Romanul face parte din ciclul „Vadul ars”, o istorie a zonelor monoindustriale, specifică în perioada de tranziție a țărilor în lupta lor pentru dezvoltare. Scenele din carte urmează celor din romanele anterioare: Vadul ars (2016) și Migranți fără bagaje (2019).
Romanul redă viața unui
fost judecător, pensionar, dilema care îl apasă, locul unde iluzia se limitează
de realitate. Realizează că măreția este precedată de suferință, nedreptate și
agresiune. Iubirea fiind cheia pentru salvarea din malaxorul vieții. În
paralel, se desfășoară viața unui tânăr „de bani gata”, cu resursele nelimitate,
puse la dispoziție de noua ordine economică, dinamică și fără reguli. Judecătorul
ține în secret un jurnal în care notează suprarealitatea care domină veacul și
ființele oamenilor. Notează stări, evenimente, idei înalte. Ciocnirea de
realitate îl provoacă la noi orizonturi. Vârsta îi atenuează viziunea. Dar
adevăratul personaj al romanului este un alt judecător: timpul.
Între realitate și
iluzie, acest timp înclinat pronunță sentința…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu