Joc de înger şi copil[1] este o carte în
care muzica şi culoarea valsează discret peste anotimpuri. Daniela Ghigeanu
rămâne constantă crezului său şi stârneşte pe cei mici la visare şi joc, la
cântec de iarnă şi miracol de iarnă, îi cheamă la colind şi le arată frumuseţea
ascunsă a lumii, ori taina dintr-o sămânţă. Deşi volumul este unul destinat
copiilor, temele, ideile, colindul se pot aplica şi oamenilor mari. Vin clipe
în care aşteptăm sărbătorile de iarnă sau primăvara, ori colindătorii sau
ninsorile eterne.
Citind poeziile descoperi
delicateţea copilăriei, tandreţea florilor, muzica din cuvinte care se leagă
prin mii de secrete…
Îngânarea ciocârliei, frica
puiului de rândunică, noapte cioplită din fulgii de nea, zbor cu aripi de nea,
norii care înşiră un semn de întrebare, culesul strugurilor în vie prin jocul
luminii, cocorii speriaţi de vântul alungat de ploi, liniştea care coboară în
sate cu ocazia sărbătorilor de iarnă repetând miracolul naşterii Mântuitorului,
sania de argint pe care soseşte în fiecare an Moş Crăciun, jocul stelelor pe
cer în gerul de decembrie, un om de zăpadă trist, dorul de iarnă, toate par a
fi dor de mireasă îmbrăcată în alb; învierea dintr-o sămânţă, un pui de pasăre
albastră stingher într-o lume unde pădurile îşi adună averea din tăceri…
Iată, câteva din lecţiile, din
ideile care sunt încrustate în aceste poezii scrise în stil clasic, amintind de
poezia lui Coşbuc sau de poezia populară dar făcând un salt prin anotimpurile
lumii…
Prin ceea ce scrie, Daniela
Ghigeanu se bazează pe înţelepciunea copiilor venind cumva din înţelepciunea de
la început de lume. Ea nu ezită să le prezinte celor mici acel colţ de univers
în care se păstrează frumuseţea creaţiei şi muzica stelelor. E muzica dintâi
care ne aduce aminte de facerea lumii, de naşterea Mântuitorului ca un
eveniment unic în istorie şi de amintirea raiului precum în ultima poezie din
volum, Grădina sibiană.
Deşi pare un joc, poeta ia în
serios jocul, privind cumva spre viitor, spre posibilitatea oamenilor de a se
eschiva de păcat şi uitare...
Miracolul vieţii e prins într-o
sămânţă: „Coace-te-ai, sămânţă dulce,/ Fă o poamă fermecată/ Să te-anin în ram
de cetini,/ Să te leagăn încântată…// Strop atins de duhul vieţii,/ Sfânta mea
sămânţă vie,/ Ce miracol, ce blândeţe/ A putut să te învie!” – Sămânţa.
Familia muzicală pare familia
divină, fiecare instrument are personalitatea lui curgând din personalitatea
omului care l-a creat imitând muzica îngerilor: „Sus, pe coama unui munte,/
Buciumul suflă cu dor;/ Eu cânt turmelor mărunte,/ Lângă pietre şi izvor!” – Familia muzicală.
Grădina sibiană aduce cumva a rai din care copiii au fost izgoniţi
de viaţă, e locul pierdut al copilăriei, locul unde fluturii se aleargă, mereu
copilăroşi, locul unde copiii ascundeau fructele în sân şi leagănul copilăriei
pendula între o lume şi alta…
În acest joc de înger şi copil e
o taină, taina celor care stau în partea frumoasă a universului, se lasă
legănaţi de braţele nevăzute ale lui Dumnezeu, e comunitatea celor care nu
şi-au pierdut copilăria…
Chiar şi omul de zăpadă are
personalitatea lui, e personajul principal în teatrul iernii, cel care cheamă
la joacă, dornic de compania copiilor, a motanului jucăuş, pregătit să-nveţe
bunele maniere de la copiii cuminţi…
Preluând imaginea mirifică a
copilăriei chiar din versurile cărţii, putem face observaţia necesară: să nu ne
pierdem copilăria şi să rămânem mai frumoşi, având romanţe pe buze...
„E veştedă pădurea de mesteceni,/ Se oglindesc
în apă plopii gemeni,/ O luntre îşi îngână iar romanţa,/ Îşi ţese văluri
gingaşe speranţa…/” – Observaţie.
Titlul volumului are o clară trimitere
spre altceva: jocul e al copilului, e jocul îngerului, poeta foloseşte
singularul, individualizând posibilitatea relaţiei dintre om şi cer, dintre
copil şi îngerul său care îşi desface aripile în gerul sărbătorilor de iarnă…
Prin acest volum dedicat
copiilor Daniela Ghigeanu redă speranţa şi celor mari: raiul e locul unde ne
putem reîntoarce…
Constantin Stancu
Decembrie, 2012.
[1] Daniela Ghigeanu, Joc de înger şi
copil, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2011. Coperta şi ilustraţiile
Daniela Ghigeanu, carte finanţată de Consiliul Judeţean Alba. Poezii pentru
copii, cu o prefaţă de Delia Brătuianu, Biblioteca „Astra” Sibiu. Daniela
Ghigeanu este membru al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din
România. Cartea a fost premiată de Filiala Uniunii Scriitorilor din România la
secţiunea Literatura pentru copii pentru cărţile apărute în anul 2011 la
festivitatea din 17 noiembrie 2012, juriul format din Aurel Pantea –
preşedinte, Cornel Nistea şi Mircea Stâncel, membri.
