Lăcuste în verzi insomnii
Lăcuste flămânde au ros papirusul
pe care ţi-am scris epistola de
sare,
epistola de iubire mirosind a
liliac nebun.
Lăcustele au intrat în visele
tale, în visele mele,
verzi insomnii cu mandibule
ferme.
Au ros până şi sticla ferestrei,
acum porumbeii mişcă lumina
cu aripile agitate şi lumina se
izbeşte de obrajii noştri.
Dimineaţa ne invadează,
ocupă această cameră în care m-am
închis
pentru a gândi la foamea ta de
femeie îndrăgostită.
Dar aceste lăcuste sunt aici,
fac mari mişcări în lume,
mâine lumea va fi altfel,
spre seară hamalii vor fi
surprinşi
fără bagajele pe care le-am
încredinţat.
Doar o mână va rămâne şi din
paznic,
mâna aceea va scrie pe zidul
pe jumătate ros de lăcuste numele
tău şi numele meu.
Vom plânge, lacrimile noastre se
vor amesteca,
pumnalele ni se vor amesteca,
trupurile ni se vor amesteca,
în final...
C Stancu
