Revista „Vatra veche”, nr. 9/2023. Semnal, sumar, cadran cultural, literatura și anotimpul armoniilor

 Sursa: Nicolae Băciuț

Fenomenul Arsenie Boca și lumea culturală... Mai există cenzură? ...Biserica nu emite interdicții, este o comunitate vie...

 

 

 

Mai există cenzură în România?

 

Un regizor român, Alexandru Solomon, a realizat filmul documentar Arsenie Boca. Viața de apoi. Documentarul a stârnit numeroase controverse astfel, zilele trecute, Arhiepiscopia Sibiului a cerut ca acesta să nu fie difuzat în cadrul Festivalului Astra Film. Organizatorii festivalului spun că în 30 de ani, de când există festivalul, niciun film nu a fost cenzurat, iar programul a fost deja adoptat și cunoscut la nivel internațional.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, după ce Arhiepiscopia Sibiului a cerut interzicerea documentarului Arsenie. Viața de apoi, a declarat:

„Biserica nu poate și nici nu-și propune să interzică vreodată ceva în spațiul public. Rolul ei, printre altele, este să ofere convingător repere morale și spirituale pe care oamenii să le accepte liber, în bună cunoștință de cauză. De aici rezidă și rolul înalt pedagogic al Bisericii. Biserica nu este o instituție care emite interdicții, ci o comunitate vie de credință profund modelatoare. Un spațiu al rafinării și vindecării prin rugăciune și dragoste pentru ceilalți. Acest lucru ar trebui să fie conștientizat la nivel personal și comunitar, inclusiv eparhial”.

Mai mulți intelectuali și jurnale au punctat evenimentul și s-a pus problema existenței unei cenzuri sau există libertate de opinie și exprimare în spațiul public.

Despre Arsenie Boca, fenomen cunoscut în Țara Hațegului, mereu actualizat pe plan religios, Tatiana Niculescu a scris o carte documentată, pe baza unor acte din arhivele cunoscute din România: Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca. Cartea a apărut la Editura Humanitas în anul 2018 și constituie o carte de succes de librărie.

Arsenie Boca este bine-cunoscut în Țara Hațegului, în  jurul numelui său și a amintirii sale zona s-a revigorat, turismul religios a generat numeroase succese pentru oamenii de azi, inclusiv pe plan economic.  

Semnal C Stancu

COLOCVIILE ROMANULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN, 2023, ALBA IULIA - ARTA ROMANULUI, MODERATOR NICOLAE MANOLESCU Date despre eveniment, participanți, locația, organizatori

 

Nicolae Manolescu

Cornel Nistea

Silvan Stâncel - Biblioteca Județeană

Scriitorul Dumitru Hurubă și Editura Vatra veche la SALONUL HUNEDOREAN AL CĂRȚII, 2023...

 

Deva, 10-13 OCTOMBRIE 2023, ora 13  – SALONUL HUNEDOREAN AL CĂRȚII, ediția a XXII-a, Editura Vatra veche, director: scriitorul Nicolae Băciuț.  

Vor fi lansate cărțile scriitorului DUMITRU HURUBĂ:

1.DUMITRU HURUBĂ, SCRIITORI CELEBRI, curiozităţi şi ciudăţenii –

2. DUMITRU HURUBĂ, PERSONALITĂŢI - cu de-ale lor… -

3. DUMITRU HURUBĂ, RAPSODICE…, poezii.

Dumitru Hurubă

Nicolae Băciuț

 

Prietenia lui Hurubă valorează cât un premiu literar, iar alături de scriitorul de la Simeria (cândva locuia la Deva) ne simţim deja implementaţi spre Europa, acolo unde există o piaţă de flori...

I-am pus câteva întrebări despre scriitorii preferați, despre scris. Mi-a răspuns detașat, cu tâlc:

„Aş vorbi mai degrabă despre autori, despre cei care, prin cărţile lor, egal-valoaroase, nu mi-au trădat aşteptările, regăsindu-i, de fiecare dată, ca individualităţi artistice şi personalităţi puternice, la fiecare lectură. Deşi, aşezând alături câteva nume, pot părea nehotărât. În realitate, este vorba despre valoare… Jerome K. Jerome, Rabindranath Tagore, Tudor Muşatescu, Mark Twain, Ernest Hemingway, Sigmund Freud, din când în când Aurora şi Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu...”.

          A continuat, simplu și percutant, despre locul cel mai comod pentru el: „Ciudat: cel mai bine şi cel mai… incomod, ca să nu spun speriat, atunci când mă aflu în faţa unei coli albe de hârtie şi, mai nou, în faţa paginii albe de calculator”.

Perseverent, Dumitru Hurubă scrie despre prieteni, scrie despre marile cărţi de cultură, ne pune în sacoşa de piaţă câte o carte despre istoria de ieri şi de mâine, striveşte gogoşarii cu câte o antologie, ne îndulceşte cafeaua cu puţină mitologie sau ne propune divinații. Noi nu observăm aceasta, facem calcule privind indexarea surâsului şi ne-ntrebăm dacă Banca Mondială a prevăzut fonduri suplimentare pentru implementarea umorului la români.

Semnal Constantin Stancu

Cărțile Hațegului - Olga Rodica Toma și partea spirituală a existenței... Biblioteca Hațeg, 20 septembrie 2023....

 

       Hațeg, o zi a culturii și credinței

-        Rodica Olga Toma și cărțile ei -

 

 

 

În data de 20 septembrie 2023, la ora 13, a avut loc la Biblioteca Orășenească Hațeg lansarea cărților semnate de Olga Rodica Toma (n. 1949), profesor, în prezent pensionar, om al locului. Au fost prezenți mai mulți iubitori de carte, pasionați de artă și cultură, prieteni, foști colegi și personalul bibliotecii. La eveniment au participat, alături de autoarea cărților, domnul primar al orașului, domnul Adrian Pușcaș, directoarea bibliotecii, doamna Adina Grădiștean, doamna Mariana Pândaru- Bârgău, scriitoare, directoarea editurii Călăuza v.b. din Deva, editură care a lansat cărțile prezentate. Au mai participat Radu Igna, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara, fost profesor și pensionar activ în domeniul literar. A mai fost prezent și Constantin Stancu, scriitor, membru în aceeași filială a uniunii scriitorilor.

Evenimentul a fost deschis și prezentat de doamna Adina Grădiștean care a făcut prezentările, iar domnul primar a ținut să aprecieze activitatea doamnei Rodica Olga Toma, mai ales că dânsa i-a fost și profesor de-a lungul timpului, personalitate a locului.

Mariana Pândaru, din partea editurii, a prezentat cărțile și profilul autoarei, cărți serioase, profunde, trădând talentul de eseist și scriitor, pasiunea pentru cultură.

Domnul Radu Igna a susținut prin cuvintele sale proza sărbătoritei: În sala de așteptare (2014), O poveste la malul mării (2017). A subliniat realismul textelor publicate și problemele de viață ale personajelor care dinamizează acțiunea, cu amprentă actuală. Toate au făcut obiectul analizei în cartea Recuperarea unei lumi (2023) în care Radu Igna a publicat mai multe note de lectură legate de cărțile din Țara Hațegului și din literatura actuală. Mesajul a fost pertinent și plin de căldură, subliniind trăirile personajelor și ale autoarei, empatia dintre acestea fiind evidentă.

Cartea Eseuri(2021) a fost prezentată de Constantin Stancu, arătând importanța ei în cultura locului și-n viața socială din România, având mai multe capitole cuprinzătoare și surprinzătoare: Emoțiile, cum ne descurcăm cu ele; Credință și cultură; Educația, mai este ea necesară astăzi; Problema morții  în opera lui Mircea Eliade. Prin această carte ea abordează partea sensibilă a existenței: partea spirituală. Temele analizate sunt generoase, exprimă nevoia de echilibru într-o lume tot mai materialistă: emoțiile, credința, educația și sensul în istorie pentru om.

La finalul prezentărilor, Olga Rodica Toma a ținut să sublinieze importanța discernământului într-o lume a crizelor, una complicată, prezentând problema în opera unor personalități ale culturii universale (Toma de Aquino) și legătura subiectului cu problematica Bibliei. Apoi a acordat autografe, s-a întreținut cu participanții și a mulțumit celor prezenți pentru căldura și aprecierea adusă subiectelor tratate la acest eveniment.  

Participanții s-au întreținut și au dialogat la o „cafea culturală”, bucurându-se de momentele de spiritualitate generate de acest eveniment. Domnul primar a încurajat pe cei prezenți să abordeze mai des astfel de evenimente și să prezinte patrimoniul cultural al Țării Hațegului.

Biblioteca a fost, pentru câteva ore, locul unde cei din Hațeg au reușit să racordeze localitatea la un timp al armoniei și frumuseții care vine din magia cărților.

 

A consemnat Constantin Stancu

*Foto: Mariana Pândaru; colaj: C Stancu

 

SALONUL HUNEDOREAN AL CĂRȚII - DEVA, 10-13 OCTOMBRIE 2023

 

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara - Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, și în parteneriat cu Direcția Generală Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Hunedoara, organizează, în perioada 10 – 13 octombrie 2023, în incinta Deva Mall, etajul trei, Salle d’Or, cea de-a XXII-a ediție a Salonului Hunedorean al Cărții, eveniment cultural devenit tradițional, foarte apreciat de iubitorii de carte din Deva și din județul Hunedoara.
Salonul va fi accesibil publicului zilnic între orele 10:00 și 20:00, intrarea fiind gratuită.
Salonul Hunedorean al Cărții este evenimentul cultural pe care biblioteca județeană îl pregătește din timp, cu mult profesionalism, cu drag și respect față de cititorii fideli, față de toți prietenii cărții, față de oaspeții noștri: scriitori, edituri, librari.
Ca și în anii precedenți, și la această ediție vom avea o participare numeroasă, concretizată în cele peste 100 de edituri.

Din țară și din străinătate vor fi prezente următoarele edituri:
- din Alba Iulia: Editura Aeternitas a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia;
- din Arad: Sens;
- din Baia Mare: Proema;
- din Brașov: Adevăr Divin, Dorința;
- din Brăila: Torent Press;
- din București: Alcor Edimpex S.R.L., Alias Publishing, All, Amaltea, Amurg Sentimental, Art, Ascendent, Asociația Macedonenilor din România, Astro Impex, Atma Mundi, Bookstory, Bookzone, BusinessTech, Carpathia Rex, Cartex, Cărți de Suflet, Compania Dan Puric, Corint, Corint Junior, Crime Scene Press, Curtea Veche Publishing, Daksha, Deceneu, Dharana, Diana Press, Editura Cartea Medicală, Editura Medicală, Editura Militară, Eikon, Flamingo, For You, Fundația Europeană Titulescu, Herald, Humanitas, Integral, Leda, Litera, MAST, Meteor Press, Nemira, Niculescu, Orfeu, Orizonturi, Paideia, Paul Editions, Philobia, Portocala Albastră, Prestige, Prior Media Group, Pro Editură și Tipografie, RAO, Romhelion, Saeculum IO, Storia Books, Tempus, Trei, Tritonic, Univers Enciclopedic Books, Vellant, Vivaldi, Vremea;
- din Chișinău: Bestseller, Cartier;
- din Clopotiva: Clopos Saga;
- din Cluj-Napoca: Argonaut, Ari, Astromix, Casa Cărții de Știință, Librăria Online „Piața de Carte”, Mega, Presa Universitară Clujeană, Risoprint, Societatea Culturală Myrobiblion, Școala Ardeleană;
- din Deva: Accent Media, Călăuza v.b., Cetate Deva, Danimar, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Emia, Karina, Paula, SETRAS, Vultur ZM;
- din Iași: Colecția de Carte și Artă „Harnău”, Doxologia, Polirom;
- din Marea Britanie: Usborne;
- din Oradea: Ratio et Revelatio;
- din Petroșani: Tehno-Art, Universitas;
- din Pitești: Carminis;
- din Sibiu: Agnos, Conexiuni;
- din Simeria: Traian Dorz;
- din Slatina: Hoffman;
- din Târgoviște: Cetatea de Scaun;
- din Târgu Mureș: Vatra veche.
Așteptat cu nerăbdare de miile de iubitori de lectură care îi vor trece pragul, Salonul Hunedorean al Cărții va prilejui întâlnirea cu personalități de marcă ale culturii noastre care își vor lansa cărțile la Deva. De asemenea, editurile, distribuitorii de carte, librarii și bibliotecarii prezenți la Deva vor fi într-un permanent dialog cu un public avizat, care știe să aprecieze valoarea unei cărți. Este o bucurie pentru noi să constatăm că, deși ne aflăm în era internetului, lectura cărților în format tradițional, pe hârtie, nu și-a spus încă ultimul cuvânt și plăcerea cititului, a răsfoitului unei astfel de cărți nu va dispărea prea curând. Așteptăm, prin urmare, același public numeros, de toate vârstele și ocupațiile, iubitorii de carte și de lectură pentru care, an de an, Salonul Hunedorean al Cărții este o mare sărbătoare a spiritului.

Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Deva

Director, 

Ioan Sebastian Bara

Traian Dorz, o lume a poemului de început de lume...

 

Traian Dorz și eternitatea poeziei

 

 

Ca o contrapondere la creaţia cultă şi la ultimele experienţe literare, poezia religioasă autentică, bazată pe o credinţă sinceră, vine să aducă echilibru în cultura română, să definească identitatea noastră.

După moda care era stabilită înainte de 1989, există o anumită tăcere faţă de poeţii care şi-au ars viaţa lăudând Lumina cea adevărată, poate în cuvinte simple, poate fără marile metafore şi subtilităţi, dar cu o sinceritate dezarmantă, accesibilă și elitelor și omului de pe trecerea de pietoni.

Traian Dorz, născut în Transilvania, în zona Beiuşului, şi-a dedicat viaţa poeziei religioase, punându-şi inima pe tava vremurilor, devenind, treptat, un poet care nu era poet ţăran, dar nu era nici poetul care s-ar fi putut încadrat într-o anumită modă, după regulile literare practicate. El a răspuns iubirii de Dumnezeu cu poeziile sale, care au ajuns direct la omul simplu, smerit. Traian Dorz a trăit şi a muncit la sat, a fost unul dintre cei legaţi de pământ, a cunoscut asprimea vieţii de ţăran, dar şi bucuria de a fi aproape de Dumnezeu, acolo, în mijlocul naturii, departe de umbra Babilonului. Paradoxal, poeţii culţi nu sunt citiţi, aşa cum este citit Traian Dorz, oamenii îl iubesc pentru poeziile sale pline de Duh, de sinceritate, generozitate și căldură, pentru faptul că versul său zideşte sufleteşte, mângâie, dă putere, în mod direct, sincer, cu tărie. 

Poezia lui are ca suport gândurile lui Dumnezeu despre om, aşa cum sunt ele revelate în Sfânta Scriptură, gânduri care ne oferă „un viitor şi o nădejde” (vezi Ieremia 29:11), de aici un suflu de optimism, de încredere pe care îl poate primi cititorul. Faţă de gândurile omului, gândurile lui Dumnezeu nu se pierd în abis, ci sunt eterne.

Poetul atacă desfrâul, beţia, lenea, zgârcenia, goana după bogăţiile pământeşti, răceala omului pentru semenul său, dar pune în lumină Dragostea lui Dumnezeu pentru om. Poetul a rămas un artizan al limbii române sănătoase, nepoluate de mode, vremuri şi ifose intelectuale, o limbă curată, parcă izvorând dintr-un munte. Natura are un loc de cinste în creaţia literară a lui Dorz, natura face parte din creaţie, dă putere prin curăţenie, prin tărie, prin infinit.

Înainte de anul 1989, funcţionarii de la Cultură nu au auzit de Traian Dorz, s-au dacă au auzit l-au interpretat greşit, nu l-au cunoscut aşa cum ar fi meritat, deşi uneori poezia sa se apropie de Arghezi, prin tematică, de Vasile Voiculescu, sau Radu Gyr. Remarcăm dragostea poetului Ioan Alexandru care a scris cu bucurie despre Traian Dorz, ştiind ce înseamnă poezia sa, dar şi Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, remarcabil om al credinţei, teolog însemnat, iar Nichita Stănescu a scris emoţionat despre acest poet autentic,  sincer, modest cu o poezie care se adresează direct omului, considerându-l un moş-strămoş, cu verbul stelar şi ceresc.

Este de remarcat faptul că poeţii autentici au înţeles filonul adevărat de poezie din scrierile şi opera lui Traian Dorz, au fost atinşi de puterea mesajului, mesaj care venea de la Dumnezeu.

„De ce-mi pleci, uneori, Isuse, / şi parcă-mi piere viaţa-n mine,/ - ori am nevoie să-mi văd astfel/ ce gol şi mort sunt fără Tine?” (De ce-mi pierd uneori?); sau „Bisericuţă Transilvană,/ tu pari un psalm sfios şi sfânt/ uitat de îngeri pe-o sprinceană/ mai mult de cer ca de pământ. (...) Bisericuţă Transilvană, / azi pari un grai tăcut şi frânt/ a înştiinţare şi-a dojană/ că noi uităm un legământ...“ (Bisericuţă Transilvană).

Dincolo de perseverența pentru adevăr în poezie, ca mod de rugă, de părtăşie, de chemare a harului de atingere cu aripa, Traian Dorz a privit la nemurire, a fost prins în planul acesta de a vedea cerul, pentru că s-a păstrat curat, aşa cum este menirea unui poet, căutând experienţa eternităţii, dincolo de experienţele proprii: „Nemurirea,/ de când ştim/ ne-am trezit că ne-o suim/ rost cinstit să-nveşnicim. ( ....) Iar deasupra/ tuturor,/ cerul nostru/ numai dor, / singurul îndurător/ singurul îndurător ...”  (Nemurirea).

Traian Dorz s-a născut în 25 Decembrie 1914, aplecat în eternitatea cuvintelor de pământ în data de 20 iunie 1989, dar poezia sa, dincolo de evidenţele istoriei literare, nu poate dispare. Pentru credinţa sa a suferit, având ca model pe Isus, a scris aşa cum  i-a dictat inima, dincolo de formele pământeşti ale credinţei umane, poetul a prins ceva din biruință, nemurindu-se prin vers.

 

Constantin Stancu ©

Foto: Pâine de Țara Hațegului 

 

 

 

 

Cartea vieții, de Ion Popescu-Brădiceni... Limbajul este forjat cu talent, la fel imaginația, semnele pe care le avem, palpabile, scrierile adunate în arhivele timpului, tiparele de existență posibile, vocile din umbră și din partea nevăzută a lumii”

 

Cartea vieții… și poezia magică…

 

Un titlu curajos pentru un volum de poezie: Cartea vieții. Supremația eului, volum apărut la Editura Limes în anul 2022, semnat de Ion Popescu-Brădiceni. Se pune astfel poezia la un nivel înalt, al cărților care luminează calea spre eternitatea omului. Evident, a face referire la viață ca impact asupra timpului, face parte, mai repede, din logica unor cărți de religie, filozofie, sociologie etc. Viața este o valoare supremă și poetul înoată în apele cuvintelor pure, ajutat de curenții veniți din trecut. Autorul ține să menționeze că avem de a face, în primul rând, cu supremația eului, ca reflectare a supraumanului în uman, venind din partea nevăzută a universului. Cartea are un eseuostudiu poetic introductiv și postfață de Ieronim Contemporanul, autorul oferindu-ne argumentele pentru care volumul este esențial, din punctul de vedere al viziunii literare și nu numai. Din acest punct de vedere, poetul face saltul peste poezia de azi afectată de experimentele lirice la modă, riscând. El pare să nu vadă moda/ modele, nu-i pasă, se detașează, are un stil al său pe care-l exercită cu fervoare. Îi face plăcere să „inventeze”, înaintând spre post-poezie, ca reflex al curentului post-adevăr.

Poezia are filonul ei, poetul o modelează prin viziunea asupra vieții și, implicit, a literaturii, căutând magia ce radiază din limbă și limbaj, o face pătrunzătoare, cu energii nebănuite, unele invizibile. Limbajul este forjat cu talent, la fel imaginația, semnele pe care le avem, palpabile, scrierile adunate în arhivele timpului, tiparele de existență posibile, vocile din umbră și din partea nevăzută a lumii. Sunt frânturi de folclor literar, rădăcinile sunt acolo, alături de marile teme.

Chiar de la început, ni se transmite în prefață: „Comunicarea magică e totuna cu poezia” (p.9). Feliile de timp, trecut, prezent, viitor se împletesc, se ordonează după regulile poetului. Istoriile personale și istoriile colective au rolul lor de a intra în magma lirică și a-i da forme noi. Uneori, împingând lucrurile la limită, poetul generează elementele de autodistrugere a poeziei, generând o poezia a zgurilor care conțin substanțe rare, ciudate. Iubirea este integratoare, el și ea dau seama de cunoașterea magiei dintre două părți care se unesc miraculos, atrase una de alta sub clar de lună și-n lumina cuvintelor. Elementele de filozofie, teologie, mitologie se împletesc cu elemente de real crud, dând senzația unei narațiuni veridice, chiar dacă este prelucrată de poet cu atenție. Empiricul se împletește cu poezia cizelată, de strat profund. Este un domeniu aparte, preferat de unii. Joaca jocului este practicată de alții, cântarea de unii poeți, imnul de cei chemați etc. Cititorul este atras și el în acest tsunami de cuvinte, partea lui de contribuție pare să fie esențială. Fără participarea distinsului receptor, lumea ar fi mai săracă. Faptul că autorul apelează la evenimente trecute, arată predilecția sa pentru credințele lirice, asemenea credințelor religioase care mereu apelează la semne, noduri, povestea din poveste, supra-narațiunea, mitul consolidat prin repetare și accent…

Volumul are numeroase elemente de semiotică, de antropologie, necesare pentru a putea exprima invizibilul, magicul. Se pendulează între realitate și vis, între zicere și tăcerea din cuvinte, efortul de comunicare poetică este evident. Psihologia comunicării este implicată, partea spirituală a limbajului, cea care oferă urzeala, este prezentă, comunicarea este artă și știință, religie și mitologie. Structura limbajului se clatină pentru a se reașeza pe noi armonii sau sub aripa distopiilor. Poetul își asumă riscurile, la fel cum Ieronim altădată și-a asumat riscul de ne oferi o nouă variantă a Scripturilor, sub aripa viitorului, modelul fiind deci asigurat. Cartea se adresează și cititorului care este inițiat, care înțelege sistemul de valori implicate în comunicarea magică, care apelează la efortul intelectual.

Sunt mai multe paliere pe care se desfășoară volumul: Arta Comunicării Magice (prefața, parte integrantă); Frescă transrenascentistă; Studii transmoderniste; Ideile lui Audiart; De Luni până Vineri; Serile de la Brădiceni; Structurile vechi; Supremația eului; Postfață. Redobândirea nemuririi. Este o structură complexă care redă intențiile poetului și realizările sale, titlurile și subtitlurile exprimă viziunea de ansamblu.

Poezia este prezentă în interstițiile narațiunii sale, pornind de la dansul în oglindă, trecând prin vechile mituri, ajungând la transmodernism. Epistolele (scrisorile) vin din energiile comunicării, cu posibilitatea căderii „întrucuvinte” pentru omul de pământ. Poetul își asumă mereu cămașa de mire, o fereastră în flăcări, secretele limbajului, bamele anotimpului, o grădină de argint. Istoria personală, începând cu inefabilul copilăriei, este prezentă: „mi-închipuiam că steaua/ e un fantastic templu/ iluminat de bouri/ cu coarne de uraniu/ și de arcade-aprinse/ de un foc al morții straniu,/ de un joc secund sub rouri” (Cutia copilăriei, p. 29, fragment).

Magia de la Brădiceni, locul unde poetul și-a asumat flacăra poeziei și a comunicărilor, istoria prinsă într-un loc anume din România, sub curcubeul de cuvinte, apare mereu în versurile asumate: „Peste, stă să crească/ din sămânță dulce o pădure-n cer;/ aflu cu tristețe că ai miei tot pier” (Dansul în oglindă, p. 33, fragment). 

Pentru poet, moartea este metaviața, relația dintre ea și el iese din prelungirea miturilor fundamentale. Poetul putea împlânta în univers al său vers, iar ea, femeia, în timp ce „focul îi celtuia întâi mijlocul”, întrezărea viața din cer: „iar pe pământ – de câtă moarte./ Sorbind dintr-un urcior cu toarte/ vinul zeesc, bărbatul fu/ cel ce iubirea începu,/ iar Axios născu-n curând/ pe rugul întețit de vânt/ înalta lui filozofie:/ că moartea-n sine este vie” (p. 37).

O invitație aparte este adresată celor care văd cu ochii inimii în Insulă, un loc perfect, proiecție a formelor din cer, eterne. Se întâlnesc motivele biblice cu temele filozofiei antice, se relevă un loc unde omul ar putea fi fericit. Creația își află poziția în brațele frumosului. Iată un fragment: „Dați voie cailor să pasă/ întreaga iarbă dintre temple,/ iar voi găsiți-vă culcuș,/ în scorburi, peșteri, mici colibe, / în Arca cea rămas cu ăst-scop,/ în urma Marelui Potop./ Veniți copii ai Firii, toți,/ căci Insula-i de-acum eternă,/ și vă îmbie să-i fiți sclavi,/ dar și stăpâni, frumoși și bravi;/ aer, pământ, apă și foc,/ strângându-le-n același loc,/ spre a reclădi mai vechiul vis:/ al Locuirii-n Paradis” (Venirea în insulă, p.42).   

Se poate aprecia starea perfectă: omul sclav și stăpân, iarba dintre temple, Arca, un semn al providenței divine, elementele esențiale ale vieții, împlinirea Visului etern al omului, un loc desăvârșit, ieșit din matricea divină.

Iubirea dintre el și ea este una fără de trup, abandonarea părților de carne duce la sărutul profund: „Calcă ușor pe covoare,/ ce dacă n-am picioare!/ lasă-mă apoi să te pup -/ nu te uita că n-am trup!/ Bine iubește-le, bine -/ oasele acestea din mine!/ …/ Teamă? Văd teamă pe față!/ E-o altă formă de viață./ Crede-mă! Mult mai măreață…” (Strigoiul hyperionic, p.85). Folosirea limbajului familiar apropie ființele, cheamă la imaginație, poetul scrie „pup” în loc de sărut, odaia-i de grâu, chemarea este intimă, stilul folcloric denotă democrația iubirii dincolo de limite.

Sunt invocate motivele și temele care au stat la baza poeziilor scrise de Eminescu, Blaga, Arghezi, ideile lui Brâncuși sau Iorga, ori Solomon Marcus. Toate preluate dintr-o mitologie română menită să stea alături de cea universală, așa cum apare în operele unor creatori de marcă: Umberto Eco, Roland Barthes, Henri Bergson, T.S. Eliot, Miguel de Unamuno, Stephen W. Hawking, Socrate, Aristotel etc. Autorul recunoaște influențele, le asumă cu riscurile de rigoare, afirmă poezia pe baza unor cunoștințe care nu-s proprii, dar asimilate și luate în leasing pentru a-și finaliza sistemul mistic. Trimiterile la iubirea pentru femeia potrivită revin mereu, este o armonizare a ființei cu eternitatea. Se pare că nu carnea sau hormonii fac apropierea, apropierea se face prin mit, limbaj, „mintea comună” până la contopire și transfigurare.

Experimente de acest gen s-au mai făcut de-a lungul timpului, chiar Apostolul Pavel face distincție între înțelepciunea divină și cea umană, promovarea Evangheliei nu se face prin înțelepciunea limbajului/ vorbirii, ci prin promovarea tainelor divine (vezi 1 Corinteni: 1-2, dar și alte epistole, prin sincretismul dintre filozofia greacă și înțelepciunea iudaică, aparent contradictorii). Cuvântul fiind, într-o traducere abruptă, „dinamita” care rupe zăgazurile înțelepciunii umane. Modelele au fost fixate în istoria lumii, prin textele care au răzbit prin vremuri.

Poemul de final semnalizează coordonatele infinitului: „Să știi că-ți mai acord o șansă./ Hai să intrăm acum în transă/ hipnotică, în astă zi,/ când orice vis se va-mplini./ Să ne imaginăm, de pildă,/ Un Sigfrid eu, tu o Crimhildă,/ că ni-e regatul, sus în cer,/ în basme noi tot mai prosper./ În el orice călătoriei/ ne ia întâi în custodie/ orice idee și simbol…/ Se face-n jurul nostru gol,/ că s-au înscris cu toate-n cod/ spre-al înțelege și-un nerod/ ce-ar vrea să-atragă în năvod/ și alte jocuri inventate/ ori ficțiuni în nouă state…” (Text infinit, pp. 118-119).  Texul devine transindividual…

Prin punerea accentului pe eul final, pe libertatea individului, pe inexplicabil sau mit, pe subiectivismul liric și pe foamea după partea necesară, pierdută-n infinitul Creației, poetul se pliază pe o viziune existențială, asumându-și limitările de dragul mirajului. Este specific poeților, artiștilor în general, ei se plasează în centrul Universului și își lansează foamea după cuvinte de carne. Cum volumul, prin prefață și postfață, explică mecanismele acestei poezii, urmează ca timpul de sticlă să certifice această alergare spre transpoezie, negând poezia, dar punându-o în armonie cu restul artelor sau filozofiei.

Prin volumul de față, Ion Popescu-Brădiceni și-a afirmat stilul interesant, rămânând în cercul strâmt al poeziei, deși pare un rebel, dar unul de bun instinct. Volumul ne dă câteva date despre poet, despre viața sa implicată în fenomenele culturale, mai ales despre evenimentele de la Brădiceni, legate de literatură și cultură, oază într-o zonă aridă, când arta, în general, pare a-și căuta direcția înspre arta urâtului și non-culturii, acceptând elemente din industria spectacolului „live” și „online”…

 

 

Constantin Stancu

Text publicat în Actualitatea literară, nr. 7-8/2023

 

*Ion Popescu-Brădiceni, Cartea vieții. Supremația eului, poezie, 127 pagini; cu un eseu-studiu poetic introductiv și o postfață de Ieronim Contemporanul, Florești, Cluj: Editura Limes, 2022; colecția MAGISTER; coperta: Silviu-Doinaș Popescu; tehnoredactare: Bogdan Chirimbu.

