu răni pe tălpile de gând” (blestemul
scrisului, p. 113).
Frica modelează ființele:
„propriile frici/ nu își iau niciodată concediu/ lucrează peste program fără
salariu…/ se instalează confortabil/ printre circumvoluțiuni/ își etalează
fiorii în oglindă/ zgârie cu gheare de oțel/ prezentul speranțele viitorul” (fiori în oglindă, p. 117).
Într-un poem (în caruselul vieții) poeta afirmă: „am obosit să (nu mai) fiu eu”..., un joc
dureros de real, de obicei omitem să mărturisim; este, însă, atributul celui
care stă sub blestem și recunoaște…
În alt poem ea constată dureros
de adevărat: „îmi zornăie în creier o moarte latentă/ alură de fata morgana/
adun în pumni gânduri șubrezite/ le fac respirație neuron la neuron” (tenebre, p. 130).
În acest ciclu de poeme ea a
renunțat la rigorile poeziei clasice, versul curge abrupt, fără semne de
punctuație evidente, liber și aventuros, toate încep cu literă mică, valoarea
cuvintelor s-a uzat până la dispariția sensului. Prezentul a ars intens înainte
de a se exprima. În schimb, temele și ideile sunt mai plastic exprimate, iar
unele versuri sunt reușite pe un fond modernist care invocă libertatea absolută
rezervată artistului, cu toate că „povara pietrelor din noi întipărită-i pe
retină”…
Exemplele pot continua, Camelia
Ardelean pune mult suflet în textele scrise, iese prin cerul poemelor sale.
Sunt unele stângăcii sau cuvinte facile rătăcite printre versuri, faptul că își
asumă curajul de a privi în oglindă o realitatea inventată de ea, dovedește că
are dorința de a birui tenebrele.
În prefața cărții Gligor Hașa,
scriitor important, romancier, poet, eseist, notează: „Ceea ce personalizează
volumul, îl face plăcut lecturii și certifică talentul autoarei, e bogăția și
expresivitatea limbajului poetic, care pare a sta la îndemâna unui vrăjitor”. (Camelia Ardelean - șlefuitor de diamante, p. 5).
Cartea are o dedicație
semnificativă: „Părinților mei, care m-au
făcut Om”, ea nu mai trebuie explicată, volumul este un răspuns la acest
efort.
La final, biografia cu numeroase
informații care trădează o ființă pasionată de frumos, în căutarea esențelor.
Cu siguranță, poeta va urca spre alte etape, faptul că își asumă note literare
la cărțile citite (și lecturile sale sunt dense), publicate în revistele
literare, dovedește că ea se va maturiza deplin și va intra în zona eliberării
de fricile necesare, poate printr-un alt joc de trubadur pătimaș, după cum
afirmă: „Îmi smulg cuvinte din carne/ cu pofta unui canibal/ însetat de sânge/
pe locul lor/ ciulinii își sapă rădăcini (îmi
smulg cuvinte…, p. 98).
Constantin Stancu
*Camelia
Ardelean, Ecouri din tenebre, poeme,
148 pagini, Adjud: Editura Armonii culturale, 2018.
luni, 23 august 2021
GALA POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE, ALBA IULIA - 27 AUGUST 2021. Moderator: Nicolae Manolescu; Invitația: Cornel Nistea. Considerații critice: Răzvan Voncu și Daniel Cristea-Enache. Poeții citesc din operele lor, plus momente muzicale. Organizatori: CONSILIUL JUDEȚEAN ALBA, UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „LUCIAN BLAGA” ALBA
Vă informăm că în data de 27 august a.c., orele 17, pe Aleea
Muzeului Unirii din Alba Iulia, va alea loc Gala Poeziei Române
Contemporane la care vă invităm să luați parte.
Suntem
încântați să ne revedem după o perioadă îndelungată de restricții
sanitare și să schimbăm impresii în vederea unor posibile activități
literare.
Cu prietenie,
Cornel Nistea,
Președintele Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România
26 08 2021 Notă: din cauza vremii instabile, Gala Poeziei de vineri, 27 august, ora
17, se va desfășura în incinta Muzeului Principia din Alba Iulia.
Vă așteptăm și vă mulțumim pentru înțelegere.
Președinte,
Cornel Nistea
sâmbătă, 21 august 2021
MEMORIA LITERARĂ: ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA... Maica Benedicta... O viață: 20 august 1920 - 5 mai 2006
ÎNTOARCEREA DE LA MANELE LA J.S BACH
„Raiul este Împărăţia Domnului. E viaţa în spaţiul nevăzut. …”
Acestea sunt parte din cuvintele doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga trimise spre noi prin mărturia sinceră din prezentată de cartea „Opera încoronată” – un florilegiu semnat de profesorul Artur Silvestri, editat de Editura CARPATHIA PRESS în anul 2005.
Dar întreaga mărturie a acestei doamne a
culturii române trebuie privită ca o revelaţie personală, ca o sclipire care dă
sens vieţii. Personal am primit mărturia ca una necesară, încurajatoare,
ziditoare. Dincolo de viaţa de zi cu zi avem nevoie să primim mesaje care să ne
readucă pe pământ şi-n cer totodată, să ne facă să vedem pe Dumnezeu din partea
verticală e existenţei.
Mărturia se adresează în mod direct tinerilor
şi cuvintele curg din cer…
Pentru un om care a fost învăţător (folosesc
termenul pentru că aşa apare în Biblie şi el înnobilează ), academician, un om
cunoscător a marilor sisteme culturale, filozofice, literare ale lumii, care a
putut face o comparaţie între literaturile lumii şi între marii oameni ai
scrisului, întoarcerea la Dumnezeu, ca semn de mare schimbare în bine, de
schimbare a fiinţei şi a inimii, întoarcerea la adevăr, nu ca noţiune
filozofică, ci ca PERSOANĂ, la Isus Hristos, este un exemplu de urmat, este
acceptarea valorilor creştine aşa cum le-a lăsat Dumnezeu pentru noi, pentru
binele nostru.
De la neprihănirea pe care un om şi-o poate
construi în timpul vieţii la neprihănirea pe care a lăsat-o EL de la facerea
lumii pentru noi, e un drum plin de lumină, iar tinerii au ce primi, dacă vor
accepta mărturia ca una necesară, ca venind nu de la un om al culturii, ci ca
de la un om atins de
Câteva din principiile din această mărturie
trebuie primite ca exemplu de trăire cu Dumnezeu şi trebuie reţinute, pentru că
au la bază valorile eterne creştine.
-
Caută
mai întâi pe Dumnezeu şi neprihănirea dată de el, dincolo de sistemele sociale
trecătoare.
-
Biblia
este prima carte din bibliografia necesară a omului, cartea care nu poate să
fie ocolită. Nici sistemul social comunist nu a putut să o evite.
-
Biblioteca
este singura bogăţie, însemnând mai mult decât un loc, este locul în care ne
putem regăsi ca oameni.
-
„În
ultima vreme citesc numai teologie”. Căutarea Raiului prin mijloacele specifice
ale lui Dumnezeu, ca viaţă în spaţiul nevăzut.
-
În lume
păcatele ne copleşesc şi nici Isus nu ne mai poate apăra.
-
Ne-am înnăclăit
în mocirla materiei, adoptând orizontala profitului, dar fără rod în planul lui Dumnezeu.
-
Omul lumii este lipsit de milă, a pierdut iubirea pentru aproapele său,
fără cuviinţă, adică fără respect, refuzând lumea spirituală a bisericii, a culturii, uitând de necesităţile din jur.
-
Între
carte şi mesajul primit prin Internet, se preferă cuvântul în locul imaginii,
pentru că, iată: „Cuvântul este cel care rămâne şi imaginea care fuge, aceasta
este răvăşitoare de minte în vreme ce cuvântul fixează”. Începem să înţelegem
din acest principiu de ce unui tineri se rătăcesc, pentru că în modul
acesta „uită rugăciunea”.
-
Deşi
credincioşi, totuşi tinerii au nevoie de valori, iată, paradoxul.
-
Familia
este o valoare creştină absolută, ea dă coeziune.
-
Trăim
vremuri critice: „E foarte greu să te întorci înapoi de la manele la J.S. Bach”.
După acţiune vine şi reacţiunea!
-
Libertatea
nu înseamnă a ieşi cu bâta la drumul mare, libertatea este o dimensiune
interioară a omului.
-
Soluţia:
omul de cultură, personalitate majoră a românilor, care să fie înconjurat de o pleiadă de oameni
de cultură, mai cu seamă de creatori, dincolo de viaţa politică trecătoare.
-
Impactul
lingvistic în societate este esenţial, omul poate trăncăni la nesfârşit, dar
fără nici un efect, deşi românul are nevoie de modele, fiind talentat.
-
Bucuriile
adevărate ale omului sunt de natură spirituală, la acestea trebuie să ne
întoarcem.
-
Eminescu
este o valoare fundamentală a poporului român pentru că a fost un exemplu de
zbatere între credinţă şi necredinţă, la sfârşit venind la credinţă. Cu tot
geniul său Eminescu a simţit nevoia să se spovedească, să se împărtăşească cu
Dumnezeu. E aici un exemplu creştin profund. Şi Isus a acceptat botezul la o
vârstă matură, pentru că trebuia să se împlinească tot ce este de împlinit.
-
E foarte
important pentru intelectuali să aibă temelia în credinţă.
-
Tinerii
au soluţia de a scăpa de ispite: Formarea platoşei spirituale, creştine, în
jurul persoanei lor, care să-i apere. (Modelul este descris de Apostolul Pavel
în Epistola către Efeseni, capitolul
VI – de aceea Biblia este cartea necesară pentru fiecare suflet).
-
A gândi
pozitiv, iată chemarea fiecăruia, pentru a se putea crea noosfera spirituală,
prin dragoste, pace, bucurie, lumină.
-
Singura
ieşire din căderea spirituală a lumii este îndreptarea către aproapele nostru,
spargerea carapacei în care ne-am închis pe fundul mării.
-
Lumea
actuală are nevoie de modele, iar modele sunt chiar lângă noi, trebuie să le
dăm tot creditul, dacă sunt modele creştine, să le observăm, să le promovăm.
Cartea prezintă şi un interviu cu doamna Zoe
Dumitrescu Buşulenga, un interviu realizat de Mihaela Onofrei din care
înţelegem că o lume fără rădăcini este o lume fără morală. Cuvintele de răspuns ale Doamnei sunt aproape principii
de care trebuie să ţinem seama, prin apropiere de Dumnezeu, a ajuns la esenţe,
formele se topesc şi rămâne aurul ideii, a gândului, ca formă de expresie a
valorilor creştine:
„ – O lume fără rădăcini este o lume fără
morală.
-
Dar
spiritul are o mare facultate: aceea de integrare, de a face din fragmente o
totalitate.
-
Eu nu
înţeleg un lucru: când e atâta frumuseţe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să
mă uit la fărâmituri, când eu am bucuria integrală a frumuseţii?
-
Trupul
este cortul lui Dumnezeu, a spus Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem ca pe o
burată oarecare de carne. E cumplit”.
Desigur, această mărturie venită din partea
unei personalităţi a culturii române şi a unui om întors spre Dumnezeu cu toată
fiinţa a fost necesară şi meritul de a o prezenta este o cinste şi un serviciu
pe care profesorul Artur Silvestri l-a făcut oamenilor, ca valoare de echilibru
în lume, valoare peste care nu se poate trece, pentru că pământul şi cerul vor
trece, dar cuvintele Mântuitorului nu vor trece.
Dar dincolo de mărturie este gândirea lucidă
şi profundă a Doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga, care ne avertizează că
vremurile sunt similare epocii de cădere a Imperiului Roman, când șocurile
provocate de venirea lui Isus în trup au dus la cădere lumii de atunci.
Întrebarea este fundamentală: „Dar cine vine
la noi astăzi?”
Întrebarea este pentru fiecare dintre noi,
dacă nu am lansat-o, e vremea să ne-o asumăm.
„MÂNTUITORUL ESTE ÎN
Toamna, 2005 -
Foto: Zoe Dumitrescu Bușulenga
n: 20 august 1920
d. 5 mai 2006
joi, 19 august 2021
Jurnalul unui tăietor de lemne - Ultimele indicații
5 Mai 2021
INDICAȚII DATE MORȚII
Moarte
! – bate
rogu-te - CIVILIZAT – la
Ușă
– când vii să ne-ntâlnim – pentru
Ultima
Oară : nu mai fă atâta Zarvă
Mahalagească
– trântind cu
Capacul
Sicriului – de
Pereți...
apoi
– Visătoare (atâta cât
îți
îngăduie Rânza-ți
Neagră...!)
– dă Mâna cu
mine
– Aristocratico-Silfidic - și
să
întrăm – Amândoi (”CE CUPLU
DUMNEZEIESC
! -
EXCELENT
ARMONIZATĂ
PERECHE !”
– strigă
Entuziasmați
– Toți – de pe
Margini...)
– ...numai noi
Doi
– Plutitorii
Veciei (...regăsindu-ne
Adevărata-ne
Fire !) - în
Fascinantul
Vals
Suprastelar...
***
Prof. dr. Adrian Botez
Poemul: O carte închisă... Aurelian Sârbu și semnele vremurilor
PALIMPSESTE
voi deveni curând o carte închisă
cine știe cine
mă va răsfoi cu grabă și plictis
necunoscându-mi alfabetul
pe tine te voi așeza
pe o etajeră cu tomuri rare
apoi înspre alte plecări
am să te rătăcesc pe o pagină fără semn
Aurelian Sârbu
Foto: Imagine din Israel
Abonați-vă la:
Postări (Atom)