„Lucian Blaga – valori actuale”, ediția I, înscris în CAEJ 2020, nr. 37, organizat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu

Dragi colegi,

Avem deosebita bucurie de a vă invita să participați la Proiectul educațional județean „Lucian Blaga – valori actuale”, ediția I, înscris în CAEJ 2020, nr. 37, organizat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu.  Deoarece intentionam ca, de anul viitor, sa derulam proiectul la nivel regional, apoi national, va asteptam cu drag sa deveniti partenerii nostri!

Proiectul cuprinde trei activități deosebite și anume:

 1. Simpozion interdisciplinar „Dezvoltarea competențelor de literație ale elevilor” la care pot participa profesori și bibliotecari din școlile înscrise în proiect; perioada de înscriere este: 13.01.2020 – 28.02.2020, prin completarea fișei atașate, apoi scanarea și expedierea ei prin e-mail, la adresa: marcelaciobanuc@yahoo.com. Simpozionul îi invită, pe toți cei interesați, la un schimb de idei și de experiență privind demersul educativ centrat pe descoperirea unor metode și strategii care să îi motiveze pe elevi să citească și să-și valorifice aptitudinile creative. Lucrările științifice ale participanților vor fi publicate într-o revistă cu ISSN (în format electronic). Vă rugăm să le expediați pe adresa de email: marcelaciobanuc@yahoo.com. Responsabili secțiune: prof. dr. Ciobănuc Marcela, prof. dr. Lorinczi (Pănăzan) Maria-Daniela. Termenul limită de expediere a fișei de înscriere și a lucrării: 28 februarie 2020.

Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă.

          2. CONCURSUL DE INTERPRETARE  ȘI ANALIZĂ CRITICĂ „Dialoguri  între generații”:  

I. Analiză literară: gimnaziu (clasele V-VIII)

II. Interpretare critică: liceu (clasele IX-XII)

***Se va alege pentru interpretare câte o poezie din lirica autorilor: Liliana Ursu (una dintre poeziile recomandate: Povestire în oglindă, Strada Balanței, Piața Mare, Piața Mică, Lecția de poezie, Podul Minciunilor, Piața Aurarilor, În copilărie eram milionară în clipe și în secunde, Pe când trăiam în miezul unei rodii, Odă Bibliotecii din volumele Loc ferit și Fericita lumină) și Lucian Blaga (una dintre poeziile recomandate: Trei fețe, Izvorul nopții, Liniște, Sufletul satului, Vară, Amurg de toamnă, Paradis în destrămare, Lumina de ieri, Cântec pentru anul 2000, Biografie).  Poeziile sunt anexate.

Înscrierea se realizează în perioada 01. 02.2020 – 16. 03. 2020, prin completarea fișei de înscriere, apoi scanarea și expedierea ei prin e-mail, la adresele: danielapanazan@yahoo.com, marcelaciobanuc@yahoo.com. 

Responsabili secțiune: prof. dr. Lorinczi (Pănăzan) Maria-Daniela, prof. dr. Ciobănuc Marcela.

Termenul limită de expediere a lucrării: 16 martie 2020. Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă.

 3. CONCURSUL „Citește cu mine!”

I. Scriere creativă – clasele V – VI: ”Țesătorii de povești” (cu participare indirectă) – elevii vor continua un text / fragment ales de către organizatori. După înscrierea în concurs, îndrumătorii elevilor vor primi textul-ancoră  la care se vor raporta participanții.

            II. Scriere creativă – clasele VII – VIII: ”Cabaretul cuvintelor” (cu participare indirectă) – elevii vor scrie un text literar pe o temă stabilită de organizatori.

            III. Scriere reflexivă – clasele IX – XII (cu participare indirectă) - elevii vor realiza o recenzie a unei cărți citite dintr-o bibliografie indicată, în prealabil, de către organizatori.

Responsabili: prof. dr. Ciobănuc Marcela, prof. dr. Bedreagă Ana Maria, prof. dr. Federeac Rita. Termenul limită de expediere a lucrării: 22 mai 2020. Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă. VOM REVENI CU PRECIZĂRI SUPLIMENTARE!

Vă așteptăm cu drag să participați la activitățile proiectului derulat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu!

 Organizatorii

Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă.

 3. CONCURSUL „Citește cu mine!”

I. Scriere creativă – clasele V – VI: ”Țesătorii de povești” (cu participare indirectă) – elevii vor continua un text / fragment ales de către organizatori. După înscrierea în concurs, îndrumătorii elevilor vor primi textul-ancoră  la care se vor raporta participanții.

            II. Scriere creativă – clasele VII – VIII: ”Cabaretul cuvintelor” (cu participare indirectă) – elevii vor scrie un text literar pe o temă stabilită de organizatori.

            III. Scriere reflexivă – clasele IX – XII (cu participare indirectă) - elevii vor realiza o recenzie a unei cărți citite dintr-o bibliografie indicată, în prealabil, de către organizatori.

Responsabili: prof. dr. Ciobănuc Marcela, prof. dr. Bedreagă Ana Maria, prof. dr. Federeac Rita. Termenul limită de expediere a lucrării: 22 mai 2020. Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă. VOM REVENI CU PRECIZĂRI SUPLIMENTARE!

Vă așteptăm cu drag să participați la activitățile proiectului derulat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu!

 Organizatorii

Lucian Blaga– POEZII

Trei feţe

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"

Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Liniște

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăită.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Vară

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi âin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

Paradis în destrămare

Portarul înaripat mai ţine întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor
serafimi cu păr nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză găleţile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ţie,
păianjeni mulţi au umplut apa vie,
odată vor putrezi şi îngerii sub glie,
ţărâna va seca poveştile
din trupul trist.

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

Cântec pentru anul 2000

Vulturul ce roteşte sus
va fi atunci de mult apus.

Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi şi atunci.

Mai aminţi-mă-vă un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?

Nu cred să mă vestească cineva
căci basmul ar începe-aşa:

Pe-aici umblă şi el şi se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.

Biografie

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.

LILIANA URSU - POEZII

Pe când trăiam în miezul unei rodii

demult,

pe când trăiam în miezul unei rodii,

am auzit un copil plângând

și ca să-l mângâi

m-am prefăcut în cuvinte fericite

și din sămânță m-am preschimbat

în zefir, în minge colorată,

în scoici sidefate, în stol de lebede

și în bomboane de ciocolată.

Odă Bibliotecii

azi noapte în vis am scris

tot domul bibliotecii naționale.

ca pe un brad de Crăciun l-am împodobit

cu poeme

despre o fată din Levant,

despre orașele invizibile din sângele ei,

despre cum scriu berzele cerul

numai deasupra bibliotecilor,

despre uimire și splendoare

și despre mireasma florii de vanilie.

am scris și despre chei fericite

și despre ferestre ce dau spre oceane,

și despre o dragoste ca un concert baroc

cu Veneția la picioare

și despre stâlpul îngerilor

care mai ține lumea și rugăciunea vie

am scris și am scris

poeme de trecut viața pe furtună și senin

până ce în fiece inimă se deschidea o carte...

(din volumul „Fericita lumină”, Editura Baroque Books & Arts, București, 2019)

Piaţa Aurarilor

Cum stăruie zorile, curioase, la geamurile lor.

breaslă magică, poeţii şi aurarii!

în atelierele scunde din turn distilează fulgii de nea,

câmpul cu fragede viorele şi aroma câtorva şoapte.

Ale cui?

Ale cui?

Ale zeiţei cu pasul uşor,

ale fotografului sau vânătorului

pe când se pregătesc pentru iubire.

Urmează apoi şlefuirea metalului până la orbire,

până la pierderea minţilor, uneori.

La uşa lor creşte un ied şi viaţa,

viaţa care-i împinge în râul cel repede

cu lostriţa fulgerând ca o amintire visătoarea carne

şi cireşii încărcaţi de promisiuni pe maluri,

cireşele la care nu ajung niciodată.

Cum stăruie întunericul la geamurile lor

pe când breslaşii cu un sâmbure luminos

momesc realul.

Şi iedul adoarme pe un nor...

În copilărie eram milionară în clipe şi secole

Am visat-o pe mama,

tânără, la mare, părul şi mâinile

îi miroseau mereu a zambile

iar rochia a pădure în mai

și a pâine caldă.

Acum e februarie şi eu încep să semăn tot mai mult cu

mama.

Şi mă gândesc la toate poemele pe care le-am scris,

toate îşi au începutul în acea dimineaţă fabuloasă

a iernilor mele,

ca o fragă pe limbă

când mama venea să mă trezească.

Tainică îi era aplecarea peste somnorosul meu chip.

„Vino să-ţi arăt ceva ce n-ai mai văzut."

Şi mă ducea la fereastră

iar eu îmi ţineam respiraţia de atâta emoţie şi aşteptare

„Vezi? Prima ninsoare. S-o ţii minte,

s-o păstrezi sub pleoape"

Ce dar fabulos, dulce mamă,

această primă lecţie despre uimire.

Despre bucurie,

despre tine.

Povestire în oglindă

vei crede că e zi, că-i vorba doar de frenezia măruntului

cuvânt fericire

şi ceaţa care ne ascunde ţinutul morilor şi al bufniţei

e chiar adevărată.

Palmele acestea acoperindu-ţi cu dragoste ochii le vei

confunda

cu eşarfa de mătase a zeului când îşi orbeşte muritorii,

gătindu-i pentru ţeluri mai înalte.

 Oho, câte cuvinte mari deja! Hai să le scurtăm cu câteva

întâmplări banale.

Vei crede, dar cine mai ştie ce vei mai crede atâta timp

cât inima stă să-ţi plesnească de iubire.

Fragii s-au copt pe pământul unde ai călcat

ultima oară!

Strada Balanţei

în oraşul de sub munte e o stradă

pe lângă care trece mereu grăbit

un pod.

în colţul dinspre lume

e o cârciumă, La pufoaica găurită.

În colţul opus e o casă mică

plină numai cu sertare

din care o bătrână scoate mereu

tot felul de bomboane şi plicuri cu rugăciuni

la Maica Domnului

pentru copiii din cartier.

La mijlocul străzii e un nuc uriaş

sub care se ascunde casa bunicilor

laolaltă cu o fântână şi cu un păr sălbatic,

atât de sălbatic încât în nopţile de iarnă

nechează

iar noi copiii ne legăm atunci săniile de el.

Mama ne povestea pe când culegea perele aurii

despre cum a zburat Zeppelin cu dirijabilul

deasupra oraşului nostru

sau despre primul ei vals cu tata

la Împăratul romanilor

şi cum guvernatorul ordona

ca străzile să fie luminate

„numai şi numai în nopţile fără de lună".

Într-o seară cu viscol mama

a scos dintr-o mănușă străveche.

o monedă argintie trecută din tată în fiu,

o monedă pe care scrie cu litere tot mai șterse:

„Doamne, îndură-te de noi!”

Piaţa Mare

Insomniaca privire

a caselor strânse

una în alta

precum păsările

în cuiburi

în noaptea

dinaintea

călătoriei lor

spre ţările calde.

Piaţa Mică

Un goblen

ţesut de un înger

într-o lungă

noapte

de iarnă.

Lecţia de poezie

m-a întrebat băiatul care scrie de la o vreme poezie:

„Cum să încep poemul?"

„aşa ca şi cum ai mângâia o pasăre cântătoare

pe care-ţi doreşti atât s-o atingi

şi nu vei putea."

„mie îmi ajunge cântecul ei, niciodată

nu aş atinge o pasăre cântătoare"

mi-a răspuns el, zâmbind timid.

„atunci ca şi cum ai mângâia spinarea unui câine,

câinele tău din copilărie

pe care şi acum îl visezi"

lecţia de poezie s-a terminat,

am închis fereastra cu vedere la cuvinte,

la portocaliile cuvinte,

la cele transparente precum apa cascadei Niagara

sau la cele ascunse în fânul şurei din Apold.

am încuiat camera plină cu caietele cu poezii

ale trubadurilor

dar şi ale băiatului care anunţa ora

în burgul cu turnurile scrise cu versuri

de pletele îndrăgostite ale apărătorilor oraşului

atunci când adia primăvara

şi trezea arinii şi Cibinul şi vioara îngerului.

lecţia de poezie abia începe

acum când am coborât pe strada „Spinarea Câinelui"

şi am zărit între pietrele ei lucioase

un fir de iarbă lunară, o agrafă de sidef şi un nor roz

precum gura pruncului

când rosteşte cuvântul mama. Cuvânt regină. Cuvânt ancoră. Cuvânt

ce-ţi face sete. Cuvânt ce-ţi face foame.

o foame de cuvinte-regi, de cuvinte-sclave,

de cuvinte-fulger şi de cuvinte-tunet.

o oază, o rază, o magnolie roză

cresc din mâinile Magilor

 şi ei cei trei

plecaţi stau în rugăciuni

în faţa Cuvântului întrupat.

„Numai aici Cuvântul veşnic rosteşte viaţa în suflet.

Numai aici, sufletul prinde viaţă şi răspunde în Cuvânt."

Meister Eckhart

Podul Minciunilor

Din cruci şi din roţi

îţi e trupul, pod bătrân,

ce nu legi două maluri.

Sub tine nicio apă nu tresare

Doar rondul de noapte,

şi înţeleptele bufniţe de pe spinarea câinelui

şi pietrele atotştiutoare

şi valpurgice ceţuri transilvane

îţi mai ştiu povestea adevărată.

Uneori, în nopţile cu lună plină,

se mai aud strigătele vrăjitoarelor

care au fost aruncate de pe zidurile

ce unindu-le tu mai mult le desparţi.

Vrăjitoarele mincinoase ale căror profeţii nu s-ar fi îndeplinit.

Umbre cu ghiocei în plete

se strigă cu nume străine pe Podul Minciunilor:

Brunhilde, Agatha, Ramona, Iris.

Cum le mai zornăie bănuţii ploii în buzunare

acoperind şoaptele lor de iubire.

Doar rugăciunea bătrânului călugăr

mai face să răsară soarele deasupra ta,

bătrâne pod,

și fetița mușcând din jimbla caldă

și copilul alergând în urma cercului de lemn

și umbra aripilor lor

unind cerul cu Sibiul

(din volumul Loc ferit, poeme alese, Editura Baroque Books & Arts, București, 2014)