Silvia Urdea, AMALGAM, Editura Vatra veche, 2024. Semnal, câteva note

 

Autoarea are un simț acut al dreptății. Nu este de mirare că atenția sa este atrasă de scrierile / jurnale – documente istorice ale Monicăi Lovinescu (La Apa Vavilonului, Humanitas, 2010) și ale lui Paul Goma – (Gherla, Ed. Gallimard 1976), doi scriitori care au în comun exilul, verticalitatea caracterului, dar și traumele profunde ale copilăriei, cutremurătoare, la care, în cazul lui Goma, se adaugă și experiența tragică a încarcerării în închisorile comuniste. Silvia Urdea remarcă, nu fără temei, că nici după ’89 nu a avut loc o reală recunoaștere a personalității și curajului său, dar nici a operei, cauzele fiind teama de adevăr a „celor din eșalonul doi”, fiii călăilor („la vremuri noi, tot noi”) care au preluat cârma țării, dar și a renașterii neo-marxismului – vânt neprielnic venit din Vest. Remarc și eu o continuare a marginalizării unor scriitori din exilul acelor vremuri sau a celor care au fost deținuți politic, în condițiile în care, nu-i așa? – nu ar fi trebuit să avem nicio opreliște după Revoluție, mulți dintre ei rămânând cvasinecunoscuți generațiilor postrevoluționare. Autoarea Amalgamului realizează prin aducerea în prim plan a celor doi scriitori, Paul Goma și Monica Lovinescu, un reparatio cuvenit.

Nicolae Steinhardt, căreia Silvia Urdea îi dedică eseul N. Steinhardt, caracter și cărturar de excepție, este o altă figură emblematică, nu doar prin suferințele îndurate în închisorile comuniste, nu doar pentru cultura română, ci și pentru umanitate. O spun toți cei care l-au cunoscut, o spun cei care au citit scrierile lui sau ale celor care au scris despre el. Mai presus de om, mai aproape de lumină.

Silvia Urdea este profund umană și morală, criticând conceptele globaliste demolatoare, aberațiile și imoralitatea aduse de aceste elucubrări ale unor minți bolnave, pentru care noțiunile de familie, de patriotism și de credință sunt considerate a fi „perimate”. Faptul că s-a oprit asupra cărților scrise de mine (Dincolo de like, Ed. Vatra Veche, 2024;  Speranța nu urcă niciodată cu liftul, Ed. Vatra veche, 2023, Povestiri de la Senior Help, Ed. Total Publishing, 2023) incluzând cronicile sale în paginile volumului Amalgam, mi-a umplut inima de bucurie. Nu este prima dată când mă întâlnesc cu Silvia Urdea la o intersecție de gânduri și sentimente.

Volumul Amalgam este, în opinia mea, o bijuterie literară care ar trebui studiată pentru a-i surprinde întreaga valoare. Este și un exercițiu de conștiință profesională și națională. Prima parte a sa, de cronici literare, legată organic de reflecțiile din a doua parte, cea de eseuri, relevă un critic literar de excepție, care ar trebui să devină un model pentru contemporanii săi și pentru cei care vor urma. 

Simona Mihuțiu