Maria-Daniela
Pănăzan ne îndeamnă la reîntoarcerea în planeta tinereţii cu povestea
gimnasticii artistice în cartea sa O
scurtă istorie a gimnasticii artistice feminine. Înainte şi după Nadia Comăneci,
apărută la Editura CronoLogia – Sibiu, 2012.
Autoarea
este cunoscută ca o fină specialistă a istoriei literare, mai ales în ce
priveşte poezia religioasă românească, iar cartea prezentă este o surpriză
pentrucă suntem invitaţi să parcurgem istoria furtunoasă a unui sport plin de
energie, de frumuseţe, de risc. De la spiritualitate pură şi suferinţă, la
mişcarea trupului pe coordonatele frumosului în arcada rigorii absolute, poezia
mişcării.
Sportul
este un risc, riscul de a pierde totul în câteva secunde, sau bucuria de a
atinge aurul din imnul care flutură ca un drapel în marile săli de sport, acolo
unde tinerii învaţă ce înseamnă biruinţa prin biruinţa fiinţei proprii,
acaparate de limitările de tot felul.
Povestea
aceasta se mişcă pe coordonate prestabilite: munca, modestia, stăpânirea de
sine, competiţia ca sărbătoare, răbdarea, sacrificiul, aurul care intră în rama
albastră a zilei.
Gimnastica
este un exemplu, gimnastica este modalitatea prin care românii intră in lume,
învăţând lumea să ne respecte prin performanţa absolută: nota maximă care
blochează computerele şi imaginaţia. Influenţează istoria sportului, apoi a
societăţii…
Maria-Daniala
Pănăzan povesteşte simplu, dar în timp ce povesteşte pare a transmite în direct
competiţia, ceva din emoţia celui care asistă la un eveniment special se
transmite cititorului. Pare a fi o transmisie în direct sub presiunea timpului
care macină destine. Sunt redate campionate europene, naţionale, mondiale,
olimpice, documentarea este serioasă argumentată prin materialele abordate, de
fotografii speciale, cu eroine care zâmbesc sau fac saltul mortal peste timp.
Povestea
începe cu a fost odată ca niciodată, cu pasiunea pentru perfecţiune, cu
triumful care poate fie explicat prin fraze electrizante, cu vise de aur, cu frumuseţea
trupului modelat de spiritul atins de har, cu stilul victoriei la zeiţele
necesare de fiecare zi, cu o lume sportivă bulversată de jocul gimnastelor la
aparatele acestui sport, cu drumurile care duc spre podium, cu declaraţiile
adversarilor şi comentariile jurnaliştilor miraţi de atâta energie, cu
generaţiile care invadează arena istoriei, cu antrenorul care explică inexplicabilul…
Cartea
are o bogată bibliografie, aproape o istorie prin date şi cuvinte, jurnal de
reporter, propunând un lexicon olimpic, fluturând ramul de măslin al Olympiei,
propunând o şcoală a campionilor, redând scrisori către o tânără sportivă,
inventând o nouă artă între sport şi spectacol, analizând reversul medaliei,
sau tehnica subtilă a muncii continue…
Pentru
a descifra mecanismul victoriei continue, Maria-Daniela Pănăzan abordează taina
istoriei nevăzute, s-a documentat masiv şi dens, a analizat, a adunat
fotografii care au făcut înconjurul lumii, a citit, a modificat, a stat de
vorbă, a recompus vitraliul miraculos a vremii pentru a înţelege şi pentru a
transmite mesajul special…
Istoria
gimnasticii a avut momente de aur, existau resurse şi valori în ţară,
patriotismul este unul al frumuseţii, legenda e un loc unde se nasc mari
campioane, zborul ca dor, matematica învinsă de arta mişcării, există o
geometrie perfectă a trupului omenesc în lupta cu limitele, un nume care face
înconjurul lumii: Nadia în inimile oamenilor şi pe buzele lor…
Concluzia
- gloria poate fi privită în palmele bătătorite ale unor adolescente. Imposibilul
devine posibil prin talent şi muncă, dar există ceva fragil între victorie şi
viaţa de zi cu zi, gimnastica poate fi şi un pariu cu îngerii, există o clipă
perfectă în viaţa acestor gimnaste, radiografia unui zbor, apoi tăcerea…
Această
istorie este împărţită în două de un nume: Nadia Comăneci, lumea gândeşte
altfel după ce o gimnastă a reuşit imposibilul.
Maria-Daniela
Pănăzan scrie: „Ca profesoară de limba şi literatura română îi învăţ pe elevi
ce înseamnă <<Axis mundi>> într-un text literar. Le explic că este
un simbol, că reprezintă un centru al lumii, o axă centrală a universului în
jurul căreia gravitează un întreg sistem de semne, de imagini sau simboluri.
Îmi doresc mult să găsesc toate superlativele din lume pentru a descrie acest
Axis mundi, centrul lumii, în gimnastică”.
Secretul
succesului şi a povestirii este tocmai focalizarea pe acest punct de energie
maximă, de origine divină şi Dumnezeu este liber să aleagă. Povestea Nadiei a
început într-un şotron şi s-a stabilizat pe cea mai înaltă treaptă a unui podim
sportiv, în Arena lumii…
Unul
dintre antrenorii sportivei, Béla Károly, ne reaminteşte: „talentat este
copilul căruia nu trebuie să-i repeţi de două ori acelaşi lucru!”.
În
anul 1979 România devine campioană mondială pe echipe, în ziua finalei Nadia
suferă o intervenţie chirurgicală la
mâna dreaptă, în spitalul Fort Worth,
Dallas. Clasamentele sportive încep cu România…
În
6 mai 1984 Nadia îşi ia la revedere de la sportul care a făcut-o zeiţă…
pentrucă poezia gimnasticii începe cu Nadia! De la Nadia şi de la echipa
României s-a creat gimnastica modernă (Juan Antonio Samaranch, interviu în
ziarul „Sportul”, 7 mai 1984).
După
Nadia au urmat alte nume, Maria-Daniela Pănăzan le aminteşte în această
istorie, a fost deschisă o pârtie în zona abruptă a sportului, pentrucă sportul
a devenit în epoca modernă o zonă a publicităţii, afacerilor de tot felul,
zeiţele sunt puse la colţ de ştiinţa care inventează noi reguli, noi analize,
trupul omului este supus torturii prin formule chimice sau fizice, arbitrul-judecător
atinge cu degetul locul unde ar trebui ca Dumnezeu să facă regula.
19
septembrie 2000 – Olimpiada de la Sydeny, competiţia Mileniului. Autoarea
cărţii notează: „Sydeny 2000 a fost, fără îndoială, cea mai fastuoasă şi mai
grandioasă ediţie a Olimpiadelor moderne! Organizate sub semnul Mileniului ce
stătea să se încheie, aceste Jocuri s-au dorit a fi o sinteză a tot ceea ce a
adus mai bun sportul lumii secolului al XX-lea…”.
Prinţesa
Olimpiadei a fost Andreea Răducan. Dar o banală răceală, tratată cu Norofen, a
schimbat regulile, sportiva a fost depistată pozitiv la testul antidoping… Gimnasta chineză Dong Fangxiao, după zece
ani, este penalizată pentru că nu avea vârsta legală pentru a concura la
Olimpiadă. Andreea Răducan nu a fost sancţionată cu interdicţia de a mai
participa la competiţii, doar i s-a retras medalia de aur. Semne de întrebare
pentru organizatori, gimnastica artistică din România era prea agresivă… Dar
Simona Amânar este pe podium… Lupta în echipă este una a succesului, unitatea
vine din muncă şi perseverenţă… Noi campioane strălucesc în Arenă, România a
învăţat regula succesului, sau, mai exact, face regula succesului…
Geografia
gimnasticii trece prin marile oraşe ale lumii: Montreal, Praha, Moscova, Los
Angeles, Helsinki, Seul, Bruxelles, Barcelona, Atena, Amsterdam, Londra…
Există
şi Deva, cetatea gimnasticii mondiale, iar Regina Nadia se întoarce la Oneşti,
inima gimnasticii mondiale. Mai sunt antrenorii gimnastelor, oamenii care au
stat în umbra succeselor, cu viaţa lor complicată, cu evadări dintr-o lume în
alta, cu mari căutări, cu regrete, cu definiţii…
Spectacolul
poate continua…
„Steaua
cea mai strălucitoare, Nadia Elena Comăneci,
s-a născut într-o toamnă târzie pe malul Caşinului, la 12 noiembrie
1961, în oraşul Oneşti. A început gimnastica în anul 1968. Tot în anul 1968, la
data de 9 februarie s-a inaugurat sala de gimnastică din Oneşti, unde vor
ajunge, în scurtă vreme, la propunerea profesoarei Mariana Simionescu,
antrenorii Martha şi Béla Károly”. Povestea are un început, un loc, nişte
oameni în Arenă…
Gimnastica,
un sport al graţiei, artei şi riscului. Viaţa ca o medalie… Maria-Daniela
Pănăzan a reuşit să ne convingă de ce lumea este mai frumoasă… Citind cartea
iubitorul de sport şi de frumos va face un salt peste aparatele timpului, unul
cu mintea reîmbogăţită de ideal.
Jocurile
Olimpice de la Moscova din 1980 ne arată o faţă mai puţin obişnuită a
sportului, după un exerciţiu efectuat de Nadia ireproşabil, juriului îi trebuie
28 de minute să afişeze o notă… A mai fost şi o contestaţie la modul în care arbitrele
au notat-o pe Nadia…
Istoria
are logica ei, peste ani, lumea va înţelege altfel lupta sportivă, o ţară
relativ mică, se bătea la gimnastică, prin efort propriu, cu marile puteri
politice ale lumii. Învingea…
Mecanismele
puterii în arena sportului schimbă regulile şi noi nu observăm că timpul a şi
trecut… Primul Campionat Mondial de gimnastică artistică feminină a avut loc în
anul 1934, la Budapesta, apoi lumea a intrat în jocul acestor sportive care au
redesenat frumuseţea trupului omenesc în mişcare, oprind timpul în ochiul îngerului…
Constantin
Stancu
