Ion Pachia-Tatomirescu: DREPT-ZALMOXIANUL DONARES - COSMOGRAFIE

 

 

Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister),Cosmografie,ediţie, studiu introductiv, tabel cronologic, note şi traducere din limba latină în limba pelasgă > valahă (dacoromână), de prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, Timişoara-România, Editura Waldpress

(ISBN 978-606-614-239-7), 2019 (rezumat)

 

Alături de alţi conaţionali din „generaţia de aur“ – Niceta Remesianu (autorul imnului întregii Creştinătăţi, Pe Tine, Doamne, Te lăudăm… / Te, Deum, laudamus..., sfânt pelasg > valah înălţat la ceruri în anul 416 d. H., din scaunul episcopal de la Remesiana / Dacia Sud-Dunăreană), Laurenţiu de Novae (autor de celebre omilii între care şi Despre pocăinţă / De poenitentia, Despre milostenie / De eleemosyna etc., trecut la cele veşnice pe când se afla în scaunul episcopal de la Novae-Moesia / Dacia Sud-Dunăreană, în anul 418 d. H., după ce, la recomandarea epistolară a Papei Inocenţiu I, stârpeşte erezia fotinian-arienistă ivită în eparhia sa), Auxenţiu Durostoreanu (episcop în Dacia Sud-Dunăreană, la Durostor-Moesia, autor în anul 383 d. H. al Scrisorii despre credinţa, viaţa şi moartea lui Ulfila / Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae, mort în anul 420 d. H.), Fericitul Hieronim din Stridon-Dacia (traducătorul Bibliei, din ebraică în latină, între anii 390 şi 405 d. H., înălţat la cer în 30 septembrie 420 d. H.), Ioan Cassian (autor şi a 24 de celebre Convorbiri duhovniceşti / Collationes Sanctorum Patrum, sfânt pelasg > valah ce se odihneşte întru Domnul din 23 iulie 435 d. H.) ş. a. –, Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia, cunoscut, îndeosebi spaţiului imperial latinofon cu numele-i tălmăcit drept Aethicus Ister (aprox. 21 iunie 424 d. H. − 30 septembrie 499 d. H.) a reprezentat şi încă mai înrăzăreşte frumos – prin foarte valoroasa şi prin extraordinarul circuit al lucrării sale interdisciplinare / enciclopedice, Cosmografie, redactată în orizontul anului 466 d. H., imediat după încheierea „cincinalului de ocolire a Pământului doar pe mări şi oceane“ – nu numai zorile universalismului umanist, ci şi cultura / spiritualitatea Poporului Pelasg>Valah, un popor dintre cele mai mari ale Europei, şi, totodată, dintre cele mai vechi şi mai vitregite prin istoriile vânturate de imperiile acestei părţi de lume.

În cele 38 de secţiuni / capitole ale studiului introductiv,Drept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) –redescoperitor al Americiişireocolitor al Pământului între orizonturile anilor 461 şi 465 d.H.,am relevat mai întâi faptul că în Pelasgime > Valahime, (1) importantul hidronim, Donares >Dunăreeste totodată şi un ales onomastic, drept dovadă şi numele marelui filosof şi explorator din Dacia, şi apoi faptul că (2) familia acestuia făcea parte din categoria celor nobiliar-valahe, că (3) la nobiliarul domeniu valaho-dac / zalmoxian al părinţilor săi din Histria > Istria Daciei Dunăreano-Pontice – provincia Dynogaetia / Dinogeţia, căreia, după o vreme de la cucerirea Daciei Sud-Dunărene de către Imperiul Roman, i s-a schimbat numele în Scythia Minor („Mica Sciţie“), că la Histria > Istria s-a născut pe la solstiţiul de vară al anului 424 d. H. (potrivit „argumentelor interne“ din enciclopedica-i lucrare, Cosmografie), spre a se stinge după echinocţiul de toamnă, pe la 30 septembrie 499 d. H., că (4) tradiţional-pelasgu-i supranume al bunei faime,„Drept-Zalmoxianul“ / „Sfânt-Zalmoxianul“, tălmăcitu-i-s-a lumii latino-mediteraneene, fireşte, drept Aethicus, datorându-se în mare măsură şi Instituţiei Cogaionic-Sarmizegetusane a Cavalerilor Zalmoxianismului care era respectată în popor, „sacralizată“, fiecare reprezentant fiind tratat, în timpul vieţii, ca rege-zeu-medic, ori, mai exact spus, ca rex histrianorum, iar postum,fiind heroizat / zeificat, după cum se relevă prin cele peste trei mii de reliefuri votive şi funerare din spaţiul Daciei lui Burebista şi Daciei lui Regalian şi că mulţi istorici – între care şi Manfred Oppermann – consideră heroizarea / zeificarea Cavalerului Zalmoxian drept expresia unui monoteism arhaic, specific spaţiului Pelasgo- > Valaho-Dac, că, incontestabil, (5) Drept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia (Aethicus Ister)este deNaţiune Pelasgo- > Valaho-Dacă, după cum certifică documentelele din epoca-i, că (6) Histria > Istria Daciei Dunăreano-Pontice din secolul Drept-Zalmoxianului Donares (Aethicus Ister), păstrează până în zilele noastre şi dovezile potrivit cărora, de la clădirile „cu potcoavă“ ale Înaltelor Şcoli de Cavaleri ai Zalmoxianismului s-a trecut la altarele „în semicerc“ ale bisericilor Creştinismului (Cosmic-Valah) de azi, că (7) alfabetul fonetic din 23 de litere folosit în Dacia − şi în lucrarea enciclopedică / interdisciplinară, Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) − este rodul multimilenar al înfăşurării semantic-sincretice a semnului din spaţiul spiritual al Daciei, începându-se de larupestrele, ori de laceramicelepictograme şi ideograme paleolitice şi neolitice „asamblate“, ori nu, „în mitotexte“, şi până la simboluri / litere etc. cu transmitere prin penultima unitate de text (Ut-768, infra) −

/ Alamon (1), / Becah (2), / Cathu (3), / Delfoy (4), / Efothu (5), / Fomethu (6), / Garfou (7), / Hethmu (8), / Iosithu (9), / Kaithu (10), / Lethfu (11), / Malathy (12), / Nabaleth (13), / Ozechi (14), / Chorizech (15), / Phythyrin (16), / Salathi (17), / Intalech (18), / Thothymos (19), / Azathot (20), / Reque (21), / Yrchoni (22) şi / Zothychin (23),

evident, cu „cheia sacră a numelor tuturor acestor litere aflându-se în cea de-a 19-a,

/ Thothymos (<Totu- „tot“ / „întregul“ + -mos / moş „moş“, „Soare-Moş“ = „Dumnezeul Daciei / Pelasgo- > Valaho-Dacilor“),

în pelasgă > valahă rostindu-se „totumosh“ / „totumoş“, prin respectarea semantismului celor două elemente formante (supra): „Totu[-i Soare-]Moş“, ceea ce, în ultimă instanţă semantică, trimite la învăţătura-nucleu din Zalmoxianism: Dumnezeu este Unu / Sacrul Întreg Cosmic unde, pură, sănătoasă, activ-făt-frumoasăparte (dintre toate celelalte, de la inimă / piatră şi până la Stea / Lună) trebuie să se releve prin făptuire întru nemurire fiecare Pelasgo->Valaho-Dac (indiscutabilă sacră parte-din-Dumnezeu-Unu[l] / Cosmic-Întreg).

