joi, 29 august 2019

Badiu Iancu, Regele Mihai și Țara Hațegului... „Putem citi despre călătoriile Regelui în Țara Hațegului, autorul insistă asupra vizitelor făcute de Marele Voievod Mihai la Sarmizegetusa, în locul vatră de istorie și suferință. Sunt redate cu emoție întâlnirile Regelui cu oameni simpli care îl admirau, implicarea lui în viața acestora în mod concret prin activitățile practicate, prin donații, prin încurajare. Exista o legătură a oamenilor cu pătura celor conduceau țara, o relație bazată pe simpatie și încurajare reciprocă”


Regele Mihai și Țara Hațegului, o călătorie în istorie…



La sfârșitul anului 2017 Regele Mihai I de România a dat oamenilor o imagine despre o lume pierdută și greu de regăsit. Decesul său la o vârstă venerabilă, martor al marilor evenimente din secolul al XX-lea, mai ales ale ultimului război mondial, au impresionat pe mulți români. Cetățenii simpli au redescoperit simbolurile unei națiuni în plină globalizare: armata și biserica lângă rege. Funeraliile sale au început printr-o slujbă religioasă și au declanșat emoții intense, militarii care au însoțit sicriul prin gesturi solemne și rânduială, au dat semnalul încheierii unui ciclu în istoria României. Imaginile, uneori, transmit idei mai multe decât discursurile.
Iancu Badiu a preluat aceste simboluri și mesaje, unele subliminale, și le-a convertit într-o carte de suflet: Regele Mihai și Țara Hațegului*, carte apărută la Deva: Editura Karina, 2018.
Bun cunoscător al zonei, autor al multor monografii despre acest ținut de excepție, o țară în țară, el ne oferă o istorie a istoriei moderne prin scrierea sa, un text valoros prin potențarea memoriei celor care nu vor să-și uite trecutul.