         

Nu mai am lacrimi... Calea cu Spini și Flori...

 

AM DE PLÂNS PENTRU MULTE – 

DAR NU MAI AM LACRIMI

 

Am de plâns pentru multe – dar nu mai am Lacrimi

Nimeni n-a-ndurat – ca mine – Cereștile Patimi...

Știe numai HRISTOS câte mi-or mai fi numărate

Știe numai HRISTOS de-or mai putea fi-ndurate...

 

Rămân în Războiul cu Lumea - și-n Războiul cu Mine

Roua cea Crină  - Delicatele Raze – ce-ncunună Grădine !

Orb sunt – în Extaz - și-mi văd Sufletu-n Flăcări :

Veniți – toți – la Munte – veniți – toți – la Păsări !

 

Aceasta e Calea – cu Spini și cu Flori !

Aceasta  e Marea – cu Matrozi în Vâlvori !

De suferi și arzi – cad Cătușe – la Suflet și Mânuri

De-nfrunți Bezni-Talazuri  – aromì-vei în Cereștile Fânuri !

***

 Prof. dr. Adrian Botez 

Eternitatea poeziei cu Paulina Popa... Deva, 15 septembrie 2023...

 

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat în ziua de 15 septembrie 2023, la Centrul Cultural „Drăgan Muntean” Deva, Sala „Liviu Oros”, un eveniment cultural dedicat poetei Paulina Popa, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viață. Purtând denumirea „Paulina Popa - eternitatea poeziei”, manifestarea a dat prilej unui numeros public, prieteni ai sărbătoritei, pasionați de poezie, iubitori de cultură, membrii ai familiei și angajați ai Editurii Emia să fie prezenți și să-și manifeste empatia față de omul de cultură Paulina Popa...

Directorul Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, domnul Ioan Sebastian Bara, a organizat momentul aniversar împreună cu personalul bibliotecii și angajații Editurii Emia precum și sărbătorita care s-a implicat cu generozitate. A fost prezent scriitorul Dumitru Tâlvescu, președintele ASOCA (Asociația Oamenilor de Cultură și Artă din Județul Hunedoara). Au participat mai mulți iubitori de cultură, scriitori din județ, poeți, profesori. Din partea consiliului județean au transmis felicitări și flori domnul Nistor Laurențiu, președinte, și domnul Costel Avram, administrator public al județului. Organizatorii au asigurat cele necesare, inclusiv căldura de care este nevoie în aceste momente festive.

S-a cântat „Mulți ani trăiască!” de către directorul casei de cultură domnul Cristian Fodor. Cei prezenți au cântat împreună cu sărbătorita această urare.

Au avut scurte alocuțiuni sau au recitat din versurile poetei, printre alții: Elisabeta Bogățan, Aurelian Sârbu, Daniel Marian, Constantin Stancu, Gabriel Petric, Mihai Posada, Daria Dalin, Doru Gaita, fost director al combinatului siderurgic din Hunedoara etc…Au mai fost prezenți scriitorii Ioan Barb, Mariana Pândaru, Daniel Mariș, Ioan Cristănuș, Dumitru Dumitrescu, Camelia Ardelean, prieteni din județul Sibiu etc.

Trebuie amintit faptul că Paulina Popa este fondatoarea revistei literare „Semne-Emia”, care apare fără întrerupere din anul 1998 și, vreme de câțiva ani, organizatoarea și sufletul Festivalului Internațional de Poezie „Emia”, revista fiind expusă la standul organizat.

Sărbătorita și-a prezentat volumele de poezie publicate, standul organizat cu această ocazia arătând o viață dedicată literaturii pe baza credințelor și trăirilor autentice: Rochia nesupunerii, Ghilotina sinelui, Sensul iubirii, Cartea Iordania, Vâsla de Ametist, Scrisori către Onia Schnaider, Luna albastră, Floarea de cireș - haiku, Trilogia oglinzii, Umbra rugăciunii etc. Emoționată, a mulțumit domnului Ioan Sebastian Bara pentru sprijinul acordat, membrilor familiei care au înțeles-o de-a lungul anilor, personalului editurii pe care o conduce, a acordat interviuri celor care au solicitat-o și s-au făcut fotografii care să puncteze momentul, a urmat o sesiune de autografe pe cărțile publicate. Fotografiile se găsesc pe contul de Facebook a bibliotecii județene.

După eveniment, cei prezenți s-au întreținut cu Paulina Popa, au legat noi relații și promisiuni literare la o cafea literară. 

A consemnat C stancu