Ion PACHIA-TATOMIRESCU
Șapte rafale de mitralieră epico-lirică…
împotriva „pandemiei SARS-CoV-2 / Covid-19“
(dintre 20 noiembrie 2021 şi 20 martie 2023)
- fragment -
Asupra
operei de „scriitor galaxiedric“ (critic literar, dramaturg, eseist,
hermeneut, istoric literar, poet, prozator, publicist etc.) a lui Adrian Botez
(cel născut în Zodia Scorpionului, la 10
noiembrie 1955, în urbea Gura Humorului din județul Suceava, absolvent al
şcolii primare, al şcolii gimnaziale şi al liceului teoretic, din oraşul natal
- luȃndu-şi Bacalaureatul în anul
1974, spre a deveni înrăzărit student, licențiat al Facultăţii de Filologie de
la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“
din Iaşi, în anul 1978 - şi, mai apoi, în 14 februarie 1997, tot la această
distinsă instituție de învățămȃnt universitar din Romȃnia, acordȃndu-i-se titlul
de doctor în ştiințe filologice,
în urma susţinerii tezei «Spirit şi
Logos în poezia eminesciană» ; din 15 mai 2004, este membru al Uniunii
Scriitorilor din Romȃnia),
s-au
pronunțat, de-a lungul deceniilor, importante personalități, din perimetrul
ştiințelor / artelor : acad. Mihai Cimpoi,
prof. univ. dr. Dumitru Irimia, prof.
univ. dr. Iosif Cheie-Pantea, prof.
univ. dr. Mircea Borcilă, prof.
univ. dr. Livia Cotorcea, prof.
univ. dr. Roxana Sorescu, Mircea Dinutz , C-tin Stancu ş. a.
Distinsul Receptor (siglă, infra, DR) : Maestre,
îngăduiți-mi să subliniez şi faptul că „radiografii“ de mare finețe, de
apreciabilă profunzime, la cărți semnate de Adrian Botez, apărute în cel de-al
doilea deceniu din mileniul al III-lea, văzut-au lumina tiparului, pentru vreo
trei sute de ani – la cȃt se aproximează „viața unui op de pe suport de hȃrtie“
– în «Pagini de istorie literară
valahă de mâine», vol. al II-lea, Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-091-1 / ISBN 978-606-614-128-4), 2015
(aici se află despre acest distins poet, subcapitolele de la paginile 45 –
52 : «Convertirea lirică a paradoxului, în patos lucid, tangent la absolut»
; «Meditații
la hematiile-stele din absoluta ninsoare» şi «Între cogaionicul brad şi
<<crinele golgote>>“» ; despre hermeneut / eseist, la
paginile 395 – 405 : «Nouă radiografii ale „cazului Dacia“»
şi «Noi
eseuri despre „sacra“ triadă valah-cronicărească» ; despre publicist, la paginile 540 – 562 : «Tipologia
admirației : exactă, nihilistă, ori hiperbolic-distructivă...»)
şi în vol. al IV-lea, apărut tot
la Waldpress (ISBN 978-606-614-091-1 / ISBN 978-606-614-168-0), în anul 2018
(şi
aici, tot lui Adrian Botez, acordatu-i-ați
subcapitolele de la paginile 50 – 54 : «Între sonete cruciate şi răstignire întru
catharsis» şi «Apocaliptica de proporții cosmice, Graal şi
Moartea Caligrafică a Scribului» ; despre prozatorul Adrian Botez suntem bine informați, de la paginile 124 –
127 : «Tanathofanie şi „năluciri“» şi «Nu cantemiriană struțocămilă, ci
botezian Șobogré» ; dar şi dinspre eseistul
Adrian Botez ne înarmăm cu important-originale informații din arii mai rar
cercetate, de la paginile 224 – 226 : «Nişte „studii hermeneutice“ şi un eseu
despre romanul polițist-universal»).
Ion Pachia-Tatomirescu (siglă, infra, I. P.-T.)
: Poate şi pentru că eu mai cred într-o
tot mai bună documentare / informare a cititorului, din spațiul spiritual
valahofon, grație bibliotecilor şi împortantei mass-media (atȃt pe clasicul „suport
de hȃrtie sortită trăirii prin literă între un sfert de secol şi vreo trei
veacuri”, cum ai spus mai sus, cȃt şi în „modul online“ al „informației
şi trăirii acesteia în clipă“) din Romȃnia (era să zic Dacia) de azi, dar
şi pentru că, în a noastră „bifurcată“
cronică literară de față, «Șapte
rafale de mitralieră lirică împotriva „pandemiei SARS-CoV-2 /
Covid-19“», punem, sub lupele noastre, numai cele şapte volume de poeme ale lui Adrian Botez, publicate (toate şapte
la Editura Rafet, din Rȃmnicu Sărat), pe segmentul temporal dintre
20 noiembrie 2021 şi 20 martie
2023 : (I) «Histrion din ştreang…» (ISBN 978-973-146-842-6), 2021 ; (II) «Fascinanta curtezană…» (ISBN
978-973-146-855-6), 2022 ; (III) «Scuipați, vă rog !…» (ISBN 978-973-146-861-7),
2022 ; (IV) «Tărȃmuri…» (ISBN
978-973-146-880-8), 2022 ; (V) «Stins…» (ISBN 978-973-146-912-6), 2022 ; (VI) «Ratat de metafizică…» (ISBN
978-973-146-932-4), 2022 ; şi (VII) «Amurg fără burg» (ISBN 978-973-146-944-7), 2023.
DR
: Sper că nu-i cu supărare dacă menționez alte „cinci volume de stihuri
anti-Covid-19“, publicate de Adrian Botez (tot în 2021, la Editura Rafet,
din Rȃmnicu Sărat), aşadar, în acelaşi an de pandemie, însă înaintea datei de
20 Brumar-2021, „părți indiscutabile“ ale aceleaşi orfice simfonii anti-thanatice
: «Rubaiyatele boteziane» (ISBN
978-97-146-754-2), «Domnia Lebedei»
(ISBN 978-973-146-791-7), «Circ cinic»
– „prozopoeme NEGRE“
(ISBN 978-97-146-755-9), «Jurnalul unui tăietor de lemne – degete printre solstiții» (ISBN
978-973-146-834-1) şi «Vezi omenirea
care piere ?» (ISBN 978-973-146-839-6). N-ar fi exclus ca poetul Adrian
Botez (cu eu-i liric, epic, sau dramatic, pironit de Soartă pe vremea ultimei
pandemii, 2020 – 2022) să fi publicat cele 12 volume de versuri, apărute în
anii 2021 – 2022, cu „sacrele trăiri“
ale eroului său lyric, din fiecare volum - în „conexiune“
/ „corespondență“ cu trăirile – chiar şi cu cele din timpul „cinei de taină“– vreunuia dintre cei
12 apostoli ai lui Iisus Hristos : Petru, Andrei, Bartolomeu,
Iacob cel Bătrȃn, Ioan, Matei, Filip, Simon
Zilotul, Iacob-fiul lui Alfeu, Toma, Iuda-Tadeul, Iuda
Iscarioteanul (după cum se ştie, Iuda Iscarioteanul „vinde pe Iisus Hristos pe 30 de arginți“,
angajȃndu-şi sinuciderea, fiind substituit, la scurtă vreme, de sfȃntul Matia).
I.
P.-T. : Și în „duzina“ de celebre elegii
stănesciene, 11 + 1 / „Omul-Fantă“, reverberat-au trăiri
ale celor 12 apostoli ai lui Iisus Hristos… ! Dar pentru abordarea acestei
piste paradoxiste, într-un studiu „serios-monografic“, trebuie să discuți, mai întȃi, cu poetul în
cauză, Adrian Botez - apoi cu distinsul său „monograf“, Constantin
Stancu, realizatorul opului «Ceasurile vechi bat mereu ora unu»
(„Colecția
Scrib“, 2011). Dar să luăm seama la cele din titlul nostru de astăzi,
pus sub pecetea lirico-semantic-sincretică a numărului şapte, al războinicirii – de data asta, al
angajării în „războiul liric“, al angajării „rafalelor lirice anti-SARS-CoV-2
/ Covid-19“…
(I)
DR
: Volumul lui Adrian Botez, «Histrion din ştreang (crochiuri,
pe
cȃnd te ştergi la ochi…)», Rȃmnicu Sărat, Editura Rafet (ISBN
978-973-146-842-6), 2021 (pagini „format A-5“ : 122), apărut cu cel puțin
cȃteva zile mai înainte de 20 Brumar-2021 – data la care autorul
caligrafiatu-v-a interesantul „autograf cu cheia de la yala inițiatică a
textelor“ – are o copertă ispititor-azură, pe-a cărei „primă
față“ sunt „fixate neprofesionist“ (cu „alungire / deformare nepermisă“)
două capodopere, prima, de Pablo Picasso («Dora Maar cu pisica», din anul 1941)
şi secunda, de Sandro Botticelli («Naşterea
zeiței Venera / Afrodita», din anul 1484), parcă întrecȃndu-se în a face
o simbolică „tȃlmăcire“, a întregului conținut al textelor (dacă receptorul „neinițiat“
nu abandonează cumva textul, cu clasica frică de „stufărişul vocabulelor culese cu
majuscule“), de sub titlul cu „măscărici la spȃnzurătoare“ al noului
op botezian. Pentru cea mai fidelă receptare a „întregului“ se cuvine a
cita fraza esențială, din confesiunea-autograf a poetului : «[…] această carte, despre cum, în lumea
contemporană, Ucigaşul de Armonie
(Pablo Picasso) – Cain – îl distruge, definitiv, pe fratele său, Iscătorul
de Armonie (Sandro Botticelli) –
Abel […]»… Arcul voltaic al
acestui întreg poematic, pe tema „fratricidului“, ori, mai exact spus,
a „fratricidării
lumii“, se tensionează spre profunzimile unui inconfundabil „relief
de catharsis“, fireşte, între un „anod“, sau, de vreți, un „pol-sud“,
reprezentat de categoria estetică a dramaticului, şi un „catod“
/ „pol-nord“,
marcat de categoria tragicului, ambele reverberȃnd principii ale noii estetici, din
a doua jumătate a secolului al XX-lea, principii ale paradoxismului, expuse
foarte clar în teza de doctorat a Domniei Voastre, «Generaţia resurecţiei
poetice» (Timişoara, Editura Augusta [973-695-198-7], 2005 : cap. «Diversificarea
principiului poetic şi estetica paradoxismului» / pp. 259 – 261 ; «Conjugarea
paradoxurilor existențiale ale secolului al XX-lea la moduri lirice» /
pp. 268 – 277 - etc.).
I. P.-T. : Ai remarcat, la sfȃrşitul „primei lecturi“, frumos-paradoxista construcție dramaturgic-boteziană, parcă în „corespondență“ istoric-literar-valahă, „de patos şi de nivel paşoptist-revoluționar-romantic“, după cum întȃlnescu-se, mai întȃi, în anul 1867, în «Răzvan şi Vidra», de Bogdan Petriceicu Hasdeu, şi, în anul 1879, în «Despot-Vodă», de Vasile Alecsandri, piese de teatru estetic-protestatar, împotriva impunerii unui domn / rege străin la conducerea Poporului Valah / Dacoromȃn („impunere orchestrată“ de către cele trei mari euro-imperii, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea : Imperiul Turc / Otoman, Imperiul Habsburgic şi Imperiul Rus / Țarist).
Parcă
ai mai observat că «Histrion din ştreang…», de Adrian Botez, ca „scenariu“, ca piesă de teatru, ar
sta foarte bine sub un motto, extras din partea a III-a, «Diez», „intarea
a 11-a“, «Rubayatul crimei mondiale» : «Hai la moarte de plăcere ! / Hai
– că-i gratis – şi se cere ! / Hai ! – Să muriți vaccinați /
c-aşa-au zis masonii-frați…!» (p. 76).
Pentru
că eroul liric botezian îşi voltaicizează, mai totdeauna, în mod „bifurcat“,
mesajul între „anod“ şi „catod“, aidoma protagonistului din
drama de întemeiere a paradoxismului (publicată în revista bucureşteană, «Luceafărul»,
numărul din 18 ianuarie 1968), «Iona», de Marin Sorescu (dramă în care protagonistul „lansează“ interogația
paradoxală pentru ca tot „lansator-protagonistul“ să-şi
răspundă, prompt) ; şi botezienele „intrări“, ori „ieşiri“ în / din scenă sunt
marcate bine – cum subliniai, de altfel, şi mai sus – în „părțile“ unei simfonii anti-thanatice,
în ultimă instanță, unele dintre „părți“ fiind desemnate muzicologic,
după „exigențele“ dintr-o partitură beethoveniană / wagneriană ; „riscȃndu-se
obosirea cititorului“, să mai reamintesc, neapărat, aici, chiar ingenioasa
structurare a botezian-liricei simfonii anti-thanatice : «Prolog» (pp. 7 –16), «Partea I : Histrion din ştreang»
(pp. 17 – 42), «Partea a II-a : Bemol»
(pp. 43 – 62), «Partea a III-a : Diez…»
(pp. 63 – 78), «Partea a IV-a : Becar»
(pp. 79 – 96) şi «Epilog» (pp. 97 – 102).
Pentru
„bogăția
stilistică“, pentru „baletul regal“ al figurilor de stil,
al mitemelor paradoxiste etc., din volumul «Histrion din ştreang…»
(2021), ca dinspre un „tezaur pentru Sacra Limbă Valahă ca Patrie
de Genial Poet“, de se întȃlneşte / află (fireşte, din ce în ce mai
rar, chiar rarissim), numai la „maeştrii-doctori în ştiințe filologice“,
îngăduie-mi-se a mai releva, în afară de solemnitatea rostirii-rostuirii
mesajelor poetice, aidoma mulțimii de clopote de bronz de la mănăstirile
Pelasgimii > Valahimii, de anunțau invaziile imperiilor euro-asiatice, în medievale
State Valahe, ivite în Dacia Nord-Dunăreano-Pontică – Statul Medieval-Moldovenesc
(Moldadava > Moldova), Statul Medieval-Muntenesc (Muntenia) şi Staul
Medieval Ardelenesc (Transilvania) - din vremurile domnitorilor / regilor
Mircea cel Bătrȃn, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul ş. a., şi „aşternerea
versurilor“ în reliefuri incontestabil-armonice, într-un climat orfic /
imnic, psalmic, eternal-cogaionic, grație stăpȃnirii metricii zalmic-genuniene
strămoşeşti dinspre oralitatea cultă, de s-a impus peste milenii, prin şcolile
Zalmoxianismului, versurile boteziene (în ritm trohaic, în măsura 5 / 6 etc.),
aidoma celor din „baladele de aur dacic“ ale Pelasgimii > Valahimii – «Pe-o
Gură de Rai» («Miorița»), «Meşterul Manole» («Monastirea
Argeşului»), «Toma Alimoş» (< „Toma
al lui Soare-Moş / Dumnezeul Daciei“) etc. : «Histrion din ştreang, / te-ai
suit în rang, / ori mi te-au ucis, / sau te-ai sinucis ? // …nu m-am sinucis, /
rang n-am nici în vis : / lumea s-a-ncleştat, / lumi am mȃniat, / şi m-au luat
de gȃt, / să nu joc – nu cȃnt / s-ajung în mormȃnt, / să slăvesc urȃt !»
(p. 19) ; «[…] dar ce-i de făcut / […] / Cinste şi-adevăr, / artă – nu… Ciubăr !»
(p. 23) ; «…cui pui vină ? – la călău ? / Ai – şi tu – cuțitul tău ! / Scoate-l
iute : fă lumină, / curăță – din tine – tină ! // Și Hristos fulger a scos /
de-a întors lumea pe dos : / nu uita că îi eşti frate, / nu sta – cățeluş – pe
spate !» (p. 78) ; «…nu o turmă, nu mocirlă, ci iar Paradis, /
că doar între noi şi Tine aşa fuse scris ! / […] // Toate-au închegat ăst cȃntec
– cu care tu, Criste, / să-ți alini rănile tale – din colinde triste…»
(p 102).
(Va urma)
(II)
Foto: Ion Pachia Tatomirescu / Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu