Ungareti – un
minut de viaţă esenţială …
Poetul a
căutat starea de graţie care coboară în inimă fructul poeziei, pregătit pentru
răbdare, acceptând disperarea ca pe un dat în faţa tăcerii, fiind atras pentru
o imersiune într-o limbă de cultură veche, precum limba italiană, sau altă
limbă europeană, Ungareti a dat sens cuvântului ca poem, a iubit Italia aşa cum
a fost şi este, cu marea ei, cu munţii, cu istoria ei.. Este în opera poetului
o dramă a revelaţiei, dar a acceptat lupta spirituală, şi-a deschis inima către
ritmul poemului ca fiinţă vie, ca făcând parte din ceva mult mai măreţ, dincolo
de fiinţă.
Scrierea
poemului în sângele poetului îl duce la origini, la esenţe, la fructul din
fruct.
Ungareti, ca
orice mare poet a dat atenţie poemului atât ca formă, cât şi ca viaţă, l-a
privit din interior, dar şi din exterior pentru ca fructul să fie matur, pregătit
pentru masa divină.
Când citeşti
poeme lui Ungareti, când de fapt de conectezi la marea poezie eşti atacat de imaginile liricii pure, eşti
chemat la schimbarea gândului despre poem.
Poemul este la
Ungareti o fiinţă firavă şi frumoasă, trăind în albul hârtiei cu tandreţe,
înconjurat de tăceri, de pauze care cheamă şi care lămuresc nevăzutul, poemul
se încheagă şi prin cele nevăzute. Poate că efortul lui este acela de a
prezenta poezia tridimensională într-un plan bidimensional, poezia ca linie ce
străbate sensurile pure.
Cuvintele sunt
puţine în poem şi totul pare să transmită câte puţin din ceva nevăzut, dar
cititorul trăitor prin poem se lasă captat de sugestie şi se prăbuşeşte în
fiinţa poemului.
Distanţa
dintre cuvinte este de fapt substanţa poemului, spaţiul dintre cuvinte face
parte din poem, este un fel de a scrie cu lumina sau cu sunetul.
Ruptura de
lume a poetului reflectă suferinţa, dar suferinţa dă naştere poemului, şi de
aici începe existenţa în univers, ca parte a universului prin rostirea
lăuntrică.
Poemul este fragment
din istorie, viaţa te pregăteşte de moarte, pentru intrarea în ţara poemului ca
stare de graţie şi ca viaţă în sine.
Uneori poetul
are nostalgia poeziei vechi, cu ritm şi rimă, abia perceptibilă în opera sa,
dar chemarea spre rădăcinile poeziei italiene este vizibilă, mai ales la vârsta
maturităţii.
Imagini care
şochează, agăţarea de viaţă se face în momentul în care o noapte întreagă
poetul a fost aruncat de viaţă lângă prietenul mort, atins de evenimente.
„Moartea se
ispăşeşte trăind”, aşa vede esenţa vieţii umane lângă piatra rece a bisericii,
lângă piatra lipsită de suflet. Tensiunea dintre viaţa la care eşti chemat
lângă o biserică şi moartea ca realitate a limitării umane – iată poemul.
„Să te bucuri
de un singur minut de viaţă esenţială// Caut o ţară inocentă”. Simplitatea
cuvintelor redă complexitatea vieţii, dincolo de fraza ca un fulger este chiar
viaţa simplă, poetul trecând dincolo de epocile arse cu frenezie, până la
saturaţie.
Evident, poetul
face parte dintr-o cultură cu vechi tradiţii, dintr-un mediu care atrage poezia
ca pe un fruct, aşa cum singur mărturiseşte.
Taina poetului
este prietenia cu noaptea, apăsat de gesturi care par nemuritoare, deşi
pământene, sub un foc care provoacă la esenţe.
Lucrurile
simple fac legătura cu poemul, imagini obişnuite care capătă sensul
infinitului: marea care poate şi ea să moară.
Titlurile
volumelor sunt semnificative, vin din fiinţa poetului şi ne îndeamnă la
eliberarea prin poezie: BUCURIA; SENTIMENTUL
TIMPULUI; CARNETUL BĂTRÂNULUI etc. Chiar şi titlurile poemelor care ating
cu un fin semn inima cititorului, iar versurile te purifică: Acum tace până şi
visul. Caut pe cer chipul tău fericit. Carne melancolică. Omul, monoton
univers. În acest secol al răbdării. Se duce rândunica şi o dată cu ea vara…
Unele poeme
sunt mărturisiri lirice despre veşnicie, aproape că poetul speră într-o viaţă
perfectă dincolo, unde poezia va fi asemenea eternităţii.
„Amintirile,
un inutil infinit/ Dar singure şi unite împotriva mării, intactă…”.
De la Ungareti
înveţi să trăieşti pentru altundeva, înveţi să scrii simplu, până ce cuvântul
face parte din tine...
Constantin
Stancu
Foto: Calul, de Oprinceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu