Prof. dr. Adrian Botez
„MANAGERIATUL”
ZĂPEZII. - ARHIVELE DE LA HAŢEG: DE LA "NEANTIA" LA
"VÂLTOAREA" SUFLETELOR
Rafinatul întru ale sfintei
evanescenţe POESIS, cărturarul şi Orfeul haţegan, CONSTANTIN STANCU,
scrie, de data aceasta, o carte cu totul specială, prin care dovedeşte că până
şi zăpezile Poetului şi Poeziei şi Scribului Vaticinar trebuie „managariate”,
stocate şi protejate în ARHIVELE SUFLETULUI LUI DUMNEZEU, pentru a nu fi luate
de ...noaroaiele vremurilor şi ale lumii imunde.
Arhivarul îndrăgostit, până la delir,
de Nichita, îl şi citează pe Înger, în acest sens: „pentru că nu suntem noroi,
noroi, noroi...” (cf. În loc de sfârşit, p. 142). Şi aduce aminte despre
definiţiile evanescenţei POESIS, date de Înger: „Ascultă-ncoa, bătrâne: ăsta o
să fie toată viaţa ministru, noi o să fim poeţi toată moartea”; şi: „Poetul nu
este de băut, deci nu-l înţelegem!/Poetul nu miroase cum floarea//Cum putem
să-l înţelegem,/cum putem să luăm ceea ce nu miroase ca floarea / drept
floare?” (Idem, p. 140-141).Şi chiar aşa este, după vorba Îngerului: Poeţii şi
Scribii Vaticinari, aceste făpturi spectrale, de la Marele Hotar privind şi
văzând ceea ce nimeni nu vrea să vadă, Acel Solemn şi Transgalactic „DINCOLO” –
trebuie strânşi, cu grăbire, într-o rezervaţie, pentru ca nu cumva corzile
LIREI lor să se strecoare printre degetele Ne-Atenţiei Umane Instituţionalizate
întru Satana - şi să se scufunde, înapoi, complet şi definitiv, în Calea Cea
Fără de Întors, în Lumina Unică şi cu Unic Sens – atunci când vor băga de seamă
că nimeni din această sărăcită de Duh lume nu priveşte într-aceeaşi direcţie cu
ei... Constantin STANCU asta face: se grăbeşte benefic, să-i protejeze de
strecurare din orbirile lumii, pe cei de-o fiinţă şi de-o umbră cu el. Şi asta,
pentru că spaţiul pe care-l „manageriază” este unul teribil de predispus
scurgerii spre Miracolul Razelor Lunii: ŢARA HAŢEGULUI. Acolo pe unde s-au
scurs, spre Lumina Fără de Amurg – Regii Daci, în frunte cu Burebista şi
Decebal... Cartea de Primă Arhivă a Ţării Haţegului („O Ţară din Ţara”
Românilor, cum îmi scrie autorul, în fulguranta şi misterioasa lui
dedicaţie...) are, deocamdată, 144 de pagini, şi conţine:
1. Prezentare a Duhului Autorului, în
traducerea celestă a altor Luminescente Duhuri: Eugen Evu, Dumitru
Hurubă, Radu Igna, Ioan Evu. Apoi:
I-În loc de Introducere în Miracolul
Ţării Haţegului: Fruct Parguit din Iubire – în care Constantin STANCU dezvăluie
ceea ce Gligor HAŞA a crezut că poate fi dezvăluit oamenilor greu cuvântători
şi neînceput înţelegători (în lucrarea sa, „pârguită din iubire”, Minuni şi
enigme în Ţinutul Hunedoarei), din Eternul Miracol al Haţegului (Capitala de
Miracol a României): Urieşii, Oceanul Primordial, Femeia Dacică a lui Solomon,
Crăişorii.
II-Argument – Peisajul cultural Haţeg
– în care lămuririle le dă poemul Ştergerea Memoriei (citată din volumul Pomul
cu scribi, de Constantin STANCU): în clipa „aceea”, în „acea” diminaţă a
Expresiei Ultime a Voiei Lui Dumnezeu, Cuvintele vor trece, pe nesimţite, la
„viaţa lor secretă”; Poezia Supremă, vorba Îngerului, este Marea Călătorie.
