Caiete Cioran 2019, un eveniment cu impact în cultura română
În anul 2019 a avut loc cea de XXV-a ediție a Colocviului Internațional „Emil Cioran”. Evenimentul s-a petrecut între 10-12 aprilie 2019 și s-a materializat în cartea Caiete Cioran –Ediția 2019 -, având pe doamna Anca Sîrghie în calitate de coordonator (Editura D*A*S*, 2020).*
Există evenimente importante în viața cetății, ele marchează timpurile. Există personalități care stau în spatele acestora. Colocviile Cioran de la Sibiu reprezentă un reper cultural evident. Comunicările, valoroase și interesante, de altfel, au stat în centrul activității de la Rășinari (Sibiu), locul unde s-a născut marele român Emil Cioran.
Cartea, una cu impact asupra cititorului, reflectă fenomenul Cioran. Sunt publicate studii de istorie literară, eseuri, reportaje, interviuri, recenzii, plus anexe privitoare la programul colocviului, ecouri asupra evenimentului și câteva fotografii în legătură cu întreaga activitate referitoare la evenimentele din acele zile.
Temele abordate sunt complexe. Plecând de la corespondența lui Cioran cu apropiații săi, caietele abordează situația școlară și activitatea înainte de plecarea din România, activitatea de jurnalist și scriitor, relațiile sale cu personalități importante precum Marin Sorescu sau Alina Diaconu. Un capitol aparate se distinge în textul dedicat iubirilor lui Cioran, mai ales față de Friedgard Thoma, mult mai tânără decât omul din Rășinari, apatridul din Paris. Eveniment petrecut între anii 1981-1989, făcut public în anul 2000, după moartea sa.
În Cuvântul lămuritor scriitoarea și omul de cultură Anca Sîrghie explică de ce titlul Caiete, respectiv se exprimă legătura cu viața și activitatea marelui filozof, om de cultură vastă și personalitate importantă, nu numai pentru români, ci și pentru cultura europeană. De la „Cahiers Emil Cioran” la Caietele Cioran 2019, un pas firesc.
Totuși, trebuie remarcat studiul privitor la pasiunea pentru filozofie a lui Cioran, un studiu relevant, care pune în lumină noutatea gândirii acestuia, șocul asupra instituțiilor filozofice.
Cu alte cuvinte, Caietele abordează lumea lui Cioran din mai multe perspective. Sunt analizate colocviul în sine, oamenii care au marcat manifestarea din anul 2019, personalitatea omului Cioran din diverse puncte de vedere: cultural, filozofic, religios, social, partener de familie, scriitorul vizionar etc. În concluzie, o personalitate complexă care a marcat secolul al XX-lea.
Un eveniment special al colocviului a fost prezența scriitoarei Alina Diaconu (Argentina), ea a lansat cartea Dragă Cioran (Cronica unei prietenii), sub semnal editorial. Dânsa l-a cunoscut personal pe marele filozof și a punctat evenimentele importante din viața acestuia, așa cum le-a aflat din sursă directă și din contactele amicale realizate cu el de-a lungul timpului. Recenziile arată atmosfera în care a trăit la Paris cel plecat din România.
Cioran mărturisea, după cum rezultă din cartea doamnei Diaconu:
„Sunt apatrid, acesta este visul meu de-o viață: să nu fiu nimic. E un sentiment de libertate extraordinar. Sunt un cetățean care trăiește în Franța, dar nu sunt francez. Administrativ sunt <<apatrid>> și-mi place pentru că este în consens cu ideile mele. Francezii mă consideră francez fiindcă scriu în franceză și ei sunt foarte mândri când un scriitor străin scrie în franceză. Pentru francezi, patria esențială este franceza, și de asta îmi place Franța. Au cultul limbii, iar asta nu există nicăieri altundeva” (p.38).
De remarcat și dialogul purtat de Anca Sârghie cu Alina Diaconu, unul lămuritor pentru cronica unei prietenii, pentru cultul prieteniei profunde, atât de rar, la scriitori și oameni de cultură. Dialogul subliniază trăirile omului Cioran, fereastră spre ființă.
După cum mărturisea doamna Alina Diaconu, omul Cioran era deschis și deschidea perspectivele în sensul că, în lumea de azi, omul este captiv, subjugat până la hărțuire de relațiile sociale și că bomba nucleară este o consecință a dramei umane: omul se autodistruge de la Creație. Un rezultat logic al destinului omenesc; apoi concluzionează, cu durere în suflet, ce înseamnă „porcăriile istoriei”, capcanele și eșecul civilizației. Tabloul făcut lumii occidentale este pertinent, Europa fiind epuizată, iar vitalitatea în istorie se va manifesta în țările din America de Sud sau în Estul Europei sau în alte zone ale lumii.
Un text spontan și sentimental este prezentat de Genoveva Preda, analizând iubirea dintre filozoful disperării și partenera sa de viață Simone Boué. Și trebui să notăm că iubirile secrete ale gânditorului definesc omul: a avut ca parteneră de viață pe Simone Boué, o femeie cu un destin discret și tainic, ea a transcris la mașina de scris, cu un devotament aproape mistic, opera lui Cioran. Doamna Preda reține și câteva citate din Caietele dactilografiate de Simone. El scria: „Sunt sigur că dacă m-aș rupe de lume complet, tot n-aș putea uita femeia” (p. 218).
Un studiu destul de amplu și pertinent asupra cărții doamnei Alina Diaconu, dedicat scriitorului-filozof Cioran, în face domnul Ștefan Dumitrescu, un electrizant elogiu făcut marilor scriitori români și universali, Emil Cioran și Alina Diaconu. Există fraze care punctează prietenia spirituală dintre cei doi, ideile înalte prin care demonstrează că avem în față un profet al timpului și o scriitoare capabilă să extragă din istorie tablourile care pun în evidență adevărul necesar, cel dureros de real. Sunt perspective inedite și originale deschise în filozofia și literatura universală.
Un capitol aparte referitor la fenomenul Cioran este cel dedicat filozofiei și solid susținut de domnul Vlad Bilevsky. Dânsul arată că marele gânditor se considera „filozof de bulevard”, o metaforă profundă. Filozofia este coborâtă din sistem în preajma ființei, înlăuntrul ei. Plecând de la ideea că acesta ar putea fi încadrat în curentul existențialist, pendulând între literatură și filozofie. Concepția de viață s-a materializat, la început, în cartea Pe culmile disperării (1934). Se pot decela și aspecte ale filozofiei absurdului în gândirea lui. Pentru Cioran cunoașterea autentică există doar prin suferință, iată o idee care sparge tiparele și se pliază și pe doctrina creștină (Evrei 5:8). El se depărtează de filozofia clasică, accentuează o „filozofie a trăirii”, iar ideea fundamentală este „conștiința ca fatalitate”. Deși se neagă filozofia, chiar această negare este un nou tip filozofie, centrată pe ființa limitată a omului. De remarcat teroarea sistemului asupra ființei, eliberarea se petrece prin scris și revelație. Cităm: „o civilizație începe să decadă din clipa când Viața îi devine singura obsesie. (…) Nu există creație fără resursele <<sentimentului>>, care sunt limitate; totuși, pentru cel ce le simte doar bogăția, ele par de nesecătuit; această iluzie produce istoria” (p.155).
Prin gândirea sa, Cioran se apropie, scrie domnul Bilevsky, de marii filozofi ai istoriei, Spengler și Toynbee. Avem, deci, o filozofie de altă natură decât cea de până la el.
Domnul Daniel Ioniță (Sydney, Australia) subliniază popularitatea crescândă a studiilor despre Emil Cioran în mediile academice din occident, filozoful descoperă că problemele omenirii se datorează naturii umane, nu sistemelor sociale sau ideologiilor de orice fel. Idee care este congruentă cu firul roșu din Biblie.
De punctat marile slăbiciuni ale filozofului, Alinia Diaconu, în eseul Cioran și Argentina, scrie, cu uimire, că acesta iubea tangoului într-un mod aparte: „Tangoul este unul dintre puținele muzici pe care încă le găsesc tolerabile. Îl definesc ca fiind cea mai extraordinară mixtură între metafizică și bordel” (p.79).
Poetul Marin Sorescu a fost și el izbit de întâlnirea cu scriitorul Cioran (Ada Stuparu, Emil Cioran - Întâlniri cu Marin Sorescu, pp. 86-96), fiecare clipă întâmplată atunci a avut ecouri în lumea liricii sale. El remarca, amuzat, că Emil Cioran i-a cerut să-i ducă prietenului său din București, Petre Țuțea, o pereche de pantofi enormi. Pe de altă parte poetul puncta, în articolele sale din revista „Ramuri” (1985), următoarele: „Omul acesta modest, având toate datele nou-starului literar, cu părul țepos și ochi pătrunzători, care niciodată nu-ți vorbește de el și te încurajează în proiectele sale, cu o hâtră umilință, ce te face să crezi că el încă n-a debutat, că mâzgălește niște ciorne pe care are de gând să le prezinte cândva unui editor obscur, este într-adevăr o mare personalitate” (p. 92).
În alte pagini descoperim o călătorie prin labirintul vieții, sub semnul „clepsidrei amintirilor”, cu Eleonora Cioran, soția lui Aurel Cioran, fratele marelui filozof, amintiri care au greutatea lor, arătând miracolul păstrării relațiilor de familie, după cum rezultă din dialogul cu doamna Anca Sîrghie. Într-unul din răspunsurile acordate, ea sublinia că Aurel Cioran i-a lăsat lui Gabriel Liiceanu, prin testament, ca drepturile de autor pentru cărțile scrise de Emil, să fie folosite de Liiceanu pentru a stimula studenții străluciți. Liiceanu nu a dat niciodată un raport legat de acest aspect; la întrebările puse a replicat: „Nu trebuie să dau socoteală nimănui”.
Un raport asupra Colocviilor de la Rășinari este făcut de domnul Mihai Posada (Sibiu), dânsul punctând evenimentele petrecute și atmosfera în care s-au desfășurat, cu eleganță și precizie, rezultând o fotografie a zilelor luminoase din anul 2019.
Din Caiete rezultă efortul deosebit depus de doamna Anca Sîrghie care, în Cuvânt lămuritor, face istoria colocviilor și prezintă efortul depus de oficialități, instituții, oameni de cultură din România pentru a le putea realiza de-a lungul timpului, începând cu luna aprilie 1991. Această istorie merită reținută ca parte pertinentă a istoriei culturii române. Un punct forte în lumea de astăzi. Dânsa subliniază cu eleganță: „Scopul unui atare demers este îndemnarea cititorilor la o lectură aprofundată în continuitate viitoare, spre apropierea generațiilor tinere ale prezentului de universul gândirii lui Emil Cioran. Aceasta, pentru că rășinăreanul lumit este, mai presus de toate, un scriitor al tinerilor” (p. 13).
Achiesăm la această idee și mai notăm un citat din filozoful-scriitor: „Din fire sunt vorbăreț, dar tot ce am mai bun în mine datorez tăcerii” (Text evidențiat de doamna Genoveva Preda, p. 219).
Constantin Stancu
*Caiete Cioran – Ediția 2019 -, Coordonator Anca Sîrghie, 367 pagini, Sibiu, Editura D*A*S*, 2020.
**Persoane implicate în proiect: Anca Sîrghie, Rodica Brad, Marin Diaconu, Mihai Posada, Alina Diaconu, Ada Stuparu, Ion Dur, Doina Constantinescu, Radu Petrescu-Muscel, Vlad Bilevky, Aureliu Goci, Gheorghe Apetroe, Daniel Ioniță, Paula Romanescu, Claudia Voiculescu, Genoveva Preda, Dana Anadan, Mihai Posada, Constantin Stancu, Ștefan Dumitrescu, Adrian Dinu Rachieru, actrița Lerida Buchholzer, primar dl. Bogdan Bucur, Horea Pătrașcu – student, scriitorul Gheorghe Răducan etc.
Instituții implicate: Primăria comunei Rășinari, Asociația „Rășinari – Confluențe Europene”, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Sibiu, Liga culturală „România-Franța”…, Teatrul „Aureliu Manea”, Turda, Asociația „Become”, Sibiu, Biserica „Sfânta Paraschiva” din Rășinari, artiști, muzeografi, funcționari etc.
În revista „Ardealul literar”, nr. 3-4/2020/ Mariana Pândaru- Bârgău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu