RUGĂCIUNE PE ZĂPADĂ
Să fie pace seară şi să ningă
peste armura veacului cernit
pe tâmpla ta zăpada să se stingă
uşor ca un cuvânt neprihănit.
Un ornic din văzduh să-ţi amintească
lumina sfântă a clipei care-a fost
liniştea ei în veci dumnezeiască
să-şi afle-n tine tainic adăpost.
Cu clinchete de clopoţei în seară
printre vâlcele asfinţite-n mit
s-auzi copilăria cum pogoară
în fermecate sănii de argint.
Troiene de cenuşi imaculate
să se aştearnă lin peste trecut
pe derdeluş de lacrimi preacurate
s-aluneci prunc în timp neînceput.
Şi să te piezi la ceasul de vecernii
printre nămeţi cu străvezimi de stea
să mai rămână-n labirintul iernii
înscrisă pe omăt doar urma ta.
În zori când vor sosi colindătorii
cu vestea bună-n lumea în declin
în dalba mănăstire a ninsorii
copil să-ngenunchezi şi tu. Amin.
Ioan Evu
Un calanean îmbrăcat într-o mantie de versuri, care raspandesc unde ce vibrează in inima cititorului...
RăspundețiȘtergere