În restul secţiunilor / capitolelor (8 − 38) din studiul introductiv se reconstituie / urmăreşte „pe tronsoane“ (precizându-se în mai fiecare titlu „jalonarea“, îndeosebi, „insulară“) cel mai vechi ocol al Pământului, „numai pe mări şi oceane“, o străveche înconjurare a Pământului înfăptuită pe „clasice corăbii cu pânze“ între orizonturile anilor 461 – 465 d. H., de cei 101 destoinici marinari Pelasgo->Valaho-Daci (veritabili „Nemuritor-Cogaionici Războinici“ / „Cavaleri ai Zalmoxianismului“), de sub diriguirea marelui explorator şi filosof, Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister): (9) Din Dacia Dunăreano-Pontică − urbea-port natal-donaresiană, Histria>Istria − pe la echinocţiul de primăvară, 20 martie 461 d. H., spre sud, laDacibuzes>Dacybuzes, de unde au luat-o la dreapta până-n tânăr-marele port, Constantinusa(Constantinopol / Istanbul); (10) Din Constantinusa>Istanbul şi până-n insula „Soarelui-Moş“ („Samos / Dumnezeu din Thracia“), Samo[s]t[h]rācia >Samothraki; (11) Din Samo[s]t[h]rācia>Samothrakişi până în Creta Pelasgă; (12) Din Creta Pelasgă şi până-n Sicilia / Siracuza, apoi, pe lângă Aetna / Ethna, spre a trece mai departe, printre Caribda şi Scila; (13) Pe lângă Insulele Eule / Vulcanice, printre Sardinia şi Corsica, până-n Massalia>Marsilia; (14) Din Massalia>Marsilia şi până-n Insulele Baleare, la Maiorica; (15) Din Insula Maiorica, printre Coloanele lui Hercule / Gibraltar şi până-n atlanticul port, Gādēs>Cadiz; (16) Din Gādēs>Cadiz, „tot la dreapta“, pe lângă ţărmul iberico-atlantic, cu scurte popasuri cercetătoare pe la promontorii, spre Hibernia / Irlanda; (17) Din Hibernia, spre nord, pe la arhipelagurile Orcadelor şi Bătătoritelor, până dincolo de insula Biza / Bjørnøya („Bear Island“), în veritabilul arhipelagBizae (sau Insulae Byssiōrum – „Insulele Batistelor-de-In“) / Svalbard (cunoscut prin vremurile evmezice şi sub numele de Thule, sau Tyle), de unde se face cale-ntoarsă la noua bază de încartiruire, dar „cu abatere“ pe la misterioasele insule ale nord-vestului apropiat-orcadic; (18) Din „halta“ Hiberniei, spre sud, cu celelalte două nave, la Canalul Mânecii şi-apoi la Marea Nordului, în misiune donaresiană de cercetare interdisciplinară a lanţului de insule din Magna Frisia / Fritsia>Friţia Mare; (19) Drept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) întreArhipelagul Orcadelor (Orkney Islands) şiInsulele Bătătorite / Betotirite (Shetland Islands) de pe la 25 / 28 octombrie 461 şi până pe la 20 martie 462 d. H.; (20) DinInsulele Bătătorite (ShetlandsIslands) şi până înInsulele Râparice (FaroeIslands) – cale maritim-donaresiană de 298 km; (21) Din Arhipelagul Rîparice / Rifaricae (Færøerne / Faroe Islands) şi până-n insulaRiakeon / Răcoanea (Islanda / Iceland); (22) „Redescoperirea“ celei mai mari dintre insulele din nordul Americii, Crisolita / Greenland, pe la 12 iunie 462 d. H.; (23) De la Inuiţii Crisolitei (din Nuuk) şi ai Insulei Baffin (din Pond Inlet), „pe un antic-arctic culoar interinsular navigabil“, pare-se („tot în vara celui de-al cincilea an“, sau anul trimiterii periodice a Solului Daciei la Dumnezeu, neapărat, „dus-întors“), şi până la Inuiţii din Paulatuuk-Inuvik; (24) Donaresienii înaintează pe lângă ţărmul arctic-alaskan, într-o verde lumină fascinantă, deHiarcă, adică deAuroră Boreală; (25) De la Eschimoşii din Pont Hope / Alaska şi până laChoriacii (Koriaks) din Chormacinata >Kamceatka (Kamchatka); (26) Drept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) cunoaşte poporul „poeziei senine / luminoase“ dinGadaronta / Japonia; (27) DinGadaronte (Japan Islands) şi până-nGuam>Choa[m], lângăAbyssus Magnus / Mariana Trench; (28) Între „marii vulcani“ din Insulele Filipine (Philippine Islands), laCalaopa<Calapan; (29) De laCalapan (Philippine Islands), în „Buricul Soarelui“ dinSirtinica de Sud (Java-Indonezia), la Tegal; (30) DinInsulele Sirtinice (Java şiSumatra) şi până înTaprobana (Sri Lanka); (31) Din Taprobana (Ceylon / Sri Lanka) şi până înTrabundia Minor / Rubra de la Marea Roşie (Socotra); (32) DinTrabundia Rubra / Minor (Socotra) şi până în insulaTrabundia Mare (Trabundia Magna / Madagascar), laMorondava („Dava Moronilor“); (33) Din Oceanul Indian (Oceanus Indicus / Aethiopicum Mare), de laMorondava (Trabundia Major / Madagascar), spreHisperia, până înCapul Bunei Speranţe (Hesperi Cornu), de laAtlanticus Oceanus; (34) În căutarea / cercetarea vulcanicelor dinHisperia / Hesperides Insulae, până în atlantica insulă, Sfânta Elena; (35) Trecând peste „atlanticul Ecuator“ şi înaintând prinarhipelagul de la Capul Verde al Africii, numit Hisperia / Hesperides Insulae; (36) Din Hisperia (Hesperides Insulae), printreInsulele Fericiţilor (Fortunates Insulae / Arhipelagul Canare), cu haltă laNinguaria / Tenerife, continuându-şi apoi calea atlantică până în „buza africană“ a Strâmtorii Gibraltar, laTingis >Tanger; (37) DinTingis>Tanger (Mauritania Tingitana / Marocco) şi până înAlexandria Egiptului; şi „ultimul tronson“ (38) DinAlexandria-Egipt şi pânăînDacia Ponto-Dunăreană, la Histria > Istria.

Potrivit argumentelor interne din enciclopedica / interdisciplinara-i lucrare, Cosmografie, întocmită după ocolul Pământului, în orizontul anului 466 d. H., Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) era deja autorul câtorva interesante „cărţi“ / „papirusuri“ în materna-i limbă pelasgă > valahă şi, probabil, traduse în limba latină oficială a Imperiului Roman, în următoarea ordine cronologică:

(1) Poeme / Carmina, îndeosebi odele la cele cinci elemente din fundamentele lumii: Aer, Apă, Foc, Lemn / Eter, Pământ, dintre anii 440 − 466 d. H.;

(2) Ogorul artelor şi meseriilor /Rure artium, din orizontul anului 460 d. H., Dacia Dunăreano-Pontică (Sciţia Minor), urbea-port, Histria > Istria (azi, comuna Istria, din judeţul Constanţa-România);

(3) Chestionare/ Quaestionarii, dinorizontul anului 460 d. H., Dacia Dunăreano-Pontică (Sciţia Minor), urbea-port, Histria > Istria (azi, comuna Istria, din judeţul Constanţa-România), lucrare cu caracter enciclopedic / interdisciplinar, poliglotă, mai mult ca sigur, cu traducere „şi la faţa locului“, între anii 461 – 465 d. H., în limbile materne ale celor chestionaţi din insulele / ţinuturile britanico-celto-germanice, făcându-se astfel (cu ajutorul celor din echipajul său / „discipolii săi“) anchetele interdisciplinare de teren

(termenul qu[a]estionarius, desemnând „probleme şi anchete / cercetări interdisciplinare de teren“, a fost creat de Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister, în orizontul anului 460 d. H., mai întâi în pelasga > valaha sa maternă prin derivare – chestion-<chestioane „problemă mare“ + activul sufix -ar –, adaptând apoi „nou-născutul cuvânt pelasg > valah“, chestionar, limbii latine imperiale: qu[a]estionarius);

(4) Catalogul-de-A-Ţinut-Locului-Buna-Ordine / Explicatus Cathalocus Conpescuit, „caiet / catalog cu însemnări din cărţi şi din călătorii“, dintre orizonturile anilor 461 şi 465 d. H., stând în temeiul celebrei sale lucrări enciclopedice (cf. Ut-762).

După ce face ocolul Pământului pe mări / oceane cu echipajul său de Cavaleri ai Zalmoxianismului, dintre orizonturile anilor 461 şi 465 d. H., Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) redactează − în orizontul anului 466 d. H. − enciclopedica / interdisciplinara-i lucrare, Cosmografie, structurându-şi materia în următoarea „decadă de aur“:

IDespre materia informă / De informe materia (Ut-6 − Ut-26 / cf. AethK-93, pp. 88 − 94);

II Despre însuşi bolovanul [de materie informă] şi despre dare de statuare / De ipsa massa ac statua (Ut-27  − Ut-27 / cf. AethK-93, pp. 94 − 117);

III Despre popoarele [Europei şi Asiei] de la Acvilon... / De gentibus[Eurōpae et Asiae]ad Aquilonem... / (Ut-132 / AethK-93, pp. 117 sq.);

IV Despre cunoaşterea popoarelor şi despre poziţia insulelor / De gentium peritia insularumque positione (Ut-134 − Ut-242 / AethK-93, pp. 118 − 141);

V Despre o cercetare de necunoscute nave... / De navibus ignotis indagatione... (Ut-255 − Ut-289 / AethK-93, pp. 144 − 150);

VI Despre insulele popoarelor şi ale multor măiestrii / De insulis gentium plurimarumque artium (Ut-305 − Ut-380 / AethK-93, pp. 154 − 167);

VIIDespre chestiuni / plângeri pe care altă scriere nu le face cunoscute / De questionibus que alia scriptura non narrat(Ut-382 − Ut-695 / AethK-93, pp. 167 − 229);

VIIIDespre Urbeaîntemeiată [Roma] şi, după aceea, despre cele privitoare la popoare orientale şi din ţinuturile meridionale / De Orbe > Urbe [Roma] conditaet postmodum orientalium ac loca meridiana (Ut-696 − Ut-760 / AethK-93, pp. 229 − 242);

IX Despre suflul vânturilor şi a apelor dinamică / De flatu ventorum et aquarum motione(Ut-763 / AethK-93, p. 242 sq.); şi

X Despre Pământ şi goana la vale a apelor, sau despre vâna apelor (pânza freatică) / De Terra et aquarum decursu vel venis aquarum(Ut-764 − Ut-766 / AethK-93, p. 243).

În seama eşantioanelor poetice „dintre cele zece de mai sus“ rezidă armonizarea în decadă de aur a părţilor / secţiunilor (capitolelor / subcapitolelor) dintr-al enciclopediei întreg, mai exact spus, „nuntirea“ celor cinci perechi de bucle („buclă urcătoare“ şi „buclă descendentă“) de la toată spirala Cosmografiei, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), din orizontul anului 466 d. H., fiecare din cele cinci „perechi de bucle“ în reverberarea unuia dintre cele cinci elemente din fundamentul cosmic, Aer, Apă, Foc, Lemn / Eter, Pământ (că „de zece nu se trece, ci totul se reia de la început“ şi, de aceea,-i „închidere“ şi, totodată „deschidere“ în X: De Terra...).

Şi, după 297 de ani, în orizontul de primăvară din anul 763 d. H., un consilier, ori, poate, chiar însuşi Papa Paul I / Papa Paulus (Episcopus Romanus: 29 mai 757 – 28 iunie 767 d. H.) încredinţează benedictinului Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria (aprox. 709 – 780 d. H.) misiunea de transliterare (din latina în care autorul îşi tradusese din limba-i maternă, pelasga > valaha, lucrarea-i enciclopedică / interdisciplinară, dar în text caligrafiat cu alfabet fonetic pelasgo- > valaho-dac din 23 de litere, în latina cu alfabet etimologic-latin), apoi de cenzurare („abreviere“) creştinatoareşi mai apoi de multiplicare − la Şcoala de Copişti / Scribi a Abaţiei Freisingane – a enciclopediei Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister).

Reamintim Distinsului Receptor că din lucrarea enciclopedică / interdisciplinară redactată în orizontul anului 466 d. H., Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), s-au transmis − în „amestec“ / „devălmăşie“ − până în zilele ediţiei noastre, prin „abreviat-creştinata Cosmografie“ de la anul 763 d. H., datorită lui Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria, 769 „unităţi de text“ (cf. AethK-93, pp. 87 −  244), „unităţi de text“ între care 557 sunt ale marelui filosof / explorator pelasgo > valaho-dac şi 212 sunt ale „cenzor-creştinatorului“ freisingano-bavarez. Aşadar, în lucrarea de faţă, cele 557 de unităţi de text sunt părţi inalienabile din Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) − datându-se în orizontul anului 466 d. H. − şi 212 unităţi de text sunt (exceptându-se cele câteva imperioase citate donaresiene puse de noi între „riguroasele ghilimele“) proprietatea lui Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria; din frazele hieronimic-prezbiteriene cu caracter „prefaţator“ / „comentator“, ori exprimând simple opinii, aprecieri, s-a alcătuit ceea ce stă drept Prefaţă / Praefātum, din orizontul anului 763 d. H.; „excerptele creştinatoare“ din Biblie, „harpon-propoziţiile / frazele“, îndeosebi, cele rezultate din verbum dicendi, „şabloanele“ etc. fost-au trecute după caz în note special-marcate (prin [*]), sub fiecare unitate de text (după cum s-a mai spus şi în „notă asupra ediţiei“).

 

The Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister),The Cosmography,edition, introductory study, chronological table, notes and translation from the Latin language into the Pelasgian > Wallachian (Dacoromanian) language, by Prof. Ion Pachia-Tatomirescu, Doctor of Philology, Timişoara-România, Waldpress Publishing House (ISBN 978-606-614-239-7), 2019 (Summary)

 

Together with several co-nationals of the “golden generation” – Niceta Remesianu (the author of Pe Tine, Doamne, Te lăudăm... / Te, Deum, laudamus... / We Praise Thee, O God..., the hymn of the entire Christianity, a Pelasgian > Wallachian saint who ascended into heaven in the year 416 A.D., from the episcopal office at Remesiana / South-Danubian Dacia), Laurenţiu de Novae / Laurentius of Novae (the author of famous homilies amongst which On Penitence / De poenitentia, On Alms / De eleemosyna etc., the bishop who ascended into heaven while holding the office at Novae-Moesia / South-Danubian Dacia, in the year 418 A.D., after having extirpated, at the epistolary recommendation from Pope Innocent I, the Fotinian-Arian heresy upspringing in his eparchy), Auxenţiu Durostoreanu / Auxentius Durostorensis / Auxentius of Durostorum (the bishop at Durostorum-Moesia, in South-Danubian Dacia, who authored, in the year 383 A. D., the Letter on Ulfilas’ Creed, Life, and Death / Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae, and died in the year 420 A.D.), the Blessed Hieronymus of Stridon-Dacia / Saint Jerome(the translator of the Bible from Hebrew into Latin, between 390 and 405 A.D, who ascended to heaven on 30^th September 420 A.D.), Ioan Cassian / Saint John Cassian(the author of the 24 famous Collations of Fathers / Collationes Sanctorum Patrum / Convorbiri duhovniceşti, a Pelasgian > Wallachian saint who went to sleep in heavenly peace on 23^rd July 435 A.D.) a. s. o. –, the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia, better-known, within the imperial Latinophone area in particular, by his name translated as Aethicus Ister (c. 21^st June 424 A. D. − 30^th September 499 A. D.) represented and is still stately shining – due to his extremely valuable and to the remarkable circuit of his interdisciplinary / encyclopedic work, the Cosmography, written in the horizon of the year 466 A. D., directly after returning from the “five-year circumnavigation of the Earth solely on seas and oceans” – not only the dawns of the humanist universalism but also the culture / the spirituality of the Pelasgian>Wallachian People, one of the largest peoples of Europe and, at the same time, one of the oldest and most ruthlessly disfavoured throughout the course of history, winnowed and scattered by the empires treading on these parts of the world.

Throughout the 38 sections / chapters of the introductory study, the Righteous-Zalmoxian Donares>Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) –a rediscoverer of America and re-circumnavigator of the Earth between the horizons of the years 461 and 465 A. D., we have pointed out, in the first place, the fact that, within the Pelasgian / Wallachian space, (1) the important hydronym Donares >Dunăre / Danubeis, at the same time, a distinguished onomastic term, the name of Dacia’s great philosopher and explorer being an indisputable proof, and we further emphasized the fact that (2) his family belonged to the Wallachian nobility, that (3) at his parents’ Wallachian-Dacian / Zalmoxian nobiliary domain at Histria > Istria in the Pontic-Danubian-Dacia – the Dunogaetia >Dynogaetia / Dinogeţia province, whose name was changed into Scythia Minor (“Lesser Scythia”), some time after the conquest of South-Danubian Dacia by the Roman Empire, that he was born at Histria > Istria around the summer solstice of the year 424 A. D. (according to the “internal arguments” in his encyclopedic work, the Cosmography) and passed away after the autumn equinox, around 30^th September 499 A. D., that (4) his traditionally Pelasgian appellation due to his good fame, the “Righteous-Zalmoxian” / the “Hallowed-Zalmoxian” was consistently translated in the Latin-Mediterranean world as Aethicus, owing, to a great extent, to the Kogaionic-Sarmizegetusan Institution of the Zalmoxian Knights which was highly revered by the people, even “sacralized”, each representative being treated, during his lifetime, as a king-god-physician, or, to be more accurate, as rex histrianorum, while posthumously he was heroized / deified, as it is recorded on more than three thousand votive and funerary reliefs found all over Buresbista’s Dacia and Regalian’s Dacia, and that, furthermore, many historians – amongst whom Manfred Oppermann – consider the heroization / deification of the Zalmoxian Knight as the expression of an archaic monotheism, specific to the Pelasgo- > Wallachian-Dacian area, that, unquestionably, (5) the Righteous-Zalmoxian Donares>Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) is a nation native of the Pelasgo- >Wallachian-Dacians, as the documents in his epoch certify, that (6) Histria > Istria in the Pontic-Danubian Dacia during the century of the Righteous-Zalmoxian Donares (Aethicus Ister), has also preserved until nowadays the proofs according to which, there was a transmutation from the “horseshoe-shaped” buildings belonging to the High Schools of Zalmoxian Knights to the “semicircular” altars in today’s Christian (Cosmico-Wallachian) churches, that (7) the 23-letter phonetic alphabet in use in Dacia − and in the encyclopedic / interdisciplinary work, the Cosmography, by the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) − represents the multimillennial fruit of the semantic-syncretic winding of the sign all over Dacia’s spiritual space, starting from therupestral, or from theceramicpictograms and ideograms, dating from the Paleolithic and the Neolithic Ages, “assembled” or not “into mythotexts”, to symbols / letters etc., which were transmitted through the penultimate text unit (Ut-768, infra) −

/ Alamon (1), / Becah (2), / Cathu (3), / Delfoy (4), / Efothu (5), / Fomethu (6), / Garfou (7), / Hethmu (8), / Iosithu (9), / Kaithu (10), / Lethfu (11), / Malathy (12), / Nabaleth (13), / Ozechi (14), / Chorizech (15), / Phythyrin (16), / Salathi (17), / Intalech (18), / Thothymos (19), / Azathot (20), / Reque (21), / Yrchoni (22) şi / Zothychin (23),

accompanied, needless to say, by “the sacred key of the names of all these letters encompassed in the 19^th one,

/ Thothymos (<Totu- “all” / the “whole” + -mos / moş “the aged”, the “Aged-Sun” = “Dacia’s God / the God of the Pelasgo- > Wallachian-Dacians”),

in the Pelasgian > Wallachian language being uttered as “totumosh” / “totumoş”, the significance arising from semantically respecting the two constitutive elements (supra): “The whole is the Aged-Sun”, which, on the whole, relates to the Zalmoxian nucleus-teaching: God is One / the Sacred Cosmic Wholein which each and every Pelasgo->Wallachian-Dacian (an indisputable sacred part-of-the-Sole-God / the-Cosmic-Whole), as the immaculate, healthsome, lively-princely-charming part (of all the others, from the heart / the stone to the Star / the Moon) must reveal itself in accomplishing with a view to attain immortality.

As for the remaining sections / chapters (8 − 38) of the introductory study, we have attemped to reconstitute / follow the “stretches” (specifying the “landmarks”, the insular ones in particular, in almost each title) the oldest circumnavigation of the Earth, “solely on seas and oceans”, an ancient journey around the Earth carried out on the “classic sailing ships” between the horizons of the years 461 – 465 A. D., by the 101 skilled Pelasgo- > Wallachian-Dacian seamen (as genuine “Immortal-Kogaionic Warriors” / “Knights of Zalmoxianism”), under the guidance of the great explorer and philosopher, the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister): (9) From the Pontic-Danubian Dacia − Donares’native harbour-town of Histria>Istria − about the vernal equinox, 20^th March 461 A. D., southwards, toDacibuzes>Dacybuzes, whence they sailed on the right-hand side to the newish-great harbour, Constantinusa(Constantinople / Istanbul); (10) From Constantinusa>Istanbul to the island of “Soare-Moş” / the “Aged-Sun” (“Samos / the God in Thracia”), Samo[s]t[h]rācia >Samothraki; (11) From Samo[s]t[h]rācia>Samothrakito the Pelasgian Crete; (12) From the Pelasgian Crete to Syracuse / Sicily, then, along Aetna / Ethna / Etna, to further navigate the straits between Scylla and Charybdis; (13) Along the volcanic Aeolian / Eolie Islands, between Sardinia and Corsica, to Massalia>Marseille; (14) From Massalia>Marseille to the Balearic Islands, at Majorca (Mallorca); (15) From the Island of Mallorca, between the Pillars of Hercules / Gibraltar to the Atlantic harbour ofGādēs>Cádiz; (16) From Gādēs>Cádiz, “keeping on the right-hand side”, along the Iberian Atlantic shore, with short scrutinising stops at promontories, towards Hibernia / Ireland; (17) From Hibernia northwards, along the archipelagoes known as the Orkney Islands and the Shetland Islands, further beyond the Island Biza / Bjørnøya (the “Bear Island”), in the proper archipelagoBizae (or Insulae Byssiōrum – “The Islands of the Linen-Handkerchiefs”) / Svalbard (known in the Middle Ages under the name of Thule, or Tyle), whence he makes the return journey to the new basis, while also “swerving” his way to the mysterious islands of the near-Orkney North-West; (18) From theHibernia “stop”, southwards, with the other two sailing ships, to the English Channel and further to the North Sea, in the Donaresian mission of interdisciplinary research of the island chain in Magna Frisia / Fritsia>Friţia Mare (“Great Frisia”); (19) The Righteous-Zalmoxian Donares>Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) between the Orkney Archipelago (Orkney Islands) and the “Trodden Rocks” Islands / Betotirite (Shetland Islands) from around 25^th/ 28^th October 461 to around 20^th March 462 A. D.; (20) Fromthe “Trodden Rocks” Islands  / Betotirite (ShetlandsIslands) to the “Steep” Islands / “Insulele Râparice” / FaroeIslands – a Donaresian maritime route of 298 km; (21) From Rifaricae / RîpariceArchipelago / Færøerne / Faroe Islandsto the islandRiakeon / “Răcoanea” (“Great Crawfish”) / Iceland; (22) The “Rediscovery“ of the largest of the North-American islands, Crisolita / Greenland, around 12^th June 462 A.D.; (23) From Crisolita’s / Greenlandic Inuits (in Nuuk) and those on the Baffin Island (at Pond Inlet), seemingly “on an ancient Arctic interisland navigable passage” (“in the summer of every five year”, or the year of sending Dacia’s Messenger to God, “a round trip” without fail), as far as the Inuits in Paulatuuk-Inuvik; (24) The Donaresians advance along the Alaskan Artic shore, bathing in the fascinating green light, ofHiarca, that is the Aurora Borealis; (25) From the Eskimos in Pont Hope / Alaska to theKoryaks (Koriaks) in Chormacinata >Kamceatka (Kamchatka); (26) The Righteous-Zalmoxian Donares>Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) makes acquaintance with the people of the “serene / bright poetry” inGadaronta / Japan; (27) FromGadaronte (the Japanese Islands) toGuam>Choa[m], near Abyssus Magnus / the Mariana Trench; (28) Amongst the “great volcanoes” in the Philippine Islands, toCalaopa<Calapan; (29) FromCalapan (the Philippine Archipelago), in “the Navel of the Sun” inSouth Syrtinice (Java-Indonesia), at Tegal; (30) FromSyrtinice Islands (Java andSumatra) toTaprobane Island (Sri Lanka); (31) FromTaprobane (Ceylon / Sri Lanka) toTrabundia Minor / Rubra between the Indian Ocean and the Red Sea (Socotra); (32) FromTrabundia Rubra / Minor (Socotra) to the island ofTrabundia Magna / Madagascar, atMorondava (“Dava Moronilor”); (33) From the Indian Ocean (Oceanus Indicus / Aethiopicum Mare), fromMorondava (Trabundia Major / Madagascar), towards Hisperia, to the Cape of Good Hope (Hesperi Cornu), inAtlanticus Oceanus; (34) In quest / search of the volcanic islands of theHisperia / Hesperides Insulae, as far as the Atlantic island of St. Helena; (35) Across the “Atlantic Equator” and advancing throughAfrica’s Cape Verde archipelago, called Hisperia / Hesperides Insulae; (36) From Hisperia (Hesperides Insulae), through the Fortunate Isles (Fortunates Insulae / the Canary Archipelago), with a stop atNinguaria / Tenerife, then further on the Atlantic route to the „African side” of the Straits of Gibraltar, atTingis >Tangier; (37) FromTingis>Tangier (Mauritania Tingitana / Morocco) to Egypt’s Alexandria; and the “last stretch” (38) FromAlexandria-Egypt to Histria>Istria, in the Pontic-Danubian Dacia.

According to the internal arguments in his encyclopedic / interdisciplinary work, the Cosmography, written after circumnavigating the Earth, in the horizon of the year 466 A. D., the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) was already the author of several interesting “books” / “papyruses” in his maternal language, the Pelasgian > the Wallachian, which were likely to have been translated into the official Latin language of the Roman Empire, in the following chronological order:

(1) Poems / Carmina, particularly the odes to thefive elements of the world’s fundamentals: Air, Water, Fire, Wood / Ether, Earth, created between 440 − 466 d. H.;

(2) The Crafts’ Field / Rure artium, from the horizon of the year 460 A. D., the Pontic-Danubian Dacia (Scythia Minor), the harbour-town of Histria > Istria (today, Istria Commune, in the Constanţa County-România);

(3) Quaestionaries / Quaestionarii, from the horizon of the year 460 A. D., the Pontic-Danubian Dacia (Scythia Minor), the harbour-town of Histria > Istria (today, Istria Commune, in the Constanţa County-România), a work of an encyclopedic / interdisciplinary character, undoubtedly polyglottic, to be used “on the spot” as well, created between 461 – 465 d. H., including the mother tongues of the people questioned on the Britannic-Celto-Germanic islands / lands, thus achieving (with the help of his crew / “his disciples”) the interdisciplinary legwork inquiry-based investigations

(the term qu[a]estionarius, denoting “issues and investigations / interdisciplinary legwork research work”, was coined by the Righteous-Zalmoxian Donares / Aethicus Ister, in the horizon of the year 460 A. D., first in his maternal Pelasgian > Wallachian language through derivation – chestion-<chestioane “a major matter” + the active suffix -ar –, subsequently adapting the “newborn Pelasgian > Wallachian word”, chestionar, to the imperial Latin language: qu[a]estionarius);

(4) Catalogue-which-has-preserved-the-good-order / Explicatus Cathalocus Conpescuit, “a notebook / travelogue with notes from both books and travels”, between the horizons of the years 461 and 465 A. D., representing the groundwork for his famous encyclopedic work (cf. Ut-762).

After having returned from his round-the-world journey on seas / oceans with his crew of Zalmoxian Knights, between the horizons of the years 461 and 465 A. D., the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) writes − in the horizon of the year 466 A. D. − his encyclopedic / interdisciplinary work, the Cosmography, structuring his material into the following “golden decade”:

IOn the Amorphous Matter / De informe materia (Ut-6 − Ut-26 / cf. AethK-93, pp. 88 − 94);

II On the Boulder [of Amorphous Matter] Itself and On the Bestowing Stature / De ipsa massa ac statua (Ut-27  − Ut-27 / cf. AethK-93, pp. 94 − 117);

III On the Aquilon Peoples [of Europe and Asia]... / De gentibus[Eurōpae et Asiae]ad Aquilonem... / (Ut-132 / AethK-93, pp. 117 sq.);

IV On the Knowledge About the Peoples and the Position of Their Islands / De gentium peritia insularumque positione (Ut-134 − Ut-242 / AethK-93, pp. 118 − 141);

V On the Investigation of Unknown Ships... / De navibus ignotis indagatione... (Ut-255 − Ut-289 / AethK-93, pp. 144 − 150);

VI On the Islands of Peoples and of Manifold Craftsmanship / De insulis gentium plurimarumque artium (Ut-305 − Ut-380 / AethK-93, pp. 154 − 167);

VIIOn Matters / Complaints which Other Works Omit to Relate / De questionibus que alia scriptura non narrat(Ut-382 − Ut-695 / AethK-93, pp. 167 − 229);

VIIIOn the Founded City [Rome], followed by On the Oriental and Southern Peoples / De Orbe > Urbe [Roma] conditaet postmodum orientalium ac loca meridiana (Ut-696 − Ut-760 / AethK-93, pp. 229 − 242);

IX On Blowing Winds and Water Movements / De flatu ventorum et aquarum motione(Ut-763 / AethK-93, p. 242 sq.); and

X On the Earth and Down Watercourses, or the Groundwater (the Phreatic Zone) / De Terra et aquarum decursu vel venis aquarum(Ut-764 − Ut-766 / AethK-93, p. 243).

Amongst “the ten poetic samples above” there resides the harmonization within the golden decade of the parts / sections (chapters / subchapters) of the encyclopedic whole, or, more precisely, the “wedding” of the five pairs of loops (the “rising loop” and the “descending loop”) framing the entire spiral of the Cosmography, written by the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister), from the horizon of the year 466 A. D., each of the five “pairs of loops” reverberating with one of the five elements of the cosmic foundation, Air, Water, Fire, Wood, Earth (since “there’s nothing else beyond ten, but all’s due to start again” and, therefore, X: De Terra... stands for both “closing” and “opening”).

Thus, after 297 years, in the spring horizon of the year 763 A. D., a counsellor, or, possibly, Pope Paul I himself / Papa Paulus (Episcopus Romanus: 29^th May 757 – 28^th June 767 A. D.) entrusted the Benedictine Hierönymus Presbyter of Freising-Bavaria (cca. 709 – 780 A. D.) with the mission of transliterating (from the Latin into which the author had translated his encyclopedic / interdisciplinary work from his mother tongue, the Pelasgian > the Wallachian, yet his text having been calligraphed in the 23-letter Pelasgo- > Wallachian-Dacian phonetic alphabet, into the Latin which possessed an etymologically Latin alphabet), then the task of Christianisingly censoring (“abbreviating”) and further of multiplying − at the School of Copyists / Scribes of the Freising Abbey – the encyclopedia entitled the Cosmography, by the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister).

We remind the Distinguished Reader that from the encyclopedic / interdisciplinary work   written in the horizon of the year 466 A. D., the Cosmography, by the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister), there have been handed down – “in disarray” / “conjointly” − to the time of our present edition, through the “abbreviated-Christianised Cosmography” of the year 763 A. D., due to Hierönymus Presbyter of Freising-Bavaria, 769 “text units” (cf. AethK-93, pp. 87 −  244) of which 557 belong to the great Pelasgo > Wallachian-Dacian philosopher / explorer, while 212 belong to the Freising-Bavarian “Christianising-censor”. Consequently, in our present book, the 557 text units represent inalienable parts of the Cosmography, by the Righteous-Zalmoxian Donares > Dunăre of Dacia (Aethicus Ister) − dating from the horizon of the year 466 A. D. − while 212 text units are (except for the few imperious Donaresian quotes which we indicated by using the “rigorous quotation marks”) “owned” by Hierönymus Presbyter of Freising-Bavaria; the Hieronymic-Presbyterian complex sentences having a “prefatory” / “commentative” character, or merely expressing opinions, judgments, have been organised into what stands for the Preface / Praefātum, in the horizon of the year 763 A. D.; the “Christianising excerpts” from the Bible, the “harpoon- sentences / complex sentences”, particularly the ones resulting from verbum dicendi, the “clichés” etc. have been placed, whenever the case, as notes especially marked (by [*]), under each text unit (as it has been specified in the “Note on the Edition”).