III - Arhivele A-Texte, pretexte,
gânduri ale autorului – toate, texte date spre luminare solar-lunară în acest
veac XXI – între 2001 şi 2010 (publicate în princiara Provincia Corvina sau în
Nova Provincia Corvina, cea iscată, între nou şi vechi, sub unghiul de trudă şi
sub cel de zbor al Meşterului Eugen Evu!). Şi încep să se înşiruie
„sectoarele/pavilioanele” şi „sălile/camerele” şi „rafturile” Arhivei Haţegane,
deocamdată, prin cuvântul Călăuzei Constantin STANCU, care ne prezintă Logos-ul
şi Duhurile Logos-ului Locului: recenziile ( CĂRŢILE „IN NUCE”!!!) la
Aventurile în marele refuz, la Neantia, la Neviaţa lumii şi Heralzii
tăcerii, de Raul Constantinescu – apoi la Ca să fii stea şi Arhivele
iubirii, de Iv Martinovici („Nu am fost un admirator înfocat al poesiei scrise
de acest scriitor, dar i-am admirat opera, am stimat-o şi am înţeles că Poeţii
fac parte din acest popor sacru, în căutarea oracolului de la Delfi”) – ...după
care se înşiruie, pe-ntâiul raft, alte miracole orfice: recenziile la Spinii
florii de colţ, de Dănuţ Vrăncilă, la Ei mi-au programat moartea, la O
călătorie enigmatică şi Apus de mileniu, de Petre Dugulescu – urmând să pâlpâie
alţi zori, cei vaticinari, ai lui Gligor Haşa: recenzia la Haţeg – Adevărata
Sarmizegetusa. Şi, iar, Poeţii Evanescenţei Stelare: recenzii la Alb pe Alb şi
la În căutarea vechiului castel, de Ionel Amăriuţei, la Imersiune posibilă
(„acest volum este legitimaţia pentru realizarea imersiunii în propriul
destin...”), de Felix Rian, la Magnetul care adună suflete, de Ionel
Drăgănescu...şi, iar, recenzii la un alt Scrib Vaticinar (dar şi meşteşugar de
crochiuri ale cvasi-realităţii prezente...) al Haţegului: Radu Igna, din
Vocaţia culturală a Haţegului („Eu cred că viaţa noastră are un sens atunci
când luptăm împotriva uitării”), din volumul de schiţe şi nuvele Armonia
Snack-Bar, Lazăr nu mai vine („Deşi pare uşor ironic în scrierile sale,
autorul, de fapt, este trist – este tristeţea unei generaţii care a ratat
sosirea, deşi avea o şansă extraordinară, în decembrie 1989, este tristeţea
profesorului (...) care îşi vede elevii căzuţi în tranşeele vieţii...”), sau
din romanele Valea Proscrişilor şi Condamnat, din miniromanul Nimic deosebit în
timpul serviciului meu şi în „fotografia unei jertfe umane”, din Vâltoarea...
III - Arhivele B - Cronici şi texte
ale prietenilor despre scrierile lui CONSTANTIN STANCU. Aici, Scribul
Îngerilor-ca-Păsări-care-Plâng-cu-Aripi îşi „stochează”, spre Neuitare,
fotografiile/fotocopiile Poeziei sale – fotografii/fotocopii eoliene făcute de
Eugen Dorcescu (Poezia lui Constantin Stancu sau despre trans-imanenţă),
Ioan Evu (Păsările care plâng cu lacrimi şi Poeme de îmblânzit fiara din om),
Dumitru Hurubă (Poeme despre roadele inimii şi Responsabilitatea actului de
creaţie), Radu Igna (Alfabetul tăcerii), Eugen Evu (Păsările plâng cu aripi:
„Metafora, strălucitor filigran omniprezent, are acea rară prospeţime, acea
originalitate care cucereşte şi penetrează prin vibraţie rezonantă cosmic,
orice blindaj, orice prejudecată. De oriunde am cita, calitatea unei acute
conştiinţe poetice este revelatorie. Constantin Stancu se poate bucura că, în
cazul său, răbdarea anilor, care pe cei mai mulţi îi învinge, a înflorit şi mai
viu, confirmând o înzestrare aparte, dublată de luciul cizelării cu un înalt
simţ al valorii estetice şi morale”), Al. Florin Ţene (Păsările plâng cu
aripi), Nicolae Uţică (Pomul cu scribi), Ion Arieşanu (Sub lupă: Poeţi din
Haţeg), Ioan Barb (Un aristocrat al bucuriei), Victor Sterom (A privi cu ochii
inimii: „Toate poemele de aici reprezintă o asumare afectivă şi reflexivă
a existenţei, concepută ca o eternă trecere prin vămile telurice, înspre cerul
cerurilor. Autorul pare fascinat nu de realitatea imediată, ci mai degrabă de
umbra luminoasă a realităţii viitoare pe care o simte tot mai profund, cu toată
fiinţa cutremurată de teamă, dar şi de împlinire” ), Miron Ţic (Pomul cu scribi
– Poezii), George Holobâcă (Constantin Stancu: Păsările plâng cu aripi, sau
Masca de fosfor a existenţei), Adrian Botez (Orbul care vede fulgerul zăpezii:
Pomul cu scribi, de Constantin Stancu şi A ieşi dintre neuroni – spre pasăre:
Păsările plâng cu aripi, de Constantin Stancu).
Fireşte, Arhiva se va înmulţi, Ţara
din Ţară-HAŢEGUL nu-şi va pierde Îngerii, ci şi-i va înmulţi cu Lumină Sfântă.
Şi asta, de-a pururi, până la Trâmbiţarea de Întoarcere în Paradis! Deocamdată,
Arhivarul Extatic Constantin STANCU stă într-un cot şi zâmbeşte stelelor
sticlind din Primul Raft, gata umplut – şi se vor umple altele, şi
altele, iar munca Sacrului Lucrător al Lui Dumnezeu şi al Zăpezilor Veşnice, de
peste toate noroaiele lumii, va da rod înmiit!
Adrian Botez
[1] - Constantin Stancu,
Arhiva de la Haţeg: De la Neantis la Vâltoarea Sufletelor, Ed. Realitatea
Românească, Vulcan, 2010.
·
În revista electronica Agero – Stuttgart,
Germania, redactor şef Lucian Hetco, ianuarie 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu