Mi-a rămas doar atât:
să-mbrac umila cămaşă a poemului,
să caut capătul firului din care a fost ţesută,
începutul acela alb, luminos,
aflat în cealaltă parte a vieţii,
acolo unde este o floare de sânge,
strivită de strigătele călăului,
cu trupul moale de timp în ruină…
