C Stancu
Fulg îngenunchiat
Nu poţi iubi crezând în cuvinte spuse într-o limbă străină,
în tăcerea din ţipăt, în sensurile interzise,
ţara o aperi singur, cu trupul tău,
nu poţi trimite părinţii sau copiii să o facă în locul
tău...
Dacă zăpada te acoperă în tranşee,
rămâi puţin înfrigurat de teamă să n-o topeşti,
sub pleoapa iernii se prelinge un copac fără frunze,
aleargă cerbul, pe spinarea lui se leagănă săgeata,
pare o rază de lună din alt veac...
Îţi mai aminteşti: copiii înalţă zmeul de hârtie,
funia lui umedă trece prin tine ca o aortă,
toamna a prădat toate oglinzile din oraş,
ceilalţi se fac mai tineri,
primul fulg de zăpadă din ziua aceasta
îngenunchează în cuibul gol din care au zburat orele anului ucis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu