Eugen Dorcescu, Psalmul 2 (Biblice)

2

1. De ce se-aţâţă neamurile oare

Şi poartă-n cuget doar deşertăciuni ?

2. O, împăraţi şi domnitori nebuni !

Ţin sfat. Cu Domnul vor să se măsoare,

Cu Unsul Său, spunându-şi : „Este frânt

3. Oricare lanţ, oricare legământ”.

4. Surâde Cel ce-n ceruri locuieşte.

Îşi bate Domnul joc de zarva lor.

5. Şi, în mânia Lui, îngrozitor,

Cutremurându-i, astfel le vorbeşte :

6. „Pe Împăratul Meu l-am uns chiar Eu

Peste Sion”. Iar Unsul zice : „Iată,

7. Vestesc decretul Său în lumea toată”.

Căci zis-a Domnul : „Tu eşti Fiul Meu !

Azi Ţi-am dat viaţă, astăzi Te-am născut.

8. Pământuri şi popoare Te aşteaptă.

Toiag de fier ţinând în mâna dreaptă,

9. Le vei sfărâma ca pe un vas de lut”.

10. Deci, rege, tu, fii înţelept şi blând !

Şi tu, judecător, fii învăţat !

11. Pe Domnul să-L slujiţi neîncetat

Şi să gustaţi plăcerea tremurând.

12. Cinstire daţi-I Fiului. Acel

Ce poate într-o clipă să vă piardă.

Mânia Lui e-o arzătoare joardă

Şi fericiţi sunt cei ce cred în El.

Eugen Dorcescu

Fragment din Biblice