Întoarcerea acasă și premierea
După terminarea războiului, Jerome, întors în Anglia
din Franţa puternic marcat şi traumatizat de ororile conflagraţiei mondiale, a
trebuit să suporte şi profundul şoc psihologic datorat morţii fiicei sale
vitrege la care a ţinut foarte mult, Elsie, aceasta decedând în anul 1921, la
numai 38 de ani.
…După
îndelungate şi numeroase peregrinări, nu cred că ar fi lipsită de logică
afirmaţia conform căreia întoarcerea în localitatea de baştină – fără să fim
superstiţioşi – ca fiind un presentiment al morții, o variantă sinistră a instinctului de conservare. Dar
această întâmplare poate fi interpretată şi pur și simplu ca o farsă a destinului, faptul că, la 17 februarie
1927, Jerome s-a întors acasă la Belsize și
a participat la o recepție dată în cinstea lui
de către Primăria din Walsall. Cu această ocazie, lui Jerome i s-a acordat de
către Primărie titlul de Freeman a
Borough of Walsall (Cetățean
liber al orașului Walsall), ceremonia
fiind urmată de o cină festivă la care, în spiciul
său, Jerome a spus între altele: „Aceasta este pentru mine o înnobilare. Înțeleg că această conferire este un semn
cavaleresc al Primăriei din Walsall, și
voi fi mereu mândru de pintenii mei.”
După
aceea, el i-a scris primarului din Walsall cât de mult l-a marcat întreaga
ceremonie.
Oarecum
legat de respectiva întâmplare, mai trebuie adăugat că, pe un perete al casei
în care s-a născut Jerome – transformată în muzeu, a fost amplasată o tăbliţă
cu o inscripție referitoare la Jerome
K. Jerome, ca un semn de aducere aminte pentru generațiile de locuitori, dar și pentru vizitatorii străini.
Şi
încă:
Rezultă
din toate informaţiile pe care le am la îndemână că Jerome a călătorit destul
de mult, dovadă fiind, înainte de toate, excursia sa în Germania (1898), prin
zona Pădurea neagră, în urma căreia a
scris romanul Three Men on the Bummel (1900, Trei pe două biciclete),
care este considerat drept o continuare la romanul său de mare succes: Three men in boat (to say of the dog), în traducerea cea mai corectă,
realizată în româneşte de Leon Leviţchi, respectiv: Trei într-o barcă (fără a mai socoti şi câinele). Însă, mai trebuie
adăugat că, în afară de Germania, Jerome a mai fost şi în Norvegia și Rusia. De asemenea, prin 1907, după
publicarea romanului autobiografic de succes, în 1902, Paul Kelver, Jerome a făcut un drum şi în Statele Unite ale
Americii.
După
toate-acestea, se simţea discret, dar destul de ferm, prin toate canalele de
comunicare, sau, generalizând, prin atmosferă, plutea ameninţarea unui război…
Astfel, în anii 1904-1905, are loc războiul ruso-japonez; în România, are lo0c
Răscoala de la 1907, unde au fost ucişi 11. 000 de ţărani; în 1914, sârbul Gavrilo
Princip îl asasinează pe arhiducele Franz Ferdinand la Sarajevo, eveniment care
va duce la declanşarea primului Război Mondial… Referitor la această perioadă,
am pomenit mai înainte despre înrolarea şi participarea lui Jerome la război…
Din luna februarie a anului 1927, respectiv, după
publicarea romanului autobiografic My
Life and Times Jerome K. Jerome, se retrage oarecum din viaţa publică,
petrecându-şi cea mai mare parte din ultimele zile de viață la ferma proprie din Ewelme, aflată în apropiere de Wallingford.
Moartea sa a survenit în urma unui accident vascular
cerebral și o hemoragie
cerebrală, în Northampton, Anglia, pe data de 14 iunie 1927, la vârsta de 68 de
ani. Decesul s-a petrecut în timp ce era internat la General
Hospital și după ce a suferit mai
multe accidente vasculare cerebrale.
În
urma decesului, Jerome a fost incinerat
la Golders Green, Middlesex, în ziua de 17 iunie, iar cenușa lui a fost îngropată la St Mary Church, Ewelme și Oxfordshire alături de soția sa, sora și fiica vitregă
a fost îngropat la Biserica St Mary, Ewelme, Oxfordshire alături de soția sa, sora și fiica vitregă…
În legătură cu decesul scriitorului, există și este acceptată varianta oficială că acesta ar fi murit ca urmare a unui
accident petrecut în timpul turului de automobile al Angliei desfășurat în 1927. Mai concret: în iunie 1927, într-un turneu automobilistic
de la Devon la Londra via Cheltenham și Northampton,
Jerome a suferit un accident vascular cerebral paralitic și o hemoragie cerebrală. Ca urmare a respectivului accident, el este
internat la Spitalul General din Northampton cu două săptămâni înainte de a
muri, la 14 iunie. Un muzeu dedicat vieții sale și activităţii sale, există acum la casa în care s-a născut marele
scriitor, în Walsall.
Şi încă un amănunt: după 11 ani de la moartea lui Jerome K.
Jerome, la 29 octombrie 1938, a încetat din viață și soția sa Georgina Elizabeth Henrietta
Stanley Marris. Atât ea, cât și
Ettie, Elsie și sora lui, Blandina,
având mormintele alături de cel al lui Jerome.
…Evident, şi o recunosc până şi criticii literari,
Jerome K. Jerome a
rămas peste ani celebru în primul rând ca autor al capodoperei sale
supraîncărcată de umor „Trei bărbați într-o barcă”, roman care, într-un
timp record a făcut din Jerome unul
dintre cei mai populari autori din Anglia acelor ani, dar şi în străinătate.
Această clasificare nu a fost decât consecinţa uriaşelor vânzări
ale volumului, situaţie de-a dreptul inexplicabilă pentru teoria, critica şi
istoria literară care, niciodată şi niciunde
nu a fost sinceră în aprecieri corecte în ceea ce priveşte literatura
satirico-umoristică. Acest succes, a şi dus la o anume exasperare
constatându-se discrepanţa dintre părerea lor moderată şi tirajele enorme
pentru acea vreme. Repet: discrepanţa dintre judecata literară și bucuria cititorilor niciodată până atunci nu a fost atât de mare. Adică
era pur şi simplu greu de crezut că un autor, abia în jurul vârstei de 30 de
ani să aibă un asemenea succes de public, alături de contemporanii J. M. Barrie
sau/și George Bernard Shaw. Astfel,
ca o măsură de prevedere, în următorii ani, şi chiar decenii, scrierile lui
Jerome au fost privite şi comentate mai degrabă cu reticenţă decât cu realism,
însuşi autorul constatând la un moment dat, ca o reflecţie amară, deşi glumind:
„La urma urmelor, am fost acela mai
abuzat autor din Anglia.” Glumind, am spune că doar un umor de calitate
superioară a rezistat prin timp făcându-ne să râdem şi după trecerea a 130 de
ani… Aceasta în condiţiile în care romanul Trei
într-o barcă… a fost considerat de critici o suită de însăilări lipsite de
umor, în acelaşi fel fiind analizate şi comentate şi Gândurile trândave… – de fapt, o colecţie de nişte eseuri doar
ici-colo amuzante.
Sursa: Dumitru Hurubă
