Lumea literară: Note de lectură, analize, dicționare, comentarii, timp și netimp

 Constantin Stancu în acest loc de lume și diversitatea literaturii române

Note critice – studii, analize, comentarii

 

-        Almăjan, Silvia-Gabriela, Epistolele de la Rama: schițe de portret, Timișoara, Editura Eurostampa, 2023, pp.145 – 148, (Timpul – judecător sau judecata timpului).

-        Ardelean, Camelia, Urme de condei (II), Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2019, p.p. 41-48 (Știri de ultimă oră pe canalul poeziei – Breaking news pentru absenți).

-        Anghel, Mariana, Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu (Și alte eseuri), Timișoara, Editura Waldpress, 2024, p.44, p. 52, p. 90, p. 91, p.111, p. 113, p.145, p. 156.

-        Berca, Olimpia, Note de lectură, Paris (Timişoara): Editura Calameo, 2014.

-        Berca, Olimpia, Din literatura timişoreană, Timişoara: Editura Mirton, 2015.

-        Crăciun, Boris / Crăciun- Costin, Daniela, Dicţionarul scriitorilor români de astăzi, Iaşi: Editura Porţile orientului, 2011.

-        Colectiv  (coordonatori Ioan Sebastian BARA; Marcela BALAZS; Florin DOBREI; Vasile IONAŞ; Ioachim LAZĂR; Liviu LAZĂR; Paulina POPA; Denisa TOMA), Monografia județului Hunedoara (Personalități Hunedorene), Deva: Editura Emia, 2015, în colaborare cu Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara – Deva, p. 508.

-        Dorcescu, Eugen, Literatură şi metafizică, Paris (Timişoara): Editura Calameo, 2014.

-        Dorcescu, Eugen, Hic sunt leones, exegeze, Timișoara: Editura Waldpress, 2023, p.p. 245-248 (Despre transimanență).

-        Elvireanu, Sonia Privind prin lucarnă, cronici literare, recenzii, note literare, Iași: Editura Ars Longa, 2025. Judecătorul și jurnalul ars, pp. 321-324; Judecătorul și jurnalul ars, pp. 325-328.

-        Daradici, Ladislau, Rezervor. Despre alcătuirea poemului (critică literară), București: Editura eLiteratura, 2016, litera S, p.186.

-        Daradici, Ladislau, Rezervor. Despre frumusețea imaginației poetice (critică literară), București: Editura eLiteratura, 2017,

-        Daradici, Ladislau, Rezervor. Provocare prozei, Giroc, Editura Catrum de Thymes, 2024,  pp.76-82, Jocul creației și al credinței în deșertul de cenușă; p.p. 136-152, Pe urmele trilogiei Vadului ars.

-        Evu, Eugen, A treia carte a întâlnirilor, Deva: Editura Corvin, 2009.

-        Evu, Ioan, Cartea consumatorului de poezie, Iaşi: Editura Tipo Moldova, 2013.

-        Lőrinczi, Francisc-Mihai, Condeiul de trestie, note literare, Sibiu: Editura CronoLogia, 2016 (Eseu – Romanul Vadul ars, de Constantin Stancu).

-        Lőrinczi Francisc-Mihai, Năvoade (eseuri), Sibiu: Editura CronoLogia, 2021, pp. 67-79 (Migrația cosonilor în nebănuitul ființei; Decupaje lirice anizotrope).

-        Lőrinczi Francisc-Mihai, De aproape, eseuri, Sibiu: Editura CronoLogia, 2022, pp.74-83 (Trilogia românească a tranziției postdecembriste).

-        Holban, Ioan și colectivul, Un dicționar al scriitorilor români contemporani, vol. al II-lea, Iași: Editura Tipo Moldova, 2016, p. 511.

-        Monica Grosu  și Maria-Daniela Pănăzan, Filigrane caroline. Antologie aniversară – Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România – 10 ani -, Sibiu: Editura CronoLogia, 2016.

-        Monica Grosu  și Maria-Daniela Pănăzan, De vorbă cu scriitori de azi, interviu, p. p. 337-348, Sibiu: Editura CronoLogia, 2018.

-        Hurubă, Dumitru, Cititorul de iluzii, Timişoara, Editura Eubeea, 2010.

-        Hurubă, Dumitru, Scriitori din judeţul Hunedoara, Deva: Vox libris nr. 2/ 2012.

-        Hurubă, Dumitru, Încă nu e totul pierdut, Opera omnia – publicistică şi eseu contemporan, Iaşi: Editura Tipo Moldova, 2014.

-        Hurubă, Dumitru, Scriitori contemporani din judeţul Hunedoara, Opera omnia – publicistică şi eseu contemporan, Iaşi: Editura Tipo Moldova, 2015.

-        Hurubă, Dumitru, Semnal I, cronici literare, Editura Vatra veche, 2024, pp. 102-103, Responsabilitatea actului poetic; Constantin Stancu, Păsările plâng cu aripi, Editura Helicon, 1998.

-        Hurubă, Dumitru, Semnal II, cronici literare, Editura Vatra veche, 2024, pp. 211-213, Între clasic și modernism (Judecătorul și jurnalul ars, 2021).

-        Igna, Radu, Vocaţia culturală a  Haţegului, Deva: Editura Gligor Haşa, 2010.

-        Igna, Radu, Recuperarea unei lumi (note de lectură),  Baia Mare: Editura Marist, 2023. Proza poetului Constantin Stancu, pp. 19-29.

-        Mariș, Daniel, Proprietarii de stele (cronici literare), Castrum de Thymes, Gioroc – Timișoara, 2024, Exerciții de ardere, pp. 198-200.

-        Mihuțiu, Simona, Călătorii printre cuvinte. Escale. Vol.II, Editura Vatra veche, 2026 ( O lacrimă pe sticla cerului), p. 161-167.

-        Nemecsek, Ştefan, Literatura Hunedoreană (de la începuturi până în prezent), Vulcan: Editura Realitatea românească, 2008.

-        Aurel Pantea, Gabriela Chiciudean, Cornel Nistea, Mircea Stâncel: DICȚIONAR-ALMANAH AL FILIALEI ALBA-HUNEDOARA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA. Colecția revistei Discobolul, Editura Emma Books, 2016.

-        Pachia-Tatomirescu, Ion,  Pagini de istorie literară valahă de mâine, vol. I-2014 (608 pagini B-5), vol. II-2015 (616 pagini B-5) şi vol. III-2015 (632 pagini B-5), Vol. IV- 2018 (740 pagini B-5), Timişoara: Editura Waldpress, vol. al-II-lea.  Nominalizări în vol. al II-lea, pp 242-254 și vol. al IV-lea, pp. 102-106, 107, 182 -190, 242, 243, 255-258, 285, 370, 371, 374, 547, 554, 663, 666, 693.

-        Pachia-Tatomirescu, Ion, Scriitori din vremea pandemiei de Covid-19, Timișioara: Editura Waldpress, 2023, pp. 219-226 (Zalmoxian caligrafiat: dacă poet - Partea-i sănătoasă, atunci și poeziei - Întreg îi merge bine).

-        Pănăzan, Maria-Daniela, Poezia religioasă românească. O istorie comentată, Sibiu: Editura CronoLogia, 2013.

-        Pănăzan, Maria-Daniela, Spirale literare, Iaşi: Editura Tipo Moldova, 2013.

-        Silvestri, Artur, Mărturisirea de credinţă literară, Bucureşti: Editura Carpathia Press, 2006.

-        Ţic Miron, De azi pe mâine, Bucureşti: Editura Amurg sentimental, 2007.

-        Galetaru, Geo; Bitere, Silvia, redactori coordonatori, Almanah Sintagme literare 2015, Timişoara: Editura Eurostampa, 2015.

Note C Stancu ©

 

Recursul la înțelepciune (Traficantul de cărți), note de Ladislau Daradici... „Prin romanul său, Constantin Stancu ne dăruiește o carte despre cărți, scrisă cu înțelepciune, empatie și durere, povestea unui iubitor de cărți relatată de el însuși”

 

Ladislau Daradici:

 

RECURSUL LA ÎNȚELEPCIUNE

 

Constantin Stancu, Traficantul de cărți

Editura VatraVeche, Târgu-Mureș, 2025

 

Autorul celebrului roman Fahrenheit451era de părere că pentru a distruge o cultură nu e nevoie să arzicărțile, e suficient ca oamenii să nu le mai citească; mi-am amintit de cuvintele lui Ray Bradbury citind Traficantul de cărți, recentul roman al luiConstantin Stancu, apărut în 2025 la Editura VatraVeche, Târgu-Mureș.

Constantin Stancu e un cunoscut poet, prozator și critic literar, în cele patru decenii de carieră scriitoricească publicând cinci romane, nouă cărți de poezie și peste zece volume de eseu și critică literară, cărți premiate, apreciate de critici și îndrăgite de cititori, cunoscute la nivel național:să ne amintim doar de Greutatea gândului nerostit, Etemenanki (Ultima săptămână) sau Breaking news pentru absenți, dintre volumele de versuri, sau de romanele Pe masa de operație și trilogia Vadul Ars, roman-document, cronică realistă a societății românești postrevoluționare.

Poate că era inevitabil ca autorul Arhivelor de la Hațeg, scriitorcomplex, exemplar, ajuns la apogeul carierei (și care a promovat prin sute de cronici volumele poeților și prozatorilor contemporani), să nu ne surprindă și cu un roman despre cărți, pasiunea sa de o viață.Titlul său e metaforic, desigur, însă o metaforă plină de ironie amară, căci personajul principal Pavel Bucur, economist pensionar din Valea Albă,care și-a trăit viața înconjurat de cărți, hrănindu-și spiritul din cărți, doar traficant nu poate fi considerat. Mai degrabă un idealist precum Don Quijote, dependent de lectură, pe cale de dispariție ca și cărțile pe care încearcă să le salveze.

Pavel Bucur e perfect conștient de dificultatea demersului său („Cred că am fost un nebun, alții alergau după afaceri, eu după cai verzi pe pereți”), însă are un ideal și e dispus să-și trăiască anii care i-au rămas sub semnul acestuia („După un timp, cărțile se nasc a doua oară, dacă le dai o șansă”). Pasionat de tot ce ține de civilizație și de evoluția omului, își folosește cunoștințele despre religie, istorie, filozofie, sociologie și artă, făcând apel la lecturile sale în încercarea de a înțelege prezentul și de a prevedea evoluția viitoare a omenirii („lecturile izbucneau în vorbele mele când mă așteptam mai puțin”).

Traficantul de cărți este un roman complex, înscris sub semnul culturii și al înțelepciunii existențiale, care te determină să prețuiești cărțile, în același timp îndemnându-te la lectură. O poveste emblematică despre demnitate și valori, într-o lume bazată tot mai mult pe incultură și nonvaloare, o lume a banului, a oportunismului politic, a dominației inteligenței artificiale și mass-mediei care, pentru rating, propagând obsedant aspectele degradante ale vieții, ucide speranța și face apologia violenței. 

Acțiunea romanului se petrece întimpul pandemiei de coronavirusși, paradoxal, amintindu-ne de aceleași cuvinte ale lui Ray Bradbury, toată strădania lui Pavel Bucur are loc în condițiile în care lumea nu mai citește; oare ce rost mai are atunci să salvezi cărțile? În toată această trudă a sa de recuperare, recondiționare și conservare a lor, pensionarul erudit, simțindu-se tot mai inutil, încearcă să se salveze, dând vieții sale sens (nu există om pe lume, obișnuiește să spună Constantin Stancu în conversațiile sale cotidiene, să nu aibă o misiune).Și dacă Valea Albă poate fi oricare localitate din țară, și Pavel Bucur e un personaj emblematic, reprezentativ pentru toți aceia dintre noi care ne-am format și am devenit sub semnul culturii, al cărților, al artei, al cunoașterii valorilor veacurilor trecute, realizând acum că nimeni nu mai pune preț pe acest inestimabil tezaur al umanității înmagazinat în cărți, parcă nu mai pune nimeni valoare pe noi. E drept că e vorba de cărți învechite, deteriorate, prăfuite, recuperate din case vechi, chiar poduri, însă colecționarii și cititorii lor pasionați de odinioară s-au cultivat datorită lor, trezindu-se acum împinși la „margine”, abia tolerați (considerați dubioși și jalnici, dacă nu periculoși) de „elita” generațiilor tinere, cu licențe cumpărate, doctorate false, promovați politic, după gradul de rudenie, ocupând posturi-cheie și funcții înalte.

În acest sens, Pavel Bucur se consideră fericit că a trăit într-o perioadă când cărțile aveau încă valoare, iar oamenii de cultură erau apreciați, lecturile și acei oameni extraordinari modelându-i sufletul. Întâlnind-o pe Laura, redescoperă iubirea și, așa cum în viața sa, la anii săi, iubirea e posibilă, e convins că și cărțile mai au dreptul la o șansă în această perioadă în care, ca să-l parafrazăm pe Marin Preda, nu doar timpul, dar mai ales oamenii nu mai au răbdare. Adunând cărți de pretutindeni, de la monografii ale locurilor, ceasloave vechi, evanghelii, până la lucrări scrise după ‘89, jurnale, amintiri ale trecutului, casa și apartamentul lui Pavel Bucur se umplu de cărți, devenind „depozitele umbrelor și cuvintelor azvârlitede oamenii din Valea Albă în fața istoriei carnivore”.

Considerând că „fiecare carte e un continent ce poate fi descoperit” și că „după un timp, cărțile se nasc a doua oară, dacă le dai o șansă”, recuperarea și salvarea acestora devine principala sa preocupare, sfârșind prin a vedea cărțile altfel („cele din Evul Mediu aveau ceva aparte, un fel de lumină subtilă păstrată între file, pe coperte”), gândindu-se cu nostalgie că în acele vremuri, dăruirea unei cărți rare către o biserică sau mănăstire eraun moment de „mare smerenie și slujire duhovnicească”, iar „o carte dăruită constituia motiv de protecție divină”.

Umblând pe urmele cărților și căutând informații despre autori, face câteva descoperiri rare: o carte despre Valea Albă, care fusese un centru civil pe vremea dacilor, cu o cetate de apărare, lucrare scrisă după Primul Război Mondial de către un dascăl și un topograf (descoperirea mormântului dascălului în cimitir îi creează o emoție aparte). Dar și alte povești despre Valea Albă, despre biblii ascunse de un pastor în beciul amantei șefului securității, un alt preot consemnând în memorii cum securiștii îi înscenau lucruri reprobabile doar ca să încalce taina spovedaniei și să divulge secretele intime ale oamenilor. În contrast, prin ochii personajului său, Constantin Stancu face și o radiografie a orașului, a societății: văzută „de sus”, luminată în noapte, Valea Albă pare un loc mirific, creându-ți o stare de mulțumire. La nivelul întregii societăți însă, agresivitatea și vulgaritatea sunt tot mai prezente: „Pe străzi, pe autostrăzi, în trafic, televiziunile erau mediu pentru asta, cu știrile lor, zise noutăți, cu filmele străine care promovau violența, drogurile, violurile... Sinucideri, crime între soți, salturi de la balcoanele patriei, incendii în blocuri, în case. Pensionari prădați de tineri dornici de bani nemunciți. Politicieni corupți...”. E un univers al profitului, al violenței, al ignoranței, cultura mai având doar rol decorativ, picturi care să împodobească biroul vreunui director, șef de partid, târguri de carte și expoziții care să impresioneze vreun politician sau investitor străin.

Prin Traficantul de cărți scriitorul ne propune și o poveste de dragoste. Târzie, temperată, ivită însă pe un fundament solid: cărțile. Amândoi iubesc cărțile, amândoi sunt dependenți de lectură. Apariția Laurei în viața lui Pavel Bucur vine ca o revelație, acesta privind apropierea dintre femeie și bărbat ca un har. În Pavel, Laura descoperă omul împlinit și misterios care are cărțile sale în care poate „plonja” oricând cu poftă... De dragul cărților, cei doi pornesc într-o aventură inedită: să exploreze o casă veche, nelocuită, dar ticsită de cărți, casa unul fost administrator de liceu, Marin Olaru. Dialogul dintre femeie și bărbat e tainic și cald: „Cărțile te-au împins spre risc, spre margine”, îi spune ea, continuând: „Dar vom găsi vreo poveste faină, veche, uitată...”. „O poveste de iubire”, conchide bărbatul, lucru care se va și adeveri, căci jurnalul Anei, descoperit într-o ladă uitată, în pod, alături de un pistol și treizeci și nouă de monede de aur este povestea tragică a unei iubiri interzise de odinioară, nu lipsită de mister.

Astfel, motivul jurnalului revine în Traficantulde cărți (să ne amintim că al treilea roman al trilogiei despre Vadul Ars se intitulează Judecătorul și jurnalul ars). La un moment dat, și Pavel Bucur începe să scrie un jurnal, naratorul făcând referire și la Florin Dragu, profesor emigrat în America, autor și el al unui jurnal despre două lumi, una reală, a Americii, dar și una spiritual, sufletească, cuprinzând nostalgiile despre țara natală. Este o altă imagine a migranților care se adaptează greu, plătind cu suferință, neputându-se rupe de rădăcini, un jurnal al supraviețuirii, fiind adusă în discuție și problema credinței, rolul bisericii, îndepărtarea omului de cele sfinte, mistica jobului, cultura violenței, carențele educației (titlul celui de-al doilea roman al trilogiei lui Constantin Stancu este Migranți fără bagaje).

De remarcat dimensiunea interpersonală a romanului, căci încercarea lui Constantin Stancu, ca și în celelalte romane ale sale, este despre oameni. Oameni cu care se întâlnește Pavel Bucur ca Daniel Leu, fost coleg de liceu din București, care are anticariat, fiind și patron de revistă și editură, ca pastorul Nicu Manole, care-i vorbește lui despre pasiunea sa pentru cărți, dăruindu-i lucrarea Biblia și viitorul, o analiză a prezentului și viitorului prin ochii vechilor profeți. O prezență aparte e preotul Nicolae Popa, care face apel la iubitorii de carte pentru a le dona bisericii să le trimită apoi spre locuri mai modeste din Moldova, Serbia, Ungaria, în sate uitate de lume unde se mai vorbește limba română, dar și Ioan Drăgan, profesor de filozofie și istoria creștinismului sau Vasile Bărbat, directorul casei de cultură, care intenționează să trimită cărți la închisori și îi propune lui  Pavel Bucur să organizeze o expoziție cu cărți, manuscrise și jurnale, tablouri, sculpturi, fotografii despre Valea Albă cu prilejul vizitei unei delegații de investitori străini, încurajat și de primarul Aristotel Barbu care vrea cultură, nu „industria spectacolului” cu „bere, raci, mici, craci pe scenă”.

Traficantul decărți este și o carte de înțelepciune, prin roman Constantin Stancu făcând dovada erudiției și măiestriei sale scriitoricești. Numeroase gânduri sau replici ale lui Pavel Bucur sunt veritabile cugetări despre cărți, despre timp, despre lume. Sunt aduse în discuție o serie de evenimente care au marcat evoluția omenirii, precum Războiul Țărănesc German din 1524, dar și violențele de după uciderea lui George Floyd de către ofițerul de poliție Derek Chauvin, din mai 2020, dimensiunea creștină regăsindu-se în desele trimiteri la Biblie, la Moise, la Iisus, profetul Ieremia, la David etc. Pavel Bucur e preocupat și de megatendințele care au pus stăpânire pe viața socială, cu referiri la Alvin Toofler și Cioran: internet, rețele sociale, specializarea consumatorilor de cultură, atracția marilor orașe, emigrația, fractura dintre generații, divertisment în loc de artă, globalizare etc.

Dar iată câteva exemple de reflecții, vorbe de înțelepciune: „Timpul ne strivea, devenise monedă de schimb, mai valoros ca vechile monede de aur”; sau „Intru în realitatea de lângă mine cu toată istoria pe umeri, abia dacă îmi pot face loc între memorie și logică”; sau „Trupul, se pare, e bun conducător de eternitate, iubirea este o modalitate de a evada din realitatea imediată”. De la autor aflăm, prin gura personajului său (pentru care pasiunea pentru cărți rămâne „ca un ecou din alt univers”) că bătrânul castan din centrul orașului „e un bun conducător de eternitate”, că „parcă Eminescu ne vizitează mereu”, că „lumea se va muta în violență, apoi în virtual cu bagaje cu tot”, că într-un final „vom cânta și vom scrie poezii deasupra prăpastiei”, iar cărțile vechi au nu doar miros de hârtie în descompunere, dar și „miros de uitare”. Desigur, semnificativ este și deznodământul acțiunii romanului: distrugerea cărților și operelor de artă de la expoziție de către activiștii de mediu, dar și eșecul fiscal al „afacerii” cu librăria de la Cluj, pusă la dispoziția lui Pavel Bucur de către Laura. În final, învins, eroul realizează că despre tot ce se întâmpla în lume cititse deja din cărți, de mult.

Măiestria scriitoricească a lui Constantin Stancu merită o analiză aparte. Menționăm doar că aceeași cunoaștere a cărților, a romanelor se observă în arhitectura capitolelor, precedat fiecare de o secvență reprezentativă din text, semnificativă pentru idee și trăire deopotrivă. Expresia e concisă, debarasată de artificii. Nota succintă, camusiană adesea, îmbină observația realistă cu reflecția, finalurile capitolelor devenind astfel exemplare: „Aud în oraș sirenele de la o salvare, fac zgomot, sunt stridente, sparg zidurile. Cineva moare. Sau cineva se naște... Totdeauna există o grabă în univers, legături periculoase pentru oameni” (Capitolul VI).

Prin romanul său, Constantin Stancu ne dăruiește o carte despre cărți, scrisă cu înțelepciune, empatie și durere, povestea unui iubitor de cărți relatată de el însuși. Parafrazându-l pe Cicero, care spunea că o încăpere fără cărți este ca un trup fără suflet, ne întrebăm retoric: dar o societate fără cărți, populată de oameni care nu mai citesc? Finalul e relevant, amar, anecdotic, iubitorul de cărți căzut în plasa celor de la fisc reflectând amar: „Și când te gândești că toate vor trece, munții, norii și valea asta, castanul dincentru... Dar cuvintele vor rămâne albe, fără pete, într-o vale a vremii... Mereu aceeași problemă: de o parte binecuvântarea, de cealaltă blestemul...”.

În „Vatra veche”, nr. 5/2026

 

 

Constantin Marafet - Amprentele uitării, opiniile criticilor mei, Editura Rafet, 2026

 Constantin Marafet rămâne fidel viziunii sale despre literatură: lumea ar putea fi mult mai bună, realismul social are greutatea lui în destinul oamenilor. Cu acest roman autorul a mai dat un semn despre capcanele vremurilor, despre posibila cădere a celui care se iluzionează că este liber. Pentru Marafet iubirea ar putea fi oferi soluții, dincolo de aparențe există un dosar al fiecăruia unde sunt puse filele bune și filele rele. Probabil că există un dosar în lumea de sus (după cum sugerează scriitorul), atinsă de cei care mai au ochii limpezi și cred că ieșirea din istorie se face prin adevăr și dreptate.

Timpul dragostei este dimineața, trupurile au ceva din energia de la Creație, ceva special. Lumina care năvălește peste cei doi oferă satisfacții, tristețe, bucurie, o cale spre desăvârșire. Poeme nu au o poveste lirică exact trasată, dacă în roman Constantin Marafet se ține scai de soarta personajelor sale, în versurile sale tema se deschide pe căi nedefinite, cuvintele sunt la marginea pustiului.

Scriitorul și-a pus toată pasiunea în aceste romane sau poezii, reușind să realizeze o poveste bine construită, povestea sa, faptele curgând firesc, fără găselnițe moderne, specifice tehnicii literare la modă. El nu forțează limitele, din contră, se regăsește în limitele sociale și le exploatează potențialul. Fraza curge lin și pune în evidență, în planul al doilea, simboluri și paradigme serioase. Fraza are sclipirile scriitorului Marafet, iar scenele sunt construite cu talent, așa cum am arătat. Experiența sa literară și cea de editor au fost valorificate bine, povestea provocând cititorul și atrăgând atenția asupra unei perioade complicate din istoria noastră. Mijloacele literare de care se folosește scriitorul sunt cele clasice, se pune în lumină viața oamenilor ca o valoare care aduce timp în plus.

Constantin Stancu ©

Consiliul Județean Alba & Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba - nou proiect cultural-educativ: Cercul de Critică Literară „Nicolae Manolescu”

 

Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba lansează Cercul de Critică Literară „Nicolae Manolescu”

Silvan Stâncel și Constantin Stancu / Premii 2024

  

Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba anunță lansarea unui nou proiect cultural-educativ: Cercul de Critică Literară „Nicolae Manolescu”. Proiectul se desfășoară sub forma unui cerc de critică literară cu întâlniri periodice, în prezența și cu contribuția unui critic literar și urmărește promovarea lecturii, a dialogului intelectual și dezvoltării spiritului critic, în rândul publicului larg. Cercul se adresează iubitorilor de literatură de toate vârstele, iar scopul principal al acestuia este de a aduce mai aproape de comunitate colecțiile bibliotecii și de a crea un spațiu deschis de reflecție, analiză și dezbatere în jurul literaturii, contribuind astfel la formarea și dezvoltarea unei gândiri critice în domeniul literar.

 

„Prin acest demers, Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba își reafirmă rolul de instituție activă în viața culturală a comunității, deschisă către proiecte care stimulează lectura, dialogul și reflecția asupra literaturii. În acest spirit considerăm că apariția unui astfel de cerc este un lucru bun și corect și aduce un echilibru într-o instituție ce promovează scriitorii și cărțile lor. Numele cercului a fost ales în memoria criticului și istoricului literar, academicianul Nicolae Manolescu, a cărui personalitate și operă se impun prin valoare, rigoare și influență în cultura română contemporană. De asemenea, alegerea acestui nume reprezintă și un gest de recunoaștere și recunoștință pentru sprijinul pe care Nicolae Manolescu l-a acordat județului Alba, în derularea unor importante proiecte culturale, cum ar fi: Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga” Opera Omnia, Gala Poeziei Române Contemporane, Colocviile Romanului Românesc Contemporan, Colocviile Tinerilor Scriitori.” a declarat Silvan Stâncel, manager al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba.

 

Prima activitate din cadrul proiectului 3.39 Cercul de Critică Literară „Nicolae Manolescu” va avea loc în data de vineri, 13 martie 2026, de la ora 17:00, la sala de lectură a Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba. Activitatea cultural – educativă se va desfășura în colaborare cu criticul literar Savu Popa. Pe termen lung, inițiatorii proiectului își propun să atragă în cadrul cercului cât mai mulți critici literari de valoare națională, validați de Uniunea Scriitorilor din România, pentru a oferi publicului întâlniri relevante, dialoguri consistente și perspective critice diverse asupra literaturii. Publicul interesat este invitat să urmărească canalele de comunicare ale bibliotecii, pentru informații despre calendarul întâlnirilor și invitații speciali ai Cercului de Critică Literară „Nicolae Manolescu”.

 

Activitatea din data de 13 martie 2026 va debuta la ora 17:00 cu prezentarea vieții și a operei criticului și istoricului literar Nicolae Manolescu, după care se vor discuta câteva informații esențiale pentru înțelegerea rolului și locului criticului literar și al revistelor literare în societatea contemporană. Criticul Savu Popa va analiza profilul cronicarului literar și rolul acestuia în societate, se vor lectura cronici sau recenzii din principalele publicații culturale ale momentului și vor avea loc dezbateri pe marginea lor, urmărind forma, conținutul, mesajul și structura unor astfel de texte. Totodată, Savu Popa va explica și va exemplifica în fața celor prezenți, conceptul de interpretare a unui text, provocându-i pe participanți la exerciții de analiză a unor texte de ficțiune, din punct de vedere structural și al imaginarului abordat.

  

Savu Popa  este profesor de Limba și literatura română, doctor în filologie și membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu. A debutat în revista Euphorion, cu un grupaj de versuri. Are apariții în foarte multe reviste (tipărite sau online) cu versuri, proză, cronici/recenzii literare. A obținut câteva premii pentru poezie și proză, la festivaluri literare din țară: Marin Preda, Al. Macedonski, Moștenirea Văcăreștilor, Ioan Slavici, Nicolae Labiș, etc. A publicat volumele: Ipostaze, Editura Paralela 45, Pitești, 2017; Noaptea mea de insomnie, Editura Cartea românească, Pitești, 2018; O camera fără prize, Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2021; O hermeneutică a incertitudinii. Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan, Editura Eikon, București, 2022; Strigoița, Editura pentru Artă și Literatură, București, 2023; De-a v-ați ascunselea cu poezia, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2023; Rețeaua Subterană, Editura Cartea Românească -Art, București, 2024; Povestea lui Samson Bodnărescu. Dintr-o primăvară furtunoasă, Editura PIM, Iași, Colecția Ipotești, 2024; Arborele îndoielii, Editura pentru Artă și Literatură, București, 2025.

 

Dosar de presă - Cercul de Critică Literară „Nicolae Manolescu”

           1.      https://agerpres.ro/comunicate/2026/03/10/comunicat-de-presa---biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba--1535679

2.      https://proalba.ro/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu

3.      https://urbeamea.ro/albaiulia/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu/

4.      https://www.abnews.ro/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu/

5.      https://hitfm.ro/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu/11/03/2026/21354/

6.      https://www.albapesurse.ro/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu/11/03/2026/119505/

7.      https://albaiulianul.ro/cultura/item/8751-biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu.html

8.      https://reporterdealba.ro/2026/03/10/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu/

9.      https://www.amosnews.ro/biblioteca-judeteana-lucian-blaga-alba-lanseaza-cercul-de-critica-literara-nicolae-manolescu/

10.  https://apusenii.com/comunicat-biblioteca-lucian-blaga-8/

11.  https://www.ziar.com/news=17375833

 

 

Cu deosebit respect,
prof. Silvan Stâncel,
manager

 

Ladislau Daradici - PROVOCAREA PROZEI, Ed. Castrum de Thymes, 2025. Semnal, sumar, date despre autor

 

ANTOLOGIA CRITICII DE ÎNTÂMPINARE, 2025. BUCURIA LECTURII... Editată de Lidia Vianu; https://editura.mttlc.ro/antologie-critici.html; semnal, sumar, autori, scriitori, opere

                                              Nevoia de confirmare…

 

 

Voi începe prin a mulţumi tuturor celor care au trimis un eseu pentru această Antologie a Criticii de Întâmpinare — prima în România, din câte ştiu eu.

De la bun început am încercat să mă înţeleg eu pe mine: de ce ideea unei astfel de cărţi? Ce urmăreşte ea? Ar trebui să fac din ea o carte bilingvă, adică să traduc tot în limba engleză? Este oare îngăduit să fac o ierarhizare? Unde duce drumul acesta migălos şi confuz, pentru început?

Nu se pune problema de ierarhizare, de comparaţie, sau de traducere. Mi-am dat seama în vreme ce citeam volumul întreg, după ce am pus textele cap la cap şi am redactat. Înainte de toate, m-am bucurat că avem atâţia filologi generoşi, într-o vreme când ne sufocă limbajul studiilor culturale. Mai rău de atât nici că se putea face literaturii — să ucidem plăcerea lecturii, înlocuind-o cu fandoseli de toate felurile, mai puţin dorinţa de a citi.

Concluzia mea a fost aceasta: vreau să pun la dispoziţia masteranzilor mei [care se specializează în traducere literară] un model: cum să scrie despre o carte [uneori cum să nu scrie, şi am inclus această categorie cu bună ştiinţă].

Poate mă înşel, poate nu mai sunt în pas cu tânăra generaţie, dar, pentru mine, literatura contemporană are nevoie să fie prezentată şi lăudată. Îmi dau seama că nu se mai citeşte la fel de mult ca în secolul XX. Am, pe de altă parte, convingerea că BUCURIA LECTURII nu poate să moară.

Un manual care arată câtă bucurie aduce o carte criticului-cititor mi s-a părut calea cea mai eficientă. Scriitorul lansează o carte. Dacă ea este citită, scriitorul va continua să scrie, iar cititorii vor afla, dintr-o cronică sau alta, despre cartea în chestiune. Cu un pic de noroc, se vor apuca să o şi citească.

I-am spus prietenei mele de o viaţă, Monica Pillat, cu maximă onestitate, atunci când mi-a scris că i-a plăcut cartea mea cea mai recentă:

„Ştiu că tu mă crezi dacă îţi spun că nu am deloc încredere în ceea ce scriu eu…”

Replica ei a luminat peisajul definitiv:

„Ai, ca noi toți, nevoie de o confirmare, pe care eu sunt fericită să ț i-o dau din toată inima.”

Exact acest lucru îmi doresc să îl fac şi eu cu toţi cei incluşi în aceste pagini. Le dau de ştire că cineva îi vede, îi citeşte şi se apropie de sufletul lor cu emoţie.

P.S. Avem bucuria de a publica aici şi un eseu minunat despre întâlnirea lui Gheorghe Grigurcu cu Lucian Blaga. Nu pot să nu îi mulţumesc încă o dată. Ce lucru extraordinar, să găseşti un critic literar atât de profund, atât de sensibil şi atât de modest, cu toate că valoarea lui este inegalabilă.

 

Lidia Vianu

 

 

Lecturi libere pe sit-ul editurii.

https://editura.mttlc.ro/antologie-critici.html