Deși adept al unui stil frust, cu accente academice, bazat pe documentare serioasă, autorul se lasă furat de emoții inerente, preluate din societatea în care trăiește. Pasiunea pentru Țara Hațegului și simpatia pentru personajele istoriei, au dat argumente pertinente pentru coagularea unei viziuni asupra monarhiei și legătura acesteia cu poporul, plus simbolica relație cu divinitatea.
Iancu Badiu își începe demersul cu o scurtă introducere în temă, o recunoaștere a valorilor pierdute și a faptului că manipulările politice pot afecta generații de cetățeni. El reține: „Mai târziu, si din spusele părinților, am înțeles că tânărul Rege, contrar celor afirmate de propaganda oficială comunistă, fusese cunoscut și iubit de întreaga țară” (Introducere).
Mama face legătura cu vatra, cu pământul care ne susține existența, ea biruie asupra ideilor impuse, ea oferă placenta plină de căldură în care mintea oamenilor este formată corect.
Cu tact, cronicarul prezintă regii României, viața Regelui Mihai I de România, și intră în zona de educație a unui monarh, zona aceea menită să formeze un conducător apt să adune oamenii în jurul ideii de patrie. Face o analiză a clasei palatine care i-au oferit Voievodului ocazia să prindă marile paradigme care susțin un popor. Se concentrează pe esența educației de nivel înalt, atât teoretic și practic, cât și uman. Sigur, de o astfel de educație ar trebui să beneficieze mulți români, din păcate, în modelul clasei palatine, avem doar un model. Educația profundă necesită resurse, oameni, deschidere. Numele profesorilor fostului rege sunt importante și au făcut carieră în epocă. Oare timpurile moderne, cu modul de comunicare rapid, pot oferi astfel de resurse? Rămâne modelul care poate fi implementat în orice formă.
Iancu Badiu prezintă Țara Hațegului ca un ținut special, unul care cuprinde în miniatură întreaga țară. Autorul preia ideile sale și temele care l-au preocupat în monografiile anterioare referitoare la ținut și ne oferă o scurtă sinteză despre lumea românească în secolul al XX-lea, deceniul al patrulea, dens și tensionat, cu frământări în cadrul societății, a sistemului monarhic, a credințelor și speranțelor care modelau o țară.
Putem citit despre călătoriile Regelui în Țara Hațegului, autorul insistă asupra vizitelor făcute de Marele Voievod Mihai la Sarmizegetusa, în locul vatră de istorie și suferință. Sunt redate cu emoție întâlnirile Regelui cu oameni simpli care îl admirau, implicarea lui în viața acestora în mod concret prin activitățile practicate, prin donații, prin încurajare. Exista o legătură a oamenilor cu pătura celor conduceau țara, o relație bazată pe simpatie și încurajare reciprocă.
Desigur, autorul ne poartă prin istorie, ne readuce aminte de actul decisiv de la 23 august 1944, unul de cotitură, curajos și controversat. Un act care a permis ca țara să-și recapete ritmul pentru o vreme,   să-și mai vindece rănile lăsate de războiul mondial. Apoi istoria se frânge, monarhul este obligat să abdice la 30 decembrie 1947 și să intre într-o zonă a destinului tragic, un rege fără de țară, un om în plină furtună. Revenirea lui după anul 1989 în România, sub alte simboluri, după ce istoria își făcuse jocul tragic, a reaprins simpatia pentru instituția monarhiei ca formă de conducere, vremurile însă erau marcate de alte tendințe.  Toate acestea au lăsat amprente în mințile oamenilor din Țara Hațegului, pe principiul vaselor comunicante, mișcările din istorie afectează toate straturile societății.
Iancu Badiu prezintă tragedia suferită de fostul suveran, explicând-o prin acțiunea fostului sistem comunist care a cuprins țara după 1948 până în 1989 (de fapt, începând cu anul 1944), cu principii sociale dure și inflexibile. Nu ne prezintă aranjamentul și înțelegerile dintre marile puteri mondiale legate de România, pacte care au produs multe drame, mulți cetățeni fiind afectați de acestea. Factorul extern având un rol important în modelarea societății românești, la fel de puternic precum factorul intern. Este uitată scrisoarea Regelui adresată conducerii Statelor Unite ale Americii despre situația din țară, scrisoare care nu a mai primit răspuns și care nu este abordată, în general, de istorici.
Cartea se bazează pe o bogată bibliografie, pe anexe, pe date preluate din presa vremii, pe cărți care s-au scris despre viața fostului rege. Monografia de față capătă astfel consistență și credibilitate.
Implicarea foștilor regi ai României în marile evenimente istorice ale țării, modul cum au condus țara sunt redate corect, echilibrat și oferă o imagine curată despre vremuri care au contat în coagularea identității românești.
Iată ce scrie Badiu despre clasa palatină care i-a oferit Regelui suportul necesar în vederea formării sale ca om: „Călătoria de sinteză a clasei regale se făcea pe baza unui plan ce conținea: traseul, scopurile călătoriei printre care se numărau <<a completa  cunoștințele Măriei Sale despre țara și poporul român, metodele din care: observația, excursia, „reflexiunea personală”>>. Cursurile bazate pe materii particulare erau înlocuite prin grupe de materii…” (Cursurile de sinteză ale clasei palatine).
În pagini de suflet sunt prezentate aspecte și imagini din orașul Hațeg în anul 1935: „În dimineața zilei de 11 iunie 1935, clasa regală pornește din gara Hațegului, trecând spre nord printr-o stradă nouă care purta numele voievodului Mihai Viteazul, apoi a traversat râul Galbena pe un pod de fier. Aici au văzut clădirea <<Școlii Comerciale Superioare>>, unul dintre edificiile de seamă ale localității. Apoi elevii și profesorii au străbătut piața centrală a orașului, care este destul de largă. Aici se desfășura în fiecare luni un târg, deosebit de animat de forfota românilor. Târgușorul era împodobit de patru biserici, două românești: ortodoxă și greco-catolică; și două ungurești: catolică și reformată” ( O plimbare în Hațeg la anul 1935).
O imagine mai pertinentă despre prezența Regelui în Țara Hațegului este prezentată în capitolul inedit intitulat Regele Mihai în memoria locuitorilor Țării Hațegului, din care reținem: „C.I., pensionar din satul Plopi din apropiere de Hațeg, relata: <<Eu trăiesc datorită Regelui Mihai. Tatăl meu, învățător în sat, s-a născut în același an cu Regele, astfel că în timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost lăsat la vatră în Slovacia, alături de alți tineri soldați născuți în același an. După plecare tatălui meu, întreaga companie a pierit în lupte>>”.
Momente tragice s-au petrecut în zonă după abdicarea Regelui. Unii oameni au fost bulversați de schimbările brutale din istoria noastră, alți au profitat promovând în posturi cheie din noua structură socială, controlată de puterea comunistă de inspirație sovietică. Cei care au s-au opus au intrat în atenția organelor de Securitate. Iată cum reacționau cetățenii de aici: „Drăgulescu Petru, plugar din Vâlcelele Bune, dă o declarație la Biroul de Securitate Hațeg, la 5 ianuarie 1949, prin care neagă că într-o discuție cu mai mulți consăteni, ar fi spus vorbe împotriva P.R.M. El mai declara că nu știa cine a scris cu creta pe pereții caselor <<Trăiască Regele Mihai>>. Plugarul Tiroi Ioan din Vâlcelele Bune, participant la discuție, declară că a auzit când consăteanul Drăgulescu Petru ar fi strigat  <<comuniștii bat și noi oameni liniștiți stăm la masă>>” (După alungarea din țară a Regelui Mihai).
Cititorul cărții va putea afla în concret date despre viața Regelui Mihai dintr-un capitol dedicat acestuia, istoria se împletește cu evenimentele care i-au marcat existența, un destin marcat de tensiuni, tragedii și călătorii forțate pe alte meleaguri. Și totuși, el a rămas legat de Țara Hațegului pentru că aici a cunoscut oameni și zona i-a oferit momente speciale, încărcate de semnificații și bucurii.
Rămân clipele unice, care fac legătura dintre trecut și viitor. Profesorul Constantin Daicoviciu le-a prezentat elevilor din școala palatină monumentele de la Sarmizegetusa: „Sub îndrumarea profesorului Daicoviciu, elevii trec în clădirea muzeului unde se cercetează: statui, obiecte de ceramică, monede, statuete, obiecte de lut ars etc. (…) Rezultă că romanii de aici erau militari din tată în fiu fără întrerupere, semn al puternicei romanizări a orașului și a provinciei”. Așa a fost la data de 13 iunie 1935…
Cartea lui Iancu Badiu se citește cu interes, aventura spirituală atrage atenția prin legăturile care se formează între imaginea unui rege și oamenii unei țări. Între simbol și semnificație, între viață și moarte, sub aripile negre ale războiului, urii și refuzului. Fotografiile din anexă refac atmosfera în care fostul suveran era dinamic și se preocupa de țară.
Numai iertarea poate duce noi deschideri…


Constantin Stancu

*Badiu Iancu, Regele Mihai și Țara Hațegului, 105 pagini format A4, Deva: Editura Karina, 2018.

   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu